Smerenia părută este odraslă a mândriei - Cum sa biruim mandria?
Smerenia nu se vede pe sine smerită. Dimpotrivă, ea vede în sine multă mândrie. Ea se îngrijește să afle în sine toate ramurile acesteia; odată ce le-a aflat, vede că foarte multe încă sunt de aflat.
Cuviosul Macarie Egipteanul, numit de către Biserică „cel Mare” pentru virtuțile sale covârșitoare și mai ales pentru semerenia lui adâncă, părinte purtător de semne și purtător de duh, a zis în Omiliile sale înalte, sfinte, de taină, că până și cel mai curat și desăvârșit om are în sine o anumită mândrie (v.Omilia 7, cap.4). Acest bineplăcut al lui Dumnezeu a ajuns la cea mai înaltă treaptă a desăvârșirii creștine, l-a văzut pe cel mai mare dintre sfinții monahi, Antonie cel Mare - și a zis că n-a văzut om care să poată fi numit „desăvârșit” pe deplin și în toată puterea cuvântului (Omilia 8, cap.5).
Smerenia mincinoasă se vede pe sine smerită: în chip caraghios și jalnic, se mângâie cu această vedere amăgitoare, pierzătoare de suflet.
Satana ia chip de înger de lumină; apostolii lui iau chip de apostoli ai lui Hristos (II Cor. 9, 13-15); învățătura lui ia chip de învățătură a lui Hristos; stările priciunuite de amăgirile lui ia chip de stări duhovnicești, harice; mândria și slava lui deșartă, amăgirea de sine și înșelarea pricinuită de către ele iau chip de smerenie a lui Hristos.
Ah! Unde se ascund de nenorociții visători, de visătorii în chip nenorocit mulțumiți de sine, de stările lor de amăgire de sine, unde se ascund de visătorii care cred că se desfată și-s fericți, unde se ascund de ei cuvintele Mântuitorului: „Fericiți voi, care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți cei ce plângeți acum, că veți râde. Vai vouă, celor ce sunteți sătui acum, că veți flămânzi. Vai vouă, celor ce astăzi rădeți, că veți plânge și vă veți tângui ”(Lc. 6, 21-25)?
Uită-te mai stăruitor, uită-te fără împătimire la sufletul tău, preaiubite frate! Oare pentru el nu e mai de nădejde pocăința decât plăcerea? Oare pentru el nu e mai de nădejde să plângă pe pământ - în această vale a plângerii, menită anume plânsului - decât să-și alcătuiască singur plăceri premature, amăgitoare, lipsite de noimă și pierzătoare?
Pocăința și plânsul pentru păcate aduc fericirea veșnică: lucrul acesta este știut, este vrednic de crezare, marea  lui însemnătate a fost întărită de către Domnul. Și atunci de ce să nu te cufunzi în aceste stări sfinte, de ce să nu rămâi în ele, de ce să-ți alcătuiești singur plăceri, să te saturi cu ele, să te îndestulezi cu ele, să nimcești în tine prin ele fericita foame și sete de dreptatea lui Dumnezeu, fericita și mântuitoare întristare  pentru păcatele și păcătoșenia ta?
Foamea și setea de dreptatea lui Dumnezeu sunt martorii sărăciei duhului; plânsul arată smerenia, e glasul ei.
Lipsa plânsului, săturarea cu sine însuși și desfătarea de propria stare părut duhovnicească dau în vileag mândria inimii.
Teme-te că pentru plăcerea deșartă, amăgitoare, vei moșteni nenorocirea veșnică, făgăduită de Dumnezeu pentru cei ce se satură acum în chip samavolnic, împotriva voii lui Dumnezeu.
Slava deșartă și odraselele ei - plăcerile duhovnicești micinoase - urzesc, lucrând în sufletul nepătruns de pocăință, o nălucă a smerniei. Această nălucă înlocuiește în suflet smerenia adevărată. Năluca adevărului, punând stăpânire pe casa sufletului, Îi închide Adevărului Însuși toate intrările în aceasta.
Vai, suflete al meu, templu de Dumnezeu zid al adevărului! Primind în tine năluca adevărului, închinându-te minciunii în locul Adevărului, tu devii capiște păgânească!
În capiște e așezat un idol: păruta smerenie. Păruta smerenie este cel mai groaznic fel al mândriei. cu greutate este izgonită mândria chiar și atunci când omul și-o recunoaște - însă cum o va izgoni atunci când i se pare smerenie?
În această capiște este o amarnică urâciune a pustirii! În această capiște se revarsă fumul de tămâie al slujirii idolilor, sunt glăsuite cântări de care iadul se veselește. Acolo, gândurile și simțămintele sufletești gustă din mâncarea oprită a jertfelor idolești, se îmbată de vin amestecat cu otravă aducătoare de moarte. În capiște, care este sălaș al idolilor și toată necurăția, nu numai harul dumnezeiesc, harisma duhovnicească, nu poate să intre: nu poate să intre nici o virtute adevărată, nici o poruncă evanghelică.
Smerenia mincinoasă îl orbește pe om într-așa un hal, încât îl silește nu numai să creadă despre sine, să le dea de înțeles celorlalți că este smerit, ci să și spună pe față asta, s-o propovăduiască în gura mare.
Cumplit ne batjocorește minciuna atunci când noi, dezamăgiți de ea, o luăm drept adevăr!
Smerenia harică este nevăzută, după cum nevăzut este Dumnezeu, Dătătorul ei. Ea este ascunsă sub tăcere, de simplitate, de sinceritate, de naturalețe, de libertate.
Smerenia mincinoasă este întotdeauna artificială la arătare: ea își face, cum s-ar spune, publicitate.
Smerenia mincinoasă iubește scenele: prin ele amăgește și se amăgește. Smernia lui Hristos este îmbrăcată în cămașă (v. In 19, 24), în cel mai simplu dintre veșminte: acoperită de această haină, ea nu este recunoscută și nu este băgată în seamă de oameni.
Smerenia este chezășie în inimă, însușire sfântă, lipsită de nume, a inimii, deprindere dumnezeiască, ce se naște pe nebăgate în seamă în suflet în urma împlinirii poruncilor evanghelice (Cuviosul Avă Dorotei, Învățătura a 2-a)
Lucrarea smereniei poate fi asemănată cu lucrarea patimii iubirii de arginți. Cel molipsit de boala iubirii de comorile stricăcioase, cu cât strânge mai multe, cu atât devine mai nesățios; cu cât se îmbogățește mai mult, cu atât i se pare că este mai sărac și mai nevoiaș. Și cel mânat de smerenie, cu cât se îmbogățește mai mult în virtuți și în harismele duhovnicești, cu atât devine mai sărac, mai neînsemnat, în proprii ochi.
Acesta e un lucru firesc. Când omul n-a gustat încă din binele cel mai înalt, propriul lui bine, care este spurcat de către păcat, are preț înaintea lui - dar după ce s-a împărtășit de binele dumnezeisc, duhovnicesc, atunci propriul lui bine, unit și amestecat cu răul, își pierde pe deplin prețul.
Scumpă este pentru sărac punga de bănuți din aramă care a strâns-o vreme îndelungată, cu osteneală până la vlăguire. Un bogat i-a aruncat în sân, pe neașteptate, o mulțime nenumărată de bani din aur curat, și săracul a aruncat cu dispreț punga de arămioare, ca pe o povară care nu face decât să-l împovăreze.
Dreptul, multpătimitorul Iov, după ce a îndurat ispite cumplite, s-a învrednicit de vederea lui Dumnezeu. Atunci I-a zis lui Dumnezeu într-o rugăciune plină de insuflare: „cu auzul urechii Te auzisem mai înainte, iar acum ochiul meu Te-a văzut.” Dar ce roadă a odrăslit în sufletul dreptului de pe urma vederii lui Dumnezeu? Iov își continuă și încheie rugăciunea astfel: „pentru aceea, m-am defăimat pe mine și m-am topit, și mă socotesc pe mine pământ și cenușă”. (Iov 42, 5-6)
Vrei să agonisești smerenie? Împlinește poruncile evanghelice: odată cu ele se va sălășui în inima ta și va fi însușită de către ea sfânta smerenie, adică însușirile Domnului nostru Iisus Hristos.

