Viața și moartea mea depind de ceilalți, căci, dacă l-am câștigat pe aproapele meu, L-am câștigat pe Dumnezeu...
Sf.Antonie Cel Mare       
Arhiva Catehetica
Noiembrie 2017 [3] Octombrie 2017 [2] Septembrie 2017 [2] August 2017 [5] Iulie 2017 [2] Iunie 2017 [3] Mai 2017 [2] Aprilie 2017 [2] Martie 2017 [3] Februarie 2017 [2] Ianuarie 2017 [2] Decembrie 2016 [3] Noiembrie 2016 [3] Octombrie 2016 [4] Septembrie 2016 [2] August 2016 [3] Iulie 2016 [5] Iunie 2016 [4] Mai 2016 [4] Aprilie 2016 [5] Martie 2016 [7] Februarie 2016 [6] Ianuarie 2016 [4] Decembrie 2015 [4] Noiembrie 2015 [3] Octombrie 2015 [4] Septembrie 2015 [4] August 2015 [6] Iulie 2015 [5] Iunie 2015 [3] Mai 2015 [2] Aprilie 2015 [3] Martie 2015 [5] Februarie 2015 [2] Ianuarie 2015 [2] Decembrie 2014 [3] Noiembrie 2014 [4] Octombrie 2014 [2] Septembrie 2014 [6] August 2014 [1] Decembrie 2013 [3] Noiembrie 2013 [3] Octombrie 2013 [3] August 2013 [17] Iulie 2013 [53] Iunie 2013 [48] Mai 2013 [52] Aprilie 2013 [42] Martie 2013 [54] Februarie 2013 [69] Ianuarie 2013 [47] Decembrie 2012 [2] Noiembrie 2012 [37] Octombrie 2012 [48] Septembrie 2012 [7] August 2012 [2] Iulie 2012 [25] Iunie 2012 [9] Mai 2012 [49] Aprilie 2012 [16] Februarie 2012 [30] Ianuarie 2012 [54] Decembrie 2011 [53] Noiembrie 2011 [81] Octombrie 2011 [47] Septembrie 2011 [5] August 2011 [34] Iulie 2011 [12] Iunie 2011 [20] Mai 2011 [78] Aprilie 2011 [128] Martie 2011 [23] Februarie 2011 [2] Ianuarie 2011 [5] Decembrie 2010 [4] Noiembrie 2010 [4] Octombrie 2010 [2] Septembrie 2010 [1] Iulie 2010 [2] Martie 2010 [2] Februarie 2010 [6] Ianuarie 2010 [1] Decembrie 2009 [1] Noiembrie 2009 [6] Octombrie 2009 [5] Septembrie 2009 [4] August 2009 [3]
CUM SA DEVII INVINGATOR? - conferinta ortodoxa CUM SA DEVII INVINGATOR? - conferinta ortodoxa (sâmbătă, 18 noiembrie 2017) - O provocare pentru tineri, pentru generația tânără în mod deosebit dar și pentru cei care încă mai au spirit de învingători. [...]
Bogatul caruia i-a rodit tarina 2017 - Pr. Cristian Stavriu Bogatul caruia i-a rodit tarina 2017 - Pr. Cristian Stavriu (duminică, 19 noiembrie 2017) - Parohia Afumați I / Duminica a XXVI-a după Pogorârea Duhului Sfânt Pilda botatului căruia i-a rodit țarina 2017 / Predica Ortodoxa [...]
Bogatul nemilostiv si saracul Lazar 2017 - Pr. Cristian Stavriu Bogatul nemilostiv si saracul Lazar 2017 - Pr. Cristian Stavriu (duminică, 5 noiembrie 2017) - Parohia Afumași I / Duminica a XXII-a după Pogorârea Duhului Sfânt / Bogatul Nemilostiv și săracul Lazăr 2017 / Predica Ortodoxa [...]
Vindecarea demonizatului din Gherghesa 2017 - Pr. Cristian Stavriu Vindecarea demonizatului din Gherghesa 2017 - Pr. Cristian Stavriu (duminică, 22 octombrie 2017) - Parohia Afumați I / Duminica a XXIII-a după Pogorârea Duhului Sfânt / Vindecarea Demonizatului din ținutul Gherghesenilor 2017 [...]
Bancheri, elite mondiale, manipulare prin televiziune si mijloace media si populatie prostita!

Puteti viziona mai jos un film (documentar video compus si regizat ptr trezirea maselor) despre actualitatea pe care o traim din plin:
elite mondiale, bancheri, conspiratii, manipularea maselor, televiziune globala, vaccinuri, boli, conducerea lumii, idoli moderni, moda, imprumuturi samd. Filmul merita vazut deoarece descrie pertinent ignoranta in care traieste omenirea, metodele de manipulare a maselor care au pierdut legatura cu Dumnezeu. Aceasta legatura cu Dumnezeul cel Adevarat aducea cu sine acea intelepciune venita in dar de sus ptr a pastra armonia si pacea, bunastarea si bunvietuire intre oameni. Izgonirea lui Dumnezeu din toate imprejurarile vietii a adus aceasta moarte sufleteasca care macina intreaga omenire care se zbate in propriile neputinte si neintelegeri. Dar sa vedem filmuletul si apoi mai comentam.

 

Cert este ca nimic din toate acestea n-ar putea fi posibile daca noi am fi cu fata catre Dumnezeul cel Adevarat, daca nu ne-am inchina la dumnezei fauriti de mintile oamenilor. Se vorbeste atat de mult despre teoriile conspirative, despre aceste elite mondiale, manipulatori samd, dar acestia n-ar avea nici-o putere asupra oamenilor credinciosi cu adevarat si fideli lui Hristos si invataturilor lor. De cele mai multe ori vedem o abordare gresita fata de aceste lucruri deoarece se merge pe o lupta surda cu intunericul. Intunericul nu poate fi biruit tot cu intuneric, aici nu merge sintagma ,cui pe cui se scoate” deoarece intunericul nu poate fi biruit decat cu lumina, lumina Hristos Dumnezeul nostru. Se cauta tot felul de metode de lupta impotriva acestor conspiratii dar se uita esentialul – schimbarea sinelui in bine, atasarea fata de Dumnezeu si credinta lui cea adevarata, dobandirea Harului Duhului Sfant printr-o nevointa proprie plina de smerenie, sinceritate si devotament!

