Ispitele diavolești.
Firea omenească e înclinată atât spre bine, cât și spre rău. Ea primește cu ușurință atât binele, cât și răul, atât harul dumnezeiesc, cât și puterea cea rea.
Domnul nu silește libertatea omului, nu o obligă la bine, ci doar îi vestește despre Sine cu blândețe sufletului și-l cheamă pe calea mântuirii – iar sufletul alege, potrivit voii și aplecării sale să trăiască cu Dumnezeu după sfânta Lui voie sau să trăiască după voia sa, fără să se gândească la urmări.
Despre Oamenii care trăiesc doar după voia lor și își satisfac patimile nu este de vorbit mult, pentru că voia lor este sămânță a iadului, ea coboară sufletul în iad. Iar despre cei care se străduiesc să cunoască voia lui Dumnezeu și să-I urmeze putem și trebuie să vorbim mult, ca să îi ajutăm în această lucrare bună.
Să nu crezi, prietene, că trufia este o patimă, o boală sufletească ce duce la modificări fiziologice și patologice în organismul omului, și ca atare este doar a câtorva. De această boală a fost molipsită, se poate spune, întreaga omenire, în afară de cei câțiva care sunt smeriți cu adevărat. Boala aceasta are însă diferite stadii, și pe deasupra se ascunde sub masca smereniei de paradă, fățarnice, drept care nu se manifestă pe deplin și adesea este subestimată.
Vrăjmașul neamului omenesc ne îndeamnă întotdeauna la felurite păcate și fărădelegi. El este șiret, viclean și crud. Cunoaște bine înclinările fiecăruia dintre noi și atacă cu iscusință punctul slab, al omului, mai ales al celui ce n-are o voință puternică.
Nu e nimic uimitor în aceea că diavolul îl aruncă pe om în trufie cu ușurință, pentru că sufletul nostru este zidit, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, curat, luminat, binemiresmat de virtuți, și din firea sa năzuiește spre tot ce-i bun, nobil, înalt. El vrea să fie întotdeauna printre primii, vrea să ajungă cât mai repede la desăvârșire, la fericire!
Spune-mi, prietene, oare nu sunt de lăudat aceste porniri ale sufletului? Se înțelege că sunt!
Dar...Sărmanul suflet lipsit de experiență nu apucă să-și vină în fire, că de la primii pași nimerește în cursele viclene ale vrăjmașului - și cu cât tinde mai mult spre întâietate, spre desăvârșire (pe care le înțelege potivit concepțiilor lui lumești), cu atât mai mult va spori...vai! deja însă nu în virtute; se va încurca tot mai mult în lațurile vrăjmașului din lipsa sa de experiență, lipsit fiind de îndrumător duhovnicesc, de părinte duhovnicesc.
Treaba este că puterea cea rea îl amăgește pe om, insuflându-i o concepție pervertită despre fericire.
Ea îi propune ,,fericirea” vremelnică, pământească, îl ajută să reușească în obținera unei asemenea fericiri și ascunde cu viclenie de om faptul că mântuirea lui și fericirea adevărată, veșnică, este invers proporțională cu ,,fericirea pământească”, ce trece repede.
Dacă toți ar cunoaște lucrul acesta și și l-ar lămuri cu toată seriozitatea, puterea cea rea s-ar dovedi neputincioasă în viclenia sa și n-ar reuși să le insufle oamenilor gânduri trufașe nici dacă ar avea nenumărate fapte bune.
Fiecare și-ar spune cu sinceritate: ,,cu ce mă pot lăuda”? Poate doar cu neputințele și păcatele – „iar tot ceea ce am bun e de la Dumnezeu!” - și prin smerenia sa ar alunga puterea cea ea.
Necazul este însă că omul ascultă mai cu plăcere și cu mai multă luare-aminte glasul vrăjmașului său decât glasul Măntuitorului său.
Strâmtă, spinoasă și grea este calea creștinului smerit, ea cere jertfă... cere lepădare de sine în numele iubirii de Dumnezeu și de aproapele, și în această cale îl întâmpină mereu ispite de la diavol. Este nevoie de o voință foarte puternică pentru a nu ceda smintelii, pentru a nu te teme de ispite, de lupta cu puterea cea rea.
Largă, netedă și ușoară e calea omului (nu-l voi numi pe acest creștin) care trăiește după voia diavolului, care răspunde la chemarea patimilor sale și le împlinește nazurile. Pe dinafară, această cale este semănată cu trandafiri, însă pentru cât timp? Va urma....

Cum să biruim mândria – Schiigumenul Sava – Editura Sofia – Bucuresti 2010

1). Otrava ascunsa in om - Sf. Tihon Zadonsk

2). Despre mândrie – Schiigumenul Sava

3). Madria - Simptomele si dezvoltarea bolii

4). Cum sa recunoastem TRUFIA din noi?