Cum să biruim mândria – Schiigumenul Sava – Editura Sofia – Bucuresti 2010
Pentru a avea un înțeles concret al lucrurilor puteti citi in ordine articolele următoare:

1). Otrava ascunsa in om - Sf. Tihon Zadonsk

2). Despre mândrie – Schiigumenul Sava

3). Mandria - Simptomele si dezvoltarea bolii

4). Cum sa recunoastem TRUFIA din noi?

5). Ispitele Diavolesti - Mandria, Trufia, Semetia

6). Ce pierdem prin Trufie, ce castigam prin Smerenie?

7). Extraordinara SIRETENIE si SUBTIRIME a Ispitelor diavolesti

8). Mandria, Trufia si Ispitele dintre crestini

9). Unde duce indreptatirea de sine?

10). Tehnici de depistare a nemerniciei umane

11). Parerea de Sine - Esecul Vietii

12). Parerea de Sine - Moartea Duhovniceasca

13). FORTAREATA DEMONICA - Oamenii cocheti

14). FORTAREATA DEMONICA - Indragirea de sine

15). FORTAREATA DEMONICA - Etapele dezvoltarii MANDRIEI

16). FORTAREATA DEMONICA - De la MANDRIE la PARANOIA

17). Mandria este o inflamatie a sufletului - Sf. Ioan Gura de Aur

18). Cel ce se inalta pe sine va fi smerit

19). Despre Mandrie si Smerenie

20). Lectii de viata: TRUFIA si MANDRIA vs SMERENIA

21). Temeti-va de parerea de sine

22). Vorbirea desarta este usa spre osandire si clevetire

23). Cine vorbeste mult isi da in vileag nebunia

24). Aspra judecare si osandire a aproapelui

25). Aspra judecare si osandire a aproapelui - 2

26). Prin rabdare veti mantui sufletele voastre

27). Pe curvari ii indreapta oamenii, pe cei vicleni ingeri iar pe cei mandri doar Dumnezeu - 1

28). Pe curvari ii indreapta oamenii, pe cei vicleni ingeri iar pe cei mandri doar Dumnezeu - 2

29). Nu va vedeti pacatele pentru ca ele tin de mandria fariseica

30). Modestia este o forma anevoie de implinit a binelui