Nume *
Email *
Pagina web
Comentariu *
Răspunsuri
duminică, 3 martie 2013 15:11:29
Ce s -a intamplat cu acest video?
Nu poate fi vazut.
luni, 23 ianuarie 2012 01:45:59
Stimate d-le Dan Radovici,ati scris un pomelnic mai mare cat o zi de post-sper sa zambiti!-insa aveti dreptate.Va puneti foarte multe intrebari,pe care sincer mi le-am pus si eu si nu ma voi referi la toate pentru ca altfel as risca sa scriu un pomelnic mai mare ca al dv.si sa nu-i mai incapa dlui Stavriu in televizor.Orice om care are un creier ceva mai mare decat o gaina isi da seama ca la originea marii majoritati a relelor sta banul-cel obtinut in mod fraudulos sau imoral-,adica sistemul bancar mondial care , nu este aproape pentru nimeni un secret, este dominat de evrei.Cineva spunea ca "banul este un prieten bun,dar un stapan rau",nu credeti ca avea dreptate? Va intrebati ce este de facut?Aproape nimic altcea decat a spus Isus,adica"Pocaiti-va si credeti in evanghelie!Dar cine se pocaieste?Foarte putini!A te pocai nu este egal cu a te spovedi cum multi cred si vor sa creada.Ate pocai,desigur ca trebuie sa inceapa cu marturisirea pacatului,cu cainta lui si cu angajamentul de a nu-l mai face.Cati procedeaza asa cu sinceritate?Extrem de putini!Vorbeati despre Eterna putere a ortodoxiei.Fara suparare,insa mi-am adus aminte din perioada 1992-1996,daca nu ma insel,cand guvernantii de atunci pentru a ascunde gunoiul sub pres au editat un album numit Eterna si Fascinanta Romanie.Imperiul Tarist a fost de religie ortodoxa,cel Otoman-islamist,iar cel Habsburgic-preponderent catolic.Spuneti-mi care a fost diferenta dintre ele.Necazul cel mare care afunda lumea in aceasta mizerie morala si nu numai este ca multi confunda cultul religios cu credinta.Credinta este un sentiment si nu se mosteneste,ci se dobandeste.Face cineva ceva pentru acest lucru?Foarte putini!Toti falfaim drapelul cultului si nu cel al credintei pentru ca drapelul ei nu este la vedere,este in suflet si inima,adica in fapte.Credinta fara fapte este moarta!.Asa se intampla si cu cultele religioase ca si cu bancile,daca nu spui si nu faci ce-ti spune popa sau pastorul esti mazilit,si, dv.stiti foarte bine acest lucru,inclusiv dl.Stavriu.Daca de exemplu scrii ceva ce nu convine celui care administreaza saitul nu ti-l publica chiar daca ai spus adevarul.Nedreptatile sunt mult mai aproape de noi si uneori sunt in noi, insa nu vrem sa le vedem.Oricum,va apreciez parerile si framantarile si,multe din ele sunt si ale mele,insa fara o credinta concreta si nu una abstracta,adica fara fond,cu regret si cu tristete va spun ca Satana va cangrena toata lumea.D-zeu sa va binecuvanteze si sa ne binecuvinteze pe toti si sa ne ea puterea unei pocainte adevarate,concrete nu formale! Amin!P.S.In istorie este dovedit faptul ca cel care striga dupa dreptate,odata ajuns la putere face nedreptate.Va dau un singur exemplu din istorie-revolutia Franceza 1789-dupa ce o parte dintre camarazii lui Robespiere s-au imbogatit s-au dat de partea regalistilor si a celor bogati si l-au ghilotinat pe acesta.Va dati acuma seama unde este raul,cred ca va dati!?Este in om si persista in omul care nu vrea sa se pocaiasca cu adevarat.
luni, 27 iunie 2011 11:20:33
foarte interesant de necrezut de bun .interesant partea cu vaccinurile am si eu facute vreo 3.salutari familiei stavriu .cu respect valentin [olanda,rijburg]cind vin acasa te invit la o ciorba de burta
marți, 19 aprilie 2011 12:00:19
Doamne ajuta!

Cand imi mai trimiti texte asa lungi, te rog frumos sa le pui si pe adresa de mail admin@catehetica.ro deoarece acolo mi-e mai usor sa o citesc!

Admin
vineri, 15 aprilie 2011 16:07:29
Binefacerile Democratiei

Consideram ca minunata stare de inflorire si prosperitate a Romaniei de astazi o datoram in special facilitatilor oferite prin practica acestui sistem Democratic(demonocratic), singurul responsabil de tot dezastrul,prin care se poate mentine, cu maxim success, dezechilibrul intregii societati pana la cea din urma zbatere a acesteia.Anormalitatea inseamna mentinerea si intretinerea unui dezechilibru in asezarea fireasca a lucrurilor.Realitatea zilelor noastre ne dezvaluie, in plenitudinea sa, prabusirea dureroasa si falimentul sistemului egocentric in detrimentul celui teocentric .Din faptul ca,chipurile,ar exista mai multe forme de conducere ,lumea crede,in naivitatea ei, ca in democratie chiar poate sa aleaga.Fals! Aceasta se dovedeste a fi cel mai sigur sistem prin care cei interesati,adica adeptii egocentrismului sau, dumnezeii financiari ai zilelor noastre,pot controla si penetra nestingheriti toate domeniile vietii economice si sociale,facandu-si de cap peste tot in lume,deoarece eficienta justitiei,in acest sistem, aflandu-se permanent la cheremul clientelei politice,aceasta este paralizata prin regula jocului, fiind in imposibilitate de a-si mai face corect datoria. Totul ajunge sa se faca numai prin compromis,in ascuns, ca moneda de schimb.De aici ni se arata si acest jalnic tablou in care judiciarul si procuratura instrumenteaza atatea cazuri de coruptie,aduna atatea probe incriminante,dar care,prin elasticitatea sistemului, acestea intotdeauna se fac disparute de la dosar!Dati-i nainte ca merge! Deasemenea,tot acest sistem mai aduce un avantaj celor care trag cu dintii de el sa-l pastreze: inlatura ,tot cu maxim success, posibilitatea unei redresari catre o viata normala, prin nepromovarea si excluderea valorilor reale. Acestora,fiindu-le obturata posibilitatea unei cai de promovare pe criterii de competenta, sunt obligate sa ajunga spre varf :ori adoptand sistemul de coruptie, ori parasind competitia, renuntand la aceste aspiratii.Stiinta eminamente diavoleasca : atunci cand dispare autoritatea sanctiunii toti banditii jubileaza si intind hora! Astfel ,tara lovita de coruptie in toate structurile sale, muscata incontinuu de foamea nestavilita a tuturor partidelor , tradata de proprii ei copii, se indreapta impleticindu-se, spre ultimul sau act al acestei crize care ,intr-un viitor imediat apropiat,va declansa dezastrul, printr-un control total din partea calailor. Efectele vor fi mult mai dramatice si victimele mult mai numerose decat ceea ce ni s-a aratat, doar sumar, pana acum!Nenormalul a devenit normal, adica toate valorile sunt acum rasturnate si intunericul lipsei de perspectiva lasa sa se auda din ce in ce mai des, strigatul infundat al disperararii, peste atata cat a mai ramas din elementul romanesc.
Ori vom accepta trendul noilor masuri de viata controlata neconditionat, prin angajamentele deja semnate si asumate de guvernul tradator ori, organismul ce se va opune, va fi imediat eliminat. Situatia este intocmai ca a unui organism intrat in agonie: aceasta criza poate fi : trecatoare ,daca i se va administra la timp ceea ce are nevoie ca sa-si revina sau: definitiva, adica mortala!
Ni se cere mult si trebuie sa dam tot, din tot sufletul!Un astfel de neam cu o asemenea traditie si misiune crestin-ortodoxa , numai prin trairea la incandescenta a Tainelor Bisericii se mai poate uni cu sorti de izbanda!Suntem in vizorul unei instante superioare care, ori de cate ori tradam, pierdem busola, sau ne departam nepermis de la axul marturisitor al acestor taine incredintate, vedem ca sanctiunile divine sa abat imediat asupra noastra ! Pentru a cata oara in istorie acest neam oropsit apuca iarasi pe drumul Crucii?Si noi, aceasta generatie de astazi,va trebui sa ne asumam aceasta responsabilitate , pregatindu-ne,ca sa ne putem achita la fel de onorabil pretul de sange, cu care vom urca iarasi Golgota!
Stim ca botezul crestin este de trei feluri: cel din apa si din duh, prin care devenim crestini; cel prin lacrimile pocaintei: acela prin care ne intoarcem osteniti si dezarmati din ratacirea lumii cu fata catre Dumnezeu si ;cel mai adanc, cerut in mod expres de insusi Dumnezeu: acela al desavarsirii, prin sangele mucenicilor.Stramosii nostri, de-a lungul celor doua milenii de traire crestina, ne-au lasat dovada ca au gasit intotdeauna ,ca numitor comun, acea tarie necesara ,prin care sa marturiseasca permanenta adevarurilor crestine si au pasit mereu pe acest covor rosu cu fruntea sus!
***
Doresc sa pun acum la dispozitia cititorului cateva consideratii, expuse intr-un cadru mai amplu, prezentate intr-un material,sa-I spunem, inedit ,considerat, pe buna dreptate astazi ca fiind: “deosebit de periculos”,fiindca spune adevarul,si adevarul in zilele noastre, deranjaza!Textul completeaza printr-o uimitoare similitudine situatia de atunci cu vremurile de azi.Cauza fiind absolut aceeasi: adoptarea acestui fatidic sitem Democratic: balta in care masonii inoata nestingheriti si rastoarna cu susul in jos tot sistemul de valori crestin distrugand asezarea crestina a lumii. Aceasta pretioasa descriere a fost scrisa acum aproape optzeci de ani de catre un vrednic suflet de roman martir din acea perioada .
“CÂTEVA OBSERVATIUNI ASUPRA DEMOCRATIEI (1935)
“Voiesc ca în paginile ce urmeazã sã fac câteva însemnãri trase din experienta zilnicã în asa fel încât sã poatã fi întelese de orice (..) tânãr ,intelectual sau muncitor.
Trãim în hainele, în formele democratiei. Sunt oare bune? Încã nu stim. Un lucru însã îl vedem. Îl stim precis. Cã o parte din natiunile cele mai mari si mai civilizate din Europa au aruncat aceste haine si s-au îmbrãcat în altele noi.( in anul 1935) Oare sã le fi aruncat de bune? Alte natiuni fac toate sfortãrile sã le arunce si sã le schimbe si ele. De ce? Sã fi înnebunit oare toate natiunile? Si sã fi rãmas numai politicienii României cei mai întelepti oameni din lume? Pare cã nu-mi vine sã cred. Cei ce le-au schimbat sau cei ce vor sã le schimbe, desigur cã vor fi având fiecare motivele lor.
Dar de ce sã ne ocupãm noi de motivele altora? Sã ne ocupãm mai bine de motivele care ne-ar face pe noi, românii, sã ne schimbãm aceste haine ale democratiei. Dacã nu avem motive, dacã pentru noi sunt bune, atunci noi le pãstrãm, chiar dacã toatã Europa le-ar arunca. Iatã însã cã nici pentru noi nu sunt bune, pentru cã:
1. Democratia sfarmã unitatea neamului românesc, împrãstiindu-l în partide, învrãjbindu-l si expunându-l dezbinat în fata blocului unit al puterii iudaice, într-un moment greu al istoriei sale. Numai acest argument este atât de grav pentru existenta noastrã, încât ar fi un suficient motiv ca aceastã democratie sã fie schimbatã, cu orice ne-ar putea garanta unitatea, deci viata. Cãci dezbinarea noastrã înseamnã moartea.
2. Democratia transformã milioanele de jidani în cetãteni români.
Fãcându-i egali cu românii. Dându-le aceleasi drepturi în stat. Egalitate? Pe ce bazã? Noi suntem aici de mii de ani. Cu plugul si cu arma. Cu munca si cu sângele nostru. De unde egalitate cu cel ce de abia de 100, de 10 sau de 5 ani, aici? Privind trecutul, noi am creat statul acesta. Privind vii torul, noi românii, avem rãspunderea istoricã întreagã a existentei României Mari. Ei n-au nici una. Ce rãspundere pot avea jidanii în fata istoriei pentru disparitia statului român?
Prin urmare: nici egalitate în muncã, jertfã si luptã la crearea statului si nici egalitate de rãspundere pentru viitorul lui. Egalitate? Dupã o veche maximã, egalitate înseamnã a trata inegal lucrurile inegale. Pe ca bazã cer jidanii tratament egal, drepturi politice egale cu ale românilor?
3. Democratia este incapabilã de continuitate în efort.
Pentru cã împãrtitã în partide care guverneazã, câte un an, doi sau trei, este incapabilã de a concepe si realiza un plan de lungã duratã.Un partid anuleazã planurile si eforturile celuilalt. Ce s-a conceput si clãdit de unul azi, se dãrâmã în ziua urmãtore de altul. Într-o tarã în care este nevoie de constructie, al cãrei moment istoric este însãsi constructia, acest dezavantaj al democratiei este o primejdie. Ca într-o gospodãrie în care s-ar schimba în fiecare an stãpânii, venind fiecare cu alte planuri, stricând ce au fãcut unii si apucându-se de alte lucruri care si ele sã fie stricate de cei ce vor veni mâine.
4. Democratia pune în imposibilitate pe omul politic de a-si face datoria cãtre neam.
Omul politic de cea mai mare bunãvointã devine în democratie sclavul partizanilor sãi, întrucât, ori le satisface poftele personale, ori acestia îi distrug gruparea. Omul politic trãieste sub tirania si permanenta amenintare a agentului electoral. El e pus în situatia de a alege: ori desfiintarea muncii sale de o viatã, ori satisfacerea partizanilor. Si atunci omul politic le satisface poftele. Dar nu din buzunarul sãu, ci din buzunarul tãrii. Creazã posturi, functii, misiuni, comisiuni, sinecure, toate puse în sarcina bugetului tãrii,care apasã tot mai mult pe spinarea, din ce în ce mai istovitã, a poporului.
5. Democratia este incapabilã de autoritate. Pentru cã îi lipseste puterea sanctiunii. Un partid nu ia mãsuri în contra partizanilor lui, trãind din afaceri scandaloase de milioane, din hotie si pradã, de fricã sã nu-i piardã. Nici împotriva adversarilor, de frica acestora sã nu-i demaste propriile afaceri si incorectitudini.
6. Democratia este în slujba marii finante. Din cauza sistemului costisitor si a concurentei dintre diferite grupãri, democratia cere sã fie alimentatã cu bani multi. Ca o consecintã fireascã ajunge sluga marii finante internationale jidãnesti care o subjugã, plãtind-o.
În modul acesta soarta unui neam este datã pe mâna unei caste de bancheri.
ELECTIUNE, SELECTIUNE SI EREDITATE
Poporul nu se conduce dupã vointa lui: democratia. Nici dupã vointa unei persoane: dictatura. Ci dupã legi . Nu e vorba de legile fãcute de oameni.
Sunt norme, legi naturale de viatã si norme, legi naturale de moarte. Legile vietii si legile mortii. O natiune merge la viatã sau la moarte dupã cum respectã pe una sau pe alta din aceste legi.
*
Rãmâne un lucru de stabilit. Cine, din mijlocul unei natiuni, poate întelege sau intui aceste norme? Poporul? Multimea? Cred cã i se cere prea mult. Multimea nu întelege nici alte legi mai mãrunte. Nu numai cã nu le poate prinde ea din vãzduh, dar trebuie sã i se explice multã vreme, sã i se repete în mod insistent, sã fie chiar pedepsitã, pentru a le putea întelege.
Iatã câteva legi imediat necesare vietii ei, pe care le întelege cu greu: cã în caz de boalã infectioasã, trebuie izolarea bolnavului si dezinfectie generalã; cã în casã e nevoie sã intre soarele, deci trebuie ferestre mari; cã vitele, dacã sunt îngrijite si hrãnite mai bine, dau mai mult pentru hrana omului etc.
Dacã multimea nu poate întelege sau întelege cu greu câteva legi imediat necesare vietii ei, cum îsi poate imagina cineva cã multimea, care în democratie trebuie sã se conducã pe ea, va putea întelege cele mai dificile legi naturale, va putea intui cele mai fine si mai imperceptibile norme de conducere omeneascã, norme care o depãsesc pe ea, viata ei, necesitãtile vietii ei, care nu i se aplicã direct ei, ci care se aplicã unei entitãti superioare ei: natiunea?
Dacã pentru a face cineva pâine trebuie sã fie specializat, dacã pentru a face ghete, pentru a face pluguri, pentru a face agriculturã, pentru a conduce un tramvai, trebuie specializare; pentru cea mai grea conducere, aceea a unei natiuni, nu trebuie o specializare? Nu trebuiesc anumite însusiri?
Concluzia: un popor nu se conduce prin el însusi, ci prin elita lui. Adicã prin acea categorie de oameni nãscuti din sânul sãu cu anumite aptitudini si specialitãti.
Dupã cum albinele îsi cresc „regina, tot astfel un popor trebuie sã-si creascã elita lui. La fel multimea, în nevoile ei, apeleazã la elita ei, la înteleptii satului.
*
Cine alege aceastã elitã? Multimea?
Pentru orice „idei sau pentru orice candidat la guvernare, se pot capta oameni. Se pot câstiga voturi. De aceea, nu depinde de întelegerea de cãtre popor a acelor „idei, „legi sau „oameni, ci de cu totul altceva: de mãiestria oamenilor în a capta bunãvointa multimii.
Multimea e cea mai capricioasã si cea mai nestabilã în pãreri. De la rãzboi încoace aceeasi multime a fost rând pe rând: averescanã, liberalã, nationalistã, national-tãrãnistã, iorghistã etc. Ridicând în slavã pe fiecare, ca dupã un an sã-l scuipe, recunoscându-si prin aceasta propria gresealã, rãtãcire si incapacitate. Criteriul ei de alegere este: „Sã mai încercãm si pe altii. Deci alegerea se face nu dupã studiere si cunoastere, ci la noroc si la întâmplare.
Douã idei contrarii. Una cuprinde adevãrul si cealaltã minciuna. Se cautã adevãrul. Adevãrul nu poate fi decât unul. Se pune la vot. Una întruneste 10.000 de voturi, alta 10.050. Este oare posibil ca 50 de voturi în plus sau în minus sã determine adevãrul sau sã-l nege? Adevãrul nu depinde nici de majoritate, nici de minoritate, el îsi are legile sale si triumfã, dupã cum s-a vãzut, împotriva tuturor majoritãtilor, chiar zdrobitoare.
Gãsirea adevãrului nu poate fi încredintatã majoritãtilor, dupã cum în geometrie teoria lui Pitagora nu are a fi pusã la votul multimii, pentru ca aceasta sã-i hotãrascã adevãrul sau sã i-l nege. Si dupã cum chimistul, care voieste sã obtinã amoniac, nu are a se adresa multimii pentru a decide prin votul ei cantitãtile de azot si de hidrogen. Si dupã cum un agronom, care a studiat ani de zile agricultura si legile ei, nu are a se prezenta dupã aceea la vot în fata unei multimi spre a se convinge, prin rezultatul votului, de valoarea lor.
*
Poate poporul sã-si aleagã elita? De ce nu-si aleg atunci soldatii pe cel mai bun general? Pentru ca sã poatã alege, acest juriu colectiv, ar trebui sã cunoascã bine:
a.Legile strategie, tacticii, organizãrii etc.
b.Întrucât persoana X se conformeazã prin aptitudini si stiintã acestor legi.
Fãrã aceste cunostinte nu poate nimeni sã aleagã.
Multimea, dacã voieste sã-si aleagã elita, este neapãrat necesar sã cunoascã legile de conducere ale organismului national si întrucât candidatii se conformeazã prin aptitudini si stiintã acestor legi.
Multimea însã nu poate cunoaste nici aceste legi si nici oamenii. Iatã de ce credem cã o elitã nu poate fi aleasã de multime.
A încerca alegerea acestei elite, este ca si cum am avea pretentia de a determina, prin vot si majoritãti, poetii din sânul unei natii, scriitorii, mecanicii, aviatorii sau atletii.
Democratia, asadar bazatã pe principiul electiunii, alegându-si ea elita, sãvârseste o fundamentalã eroare din care decurge întreaga stare de nenorocire, turburare si mizerie a satelor. Ne gãsim la un punct capital. Deoarece de la aceastã eroare de conceptia democraticã pleacã, am putea spune, toate celelalte erori.
Multimile fiind chemate sã-si aleagã elita,acestea nu numai cã nu sunt în stare sã-si descopere si sã-si aleagã elita, dar mai mult, aleg afarã de mici exceptii, tot ce este mai rãu în sânul unei natiuni.
Deci, nu numai cã democratia înlãturã elita nationalã, dar o înlocuieste cu ce este mai rãu în mijlocul natiei. Democratia va alege: pe oameni fãrã nici un fel de scrupul, deci fãrã moralã. Pe cei care vor plãti mai bine, deci pe cei cu mai multã putere de coruptie. Pe scamatori, sarlatani, demagogi, care vor iesi mai bine la concursul de scamatorie , sarlatanie, demagogie, din timpul perioadei electorale. Printre ei se vor strecura si câtiva oameni de treabã, oameni politici chiar, de bunã credintã. Vor fi sclavii celor dintâi.
Adevãrata elitã a unei natii va fi înfrântã, înlãturatã, pentru cã ea va refuza sã concureze pe aceste teme. Ea se va retrage si va sta ascunsã. De aici, consecinte funeste pentru stat.
Când un stat este condus de o asa zisã „elitã, formatã din tot ce are el mai rãu, mai nesãnãtos, mai stricat, este oare admisibil ca cineva sã se mai întrebe de ce statul se ruineazã?
Iatã cauza tuturor celorlalte rele: imoralitate, coruptie, desfrâu, în toatã tara, jaf si pradã în averea statului, exploatare pânã la sânge a poporului, sãrãcie si mizerie în casele acestuia, lipsa simtului de împlinire a datoriilor în toate functiile, dezordine si dezorganizare în stat, nãvala strãinilor cu bani din toate pãrtile, ca la magazinele cãzute în faliment, care-si desfac mãrfurile pe nimic. Tara se vinde la licitatie: „Care dã mai mult? Pânã în cele din urmã, aici ne va duce democratia.
În România, de la rãzboi încoace în special, democratia ne-a creat, prin acest sistem de alegeri, o „elitã nationalã de româno-jidani, având la bazã: nu vitejie, nici iubire de tarã, nici jertfã, ci vânzarea de tarã, satisfacerea interesului personal, mita, traficul de influentã, îmbogãtirea prin exploatare si furt, hotia, lasitatea, adicã doborârea adversarului prin intrigã.
Aceastã „elitã nationalã dacã va continua sã ne conducã va duce la desfiintarea statului national român.(!)
Deci, în ultimã analizã, problema care se pune astãzi poporului român si de care depind toate celelalte, este înlocuirea acestei elite cu o elitã nationalã, având la bazã: virtutea, iubirea si jertfa pentru tarã, dreptatea si dragostea pentru popor, cinstea, munca, ordinea, disciplina, mijloacele loiale si onoarea.
**
Cine sã facã aceastã înlocuire? Cine sã fixeze noua elitã la locul ei? Rãspund: oricine în afarã de multime. Admit oricare alt sistem în afara „democratiei, care vãd cã mã omoarã sigur pe mine, poporul român.
Noua elitã româneascã si orice elitã din lume trebuie sã aibã la bazã principiul selectiunii sociale. Adicã în mod natural se selectioneazã din corpul natiunii, adicã din marea masã sãnãtoasã a tãrãnimii si muncitorimii, permanent legatã de pãmânt si de tarã, o categorie de oameni cu anumite însusiri, pe care apoi si le cultivã. Ea devine elita nationalã. Aceasta trebuie sã conducã o natiune.
*
Când poate fi sau când trebuie consultatã o multime? În fata marilor hotãrâri care o angajeazã. Pentru a-si spune cuvântul, dacã poate, dacã nu poate, dacã e pregãtitã sufleteste sau nu. I se aratã cãrarea si i se cere sã rãspundã dacã se simte în stare sã meargã pe ea. Este consultatã asupra sortii sale. Aceasta înseamnã consultarea poporului. Nu înseamnã alegerea elitei de cãtre popor.
*
Dar repet întrebarea: cine fixeazã pe fiecare la locul sãu, în cadru elitei si cine cântãreste pe fiecare? Cine constatã selectiunea si dã consacrare membrilor elitei noi? Rãspund: elita precedentã. Aceasta nu alege, nu numeste ci consacrã pe fiecare la locul pe care s-a ridicat singur prin capacitatea si valoarea lui moralã. Consacrarea o face seful elitei, consultându-si elita.
Deci o elitã nationalã, trebuie sã aibã grijã de a-si lãsa o elitã mostenitoare . O elitã înlocuitoare. Dar nu bazatã pe principiul ereditãtii, ci numai pe principiul selectiunii sociale aplicat cu cea mai mare strictete. Principiul ereditãtii nu este suficient în sine.
Dupã principiul selectiunii sociale, primenitã necontenit cu elemente din adâncurile natiei, o elitã se pãstreazã totdeauna viguroasã. Greseala istoricã a fost în aceea cã acolo unde s-a creat o elitã bazatã pe principiul selectiunii, aceasta a pãrãsit de a doua zi principiul care i-a dat nastere, înlocuindu-l cu principiul ereditãtii si consacrând sistemul nedrept si condamnat al privilegiilor din nastere. Ca o protestare împotriva acestei greseli, pentru înlãturarea unei elite degenerate si pentru abolirea privilegiilor din nastere, s-a nãscut democratia.
Pãrãsirea principiului selectiunii a dus la o elitã falsã si degeneratã, iar aceasta a dus la rãtãcirea democratiei.
***
Principiul selectiunii înlãturã deopotrivã si principiul electiunii si principiul ereditãtii. Ele nu pot sta împreunã. Între ele este un conflict, pentru cã din douã una: ori existã un anumit principiu al selectiunii si atunci nu are ce cãuta pãrerea si votul multimii, ori alegem noi oamenii si atunci nu mai functioneazã selectiunea.
De asemenea, dacã ne servim de selectiunea socialã, nu are ce cãuta ereditatea. Aceste douã principii nu pot merge împreunã decât dacã mostenitorul corespunde legilor selectiunii.
*
Dar dacã o natiune nu are o adevãratã elitã, prima care s-o poatã fixa pe a doua? Rãspund printr-o singurã frazã, care cuprinde un adevãr indiscutabil: În cazul acesta elita se naste din rãzboi cu elita degeneratã sau falsã. Tot pe principiul selectiunii.
***
Asadar, în rezumat, rolul unei elite este:
a.De a conduce o natiune dupã legile vietii unui neam.
b.De a-si lãsa o elitã mostenitoare bazatã nu pe principiul ereditãtii, ci pe acela al selectiunii, cãci ea cunoaste legile vietii si poate judeca întru cât persoanele se conformeazã prin aptitudini si stiintã acestor legi.
Ca un grãdinar care îsi va conduce grãdina sa si va avea grijã ca înainte de a muri sã-si lase mostenitor, înlocuitor. Cãci el este singurul care poate sã spunã cine dintre toti cei cu care lucrat este cel mai bun pentru a-i lua locul si continua opera sa.
Pe ce trebuie sã se întemeieze o elitã:
a.Curãtenia sufleteascã.
b.Capacita tea de muncã si de creatie.
c.Vitejia.
d.Viatã asprã si rãzboire permanentã cu greutãtile asezate în calea neamului.
e.Sãrãcie, adicã renuntarea voluntarã de a acumula averi.
f.Credinta în Dumnezeu.
g.Dragostea.
INDIVID, COLECTIVITATE NATIONALÃ, NATIUNE
„Drepturile omului nu sunt mãrginite numai de drepturile altui om, ci si de alte drepturi. Pentru cã existã trei entitãti distincte:
1.Individul.
2.Colectivitatea nationalã actualã, adicã totalitatea indivizilor din aceeasi natie, trãind într-un stat, la un moment dat.
3.Natiunea, acea entitate istoricã trãind peste veacuri cu rãdãcinile înfipte în negura vremii si cu un viitor infinit.
O nouã mare eroare a democratiei bazatã pe „drepturile omului este aceea de a nu recunoaste si a nu se interesa decât de una din aceste trei entitãti: individul . Pe a doua o neglijeazã sau îsi bate joc de ea, iar pe a treia o neagã. Toate trei îsi au drepturile si datoriile lor. Dreptul de a trãi. Si datoria de a nu periclita dreptul la viatã al celorlalte douã. Democratia nu se ocupã decât de asigurarea dreptului individului. De aceea asistãm în democratie la o rãsturnare formidabilã. Individul crede cã poate sã împieteze cu drepturile sale nelimitate asupra drepturilor colectivitãtii întregi, pe care poate sã o încalce si sã o jupoaie. De aceea asistãm, în democratie, la acest tablou sfâsietor, la aceastã anarhie, în care individul nu voieste sã recunoascã nimic deasupra interesului sãu personal. La rândul ei, colectivitatea nationalã are o tendintã permanentã de a sacrifica viitorul – drepturile natiunii – pentru interesele ei prezente.
De aceea asistãm la nemiloasa exploatare sau chiar înstrãinare a pãdurilor, a minelor, a petrolului, uitând cã în urma noastrã sunt sute de generatii românesti, copiii copiilor nostri, care asteaptã sã trãiascã si ei, ducând mai departe viata neamului. Aceastã rãsturnare, aceastã rupere de raporturi cãreia democratia i-a dat nastere, constituie o adevãratã anarhie, o desfiintare a ordinii naturale si este una din cauzele principale a stãrii de tulburare a societãtii de astãzi. Armonia nu se poate restabili decât prin reîntronarea ordinii naturale. Indiv idul trebuie subordonat entitãtii superioare, colectivitatea nationalã, iar aceasta trebuie subordonatã natiunii. „Drepturile omului nu mai sunt nemãrginite, ele sunt mãrginite de drepturile colectivitãtii nationale, iar drepturile acesteia sunt mãrginitede drepturile natiunii.
***
În sfârsit, s-ar pãrea cã în democratie cel putin individul, încãrcat de atâtea drepturi, trãieste minunat. În realitate însã – si aici stã tragedia finalã a democratiei – individul nu are nici un drept, cãci ne întrebãm: unde este libertatea întrunirilor, unde este libertatea scrisului, unde este libertatea constiintei?. El trãieste sub teroare, stare de asediu, cenzurã, cu mii de arestati si cu oameni ucisi pentru credinta lor, ce pe vremea celor mai tirani conducãtori de popoare. Unde este „dreptul multimii suverane de a decide soarta sa, când întrunirile sunt interzise, iar de la vot zeci de mii e oameni sunt opriti, maltratati, amenintati cu moartea, omorâti? Veti zice:da, dar acestia vor sã schimbe constitutia, sã restrângã libertãtile, sã întroneze altã formã de stat!
Întreb: poate sustine democratia cã un popor nu e liber si nu-si poate decide singur soarta sa de a-si schimba constitutia, de a-si schimba forma statului, cum vrea el, de a trãi în libertãtile mari sau mici pe care le vrea el?
Aici e tragedia finalã.
În realitate, în democratie omul nu are nici un drept. El însã nu si le-a pierdut nici în folosul colectivitãtii nationale, nici în acela al natiunii, ci în folosul unei caste politico-financiare de bancheri si agenti electorali.
În sfârsit, ultima binefacere pentru individ. Democratia masonicã, printr-o perfidie neasemuitã se transformã în apostol al pãcii pe pãmânt. Dar în acelasi timp proclamã rãzboiul dintre oameni si Dumnezeu. „Pace între oameni si rãzboire contra lui Dumnezeu.
Perfidia constã în aceea cã întrebuinteazã cuvintele Mântuitorului: „Pace între oameni, transformându-se apoi în apostol al „pãcii, iar pe El condamnându-L si arãtându-L ca vrãjmas al omenirii. Si în fine, perfidia constã în aceea cã prefãcându-se a voi sã apere viata oamenilor, în realitate nu-i duc decât la pierderea vietii. Prefãcându-se cã vor sã-i apere de moartea prin care, nu fac altceva decât ating diavolescul scop, acela de a-i condamna la moarte vesnicã.
NEAMUL
Când zicem neamul românesc, întelegem nu numai pe toti românii trãind pe acelasi teritoriu, având acelasi trecut si acelasi viitor, acelasi port, aceeasi limbã, aceleasi interese prezente.
Când zicem neamul românesc, întelegem: toti românii vii si morti, care au trãit de la începutul istoriei pe acest pãmânt si care vor mai trãi si în viitor.
Neamul cuprinde:
1.Toti românii aflãtori, în prezent, în viatã.
2.Toate sufletele mortilor si mormintele strãmosilor.
3.Toti cei ce se vor naste români.
Un popor ajunge la constiinta de sine când ajunge la constiinta acestui întreg, nu numai la acea a intereselor sale.
Neamul are:
1.Un patrimoniu fizic, biologic:carnea si sângele.
2.Un patrimoniu material : pãmântul tãrii si bogãtiile lui.
3.Un patrimoniu spiritual, care cuprinde:
a.Conceptia lui despre Dumnezeu , lume si viatã. Aceastã conceptie formeazã un domeniu, o proprietate spiritualã. Frontierele acestui domeniu sunt fixate de marginile strãlucirii conceptiei lui. Existã o tarã a spiritului national, tara viziunilor lui, obtinute prin revelatie si prin proprie sfortare.
b.Onoarea luice strãluceste în mãsura în care neamul s-a putut conforma, în existenta sa istoricã, normelor izvorâte din conceptia lui despre Dumnezeu, lume si viatã.
c.Cultura lui:rodul vietii lui, nãscut din propriile sfortãri în domeniul gândirii si artei.Aceastã culturã nu este internationalã. Ea este expresia geniului national, a sângelui. Cultura este internationalã ca strãlucire, dar nationalã ca origine. Fãcea cineva o frumoasã comparatie: si pâinea si grâul pot fiinternationale ca articole de consumatie, dar vor purta pretutindeni pecetea pãmântului în care s-au nãscut.
Toate aceste trei patrimonii îsi au importanta lor. Pe toate un neam trebuie sã si le apere. Dar cea mai mare însemnãtate o are patrimoniul sãu spiritual, pentru cã numai el poartã pecetea eternitãtii, numai el strãbate peste toate veacurile. Grecii antici nu trãiesc prin fizicul lor, oricât de atletic – din el n-a mai rãmas decât cenusã – si nici prin bogãtiile materiale, dacã le-ar fi avut, ci prin cultura lor.
Un neam trãieste în vesnicie prin conceptia, onoare si cultura lui. De aceea conducãtorilor natiilor trebuie sã judece si sã actioneze nu numai dupã interesele fizice sau materiale ale neamului, ci tinând seama de linia lui de onoare istoricã, de interesele eterne. Prin urmare, nu pâine cu orice pret, ci onoare cu orice pret.
TELUL FINAL AL NEAMULUI
Este viata?
Dacã este viata, atunci nu intereseazã mijloacele pe care neamurile le întrebuinteazã spre a si-o asigura. Toate sunt bune, chiar si cele mai rele.
Se pune deci problema: dupã ce se conduc natiile în raport cu alte natiuni? Dupã animalul din ele? Dupã tigrul din ele? Dupã legea pestilor din mare sau a fiarelor din pãdure?
Telul final nu este viata. Ci Învierea. Învierea neamurilor în numele Mântuitorului Iisus Hristos. Creatia, cultura, nu-i decât un mijloc, nu un scop, cum s-a crezut, pentru a obtine aceastã înviere. Este rodul talentului pe care Dumnezeu l-a sãdit în neamul nostru, de care trebuie sã rãspundem.
Va veni o vreme când toate neamurile pãmântului vor învia, cu toti mortii si cu toti regii si împãratii lor.Având fiecare neam locul sãu înaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final , „învierea din morti, este telul cel mai înalt si mai sublim cãtre care se poate înãlta un neam.
Neamul este deci o entitate care îsi prelungeste viata si dincolo de pãmânt. Neamurile sunt realitãti si în lumea cealaltã, nu numai pe lumea aceasta.
Sfântul Ioan, povestind ceea ce vede dincolo de pãmânturi, spune:
„Cetatea n-are trebuintã nici de soare, nici de lunã ca s-o lumineze; cãci o lumineazã slava lui Dumnezeu si luminãtoru lei este mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei si împãratii pãmântului îsi vor aduce slava si cinstea lor în ea.
(Apocalips, 21, 23-34)
Si în altã parte:
„Cine nu se va teme, Doamne, si cine nu va slãvi numele tãu? Cãci numai Tu esti sfânt si toate neamurile vor veni si se vor închina înaintea Ta, pentru cã judecãtii Tale au fost arãtate.
(Apocalips, 15, 4)
Nouã, românilor, neamului nostru, ca orisicãrui neam din lume, Dumnezeu ne-a sãdit o misiune. Dumnezeu ne-a hotãrât un destin istoric. Cea dintâi lege pe care un neam trebuie s-o urmeze este aceea de a merge pe linia acestui destin, împlinindu-si misiunea încredintatã. Neamul nostru n-a dezarmat si n-a dezertat de la misiune., oricât de grea si de lungã i-a fost calea Golgotei lui. Si acum ni se ridicã în fatã obstacole înalte ca muntii. Fi-vom noi, oare, generatia debilã si lasã, care sã lãsãm din mâinile noastre, sub presiunea amenintãrilor, linia destinului
românesc si sã pãrãsim misiunea noastrã ca neam în lume? “

****

Expunerea completa a pasajului de mai sus , facuta din purtarea de grija,din durerea sufletului a unui om experimentat asupra structurarii tuturor acestor categorii in forma lor normala si functionala este si motivul inversunat al intreprinderii mele.Noi nu am avut, din partea regimurilor comuniste sau democratice, privilegiul de a cunoaste pe cai normale adevarul.Tot ce ni s-a predat in scoli a fost masluit despre miezul acestei perioade si adevarul a fost acoperit ani de zile in straturi de minciuni.De aceea doresc sa ofer generatiilor de tineri, lectura acestui material aratandu-le limpede carui sistem datoram consecintele reale ale atrofierii societatii romanesti.Adevarul trebuie scos la lumina si facut functional ca izvor limpede al tuturor virtutiilor. “ Voi sunteti sarea pamantului;daca sarea se va strica ,cu ce se va sara?...Voi sunteti lumina lumii; nu poate o cetate aflata pe varf de munte sa se ascunda.Nici nu aprind facile si o pun sub obroc,ci in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa.Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, asa incat sa vada faptele voastre bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri”(Ev.Matei 5/13-16)
.Aceste motive consideram a fi suficient de clare ca sa intalegem ca trebuie sa cadem de acord ca nu poate exista cumintenie, pasivitate sau defensiva in efortul de afirmare nationala! Fiindca neamurile iresponsabile care adopta o asemenea atitudine,cat negresit in robie. “Natiunea care nu-si manifesta revolta fata de nedreptatile stapanirii printr-o replica, chiar de aceasta nu va fi decat simbolica, nu merita sa mai existe. Tacerea este consimtamant, iar consimtamantul se transforma in supunere.”( Faust Bradescu)
Dan Radovici
vineri, 15 aprilie 2011 16:06:40
Cauzele crizei actuale

Prin aceasta pasivitate a intregii societati nu cumva savarsim un mare pacat?
In pacatul pasivitatii se cade deseori din lipsa preocuparilor spirituale temeinice, fiindca Dumnezeu e absolut, nu e relativ !

Prin acest articol propun o analiza a cauzelor crizei actuale. Cui datoram de fapt aceasta depreciere continua a calităţii vieţii noastre zilnice? Or mai exista in noi acele resurse pentru a putea stopa acest fenomen? Traiesc cu impresia ca totul a devenit atat de dramatic si de relativ de cand noi,romanii, am inceput sa renuntam incet incet la demnitate si la o adevarata tinuta morala.Aceste timpuri vitrege vin peste noi oarecum,ca o consecinta naturala a atator compromisuri acceptate de noi intr-un mod mai mult decat tacit .Nu, nu aceasta este firea romanului cea normala, cea plamadita din indelungatele-i radacini crestine!Ne-am indepartat de la calea dreapta dandu-ne acordul la acest mare compromis.
Ma preocupa cateva intrebari:
• In ce şanse de continuitate şi integritate mai putem spera ca neam, în actualul context de criză?
• Lipsa oricarui fel de iniţiativa in vederea unei redresari,nu va produce,cat de curand,niste efecte catastrofale pentru noi toti?
• Care ar fi obligatiile noastre imediate si in ce măsură o implicare, ar putea schimba soarta lucrurilor?

Incerc pentru inceput sa supun atentiei cauzele de ordin spiritual, ca prioritare .
Ca un prim obiectiv necesar unei redresari, propun: redobândirea demnitatatii.Cum? In primul rand trebuie facut acel ef\ort personal prin care trebuie legata punga la gura, de acolo de unde ne vin toate informatiile naucitoare , prin care asimilam toate smintelile venite de la cei ce conduc lumea spre acest declin.
In al doilea rand ,facand numai aceea ce presupune marturisirea Adevarului si recunoasterea greselilor . Aici cred ca e cheia de rezolvare a acestor grave probleme.

Consecinte previzibile
Experimentand astfel toate pacatele la moda, ni s-a alterat treptat firea si vointa fata de obligatia majora de a reactiona impotriva minciunii si a tradarii interesului national. Prin aceasta practica se pierd acele resorturi de putere spirituala necesare redresarii. O caracteristica actuala a constiintei majoritatii arata ca ,cei mai multi romani prefera sa stea cat mai retrasi,cat mai discreti, in asa fel incat, daca s-ar putea, sa nu deranjeze pe nimeni!Am ajuns cu totii niste atrofiati buni numai de aratat cu degetul! Nu ma mai pot regasi in aceasta noua fizionomie stalcita!Din pacate, toate clasele sociale din Romania au ajuns sa fie afectate de aceasta cumplita boala !Oare nimeni nu mai reactioneaza?Timpul de viata al unui organism paralizat stim ca nu poate fi de lunga durata si ca acesta ar putea muri oricand. Calcand in continuare numai din groapa in groapa, sansele sa mai putem iesi din aceasta intepeneala devin aproape minime!Vom fi raspunzatori!

Sa nu abdicam de la destinul nostru!
Faptul ca ne-am nascut aici inseamna ca, prin voia lui Dumnezeu, ne-a fost incredintat spre pastrare intregul patrimoniu genetic, platit cu pretul atator generatii, care au luptat si s-au jertfit (faptele le sunt mentionate in fibrele istoriei nationale).Si pe Dumnezeu nu putem sa-L marturisim altfel decat ca romani ,in neamul in care ne-am nascut cu aceasta datorie, in masura in care o sa ne mai putem bucura de el ca o entitate . Sansa unei salvari presupune si din partea noastra, a tuturor, aceeasi angajare spre sudarea unei solidaritati , pentru a putea asigura acea continuitate necesara unei circulatii normale a tuturor valorilor noastre nationale intr-o forma cat mai intacta si nealterata.In felul acesta ne prezentam noi ca veriga de legatura in fata acestui greu examen al supravietuirii?

Continuitatea neamului, in intalegerea de pastarea lui in actuala configuratie (si, mai degraba, revenirea la ceea ce a fost in vremurile de marire), a devenit de neconceput fara o prezenta obligatorie si o angajare in aceasta lupta ,dar nu ca spectatori ,ci ca traitor si implinitori ai Legii!Adevarul regretabil este ca, si noi, si cei dinaintea noastra ,suntem vinovati fiindca ne-am lasat dusi de nas si calcati in picioare.Din aceste considerente , tot ceea ce am pierdut pana acum a fost numai prin abandon,tradarea idealurilor romanesti si dezertare.Astfel,ca o consecinta absolut naturala a neglijentei ,soarta noastra a incaput pe mana unor serii consecutive de politicieni tradatori,cioclii de serviciu, selectati din categoria celor mai corupte si mai imorale elemente infiltrate prin partide, al caror ideal se rezuma numai realizarea cat mai rapida strict a interesului lor personal,calcand in picioare toate celelalte valori.Acesti sacali care nu se inchina decat banului, n-au ezitat o secunda sa faca instinctiv ceea ce stiu mai bine : sa prade si sa vanda totul aceluia care va fi interesat. Si tot astfel s-au gasit evreii care sa cumpere tara intraga pe un pret de nimic.Cele ce ni se intampla acum,trebuiesc acceptate ca pe o pedeapsa administrata noua ca sanctiune divina, fiindca am neglijat nescuzabil, atat indatoririle crestine cat si treburile cetăţii!Asta e intotdeauna soarta neglijentilor: din naivitate,cad in robie ! Cate neamuri, care au renuntat sa lupte, nu au cazut in aceasta capcana si au disparut?Sa fi venit acum si randul nostru de nu mai vrem sa iesim onorabil din aceasta capcana?Pai, sa incercam sa nu mai tradam si in continuare!
Putem noi sa mai sustinem faptul ca, pana acum am trait ca niste oameni responsabili, care s-au achitat onorabil de raspunderile ce le aveau, fata de imperativele crestine pastrate de stramosii nostri cu pretul vietii?


Cele mai vizate cauze:cele de ordin personal!

Imi permit sa afirm faptul ca,noi suntem de fapt purtatorii acestui mare dezechilibru prin care ne-am si pricopsit cu aceasta neputinta sufleteasca , devenita acum neliniste si stress la nivelul constiintei colective!Sunteti de acord ca ,de fapt suntem prinsi si imobilizati in capcana propriilor patimi,pe care le-am lasat sa creasca asa de mari, ca ne fac umbra, ca buruienile peste rasadurile bune ! Incercam sa ne curatim si sa nu mai tradam Legea?Adica pe Dumnezeu si pe aproapele ,in aceeasi masura.Legea e cuprinsa in enuntul si prin implinirea acestor doua porunci.”Cele ce veti ierta oamenilor, si Dumnezeu va va ierta voua, iar in cele ce nu veti ierta ,nici Dumnezeu nu va va ierta voua”fiindca daca nu vom ierta sincer sau vom spune acea anormalitate ca, “te iert dar nu te uit”, oricand se vor reactiva acele fiare ascunse in sufletul nostru, cu care punem la zid mereu pe aproapele nostru.
Prin constanta practicarii acestor indeletniciri rele ne ”bucuram” acum de actualitatea inevitabila a sanctiunilor acestor practici, cu acea forta de indeplinire a unui contract pe care, daca l-ai semnat constient, nu îi mai poti ocoli efectele dupa bunul tau plac!Induse discret in vointa noastra,avem dovada ca am semnat cu totii contractele cu “dia volos”(gr. cel ce separa), care acum, pe buna dreptate, ne intreaba: “Unde ai vrea sa pleci, prietene, doar ai subscris de buna voie la oferta mea, implinind legea mea , prin care ai si tradat-o pe cealalta ; si… vrei acum sa ma parasesti?!?Mie mi-ai dat tot ce ti-am cerut pana acum !Cu vechimea asta in colaborarea noastra, de unde crezi ca vei mai gasi acea vigoare prin care sa mai scapi din ghearele mele, cand tu la mine semnezi zilnic condica?”
Si totusi ,cat mai vegetam in viata asta , Dumnezeu ne ajuta sa ne revenim, daca vom reasculta de El! Este obligatoriu insa sa ne recunoastem sincer greselile!Sa credem ca, inca nu e totul pierdut, in ciuda groaznicelor evidente.

“Lasa ca merge si asa” ne-am obisnuit mereu sa zicem . Uite ca… nu prea mai merge!Nimeni nu are mila in fata unei asemenea neglijente: nici Dumnezeu! Asa cum am acceptat, in mod ingalat, prin consimtamant tacit, intrarea tuturor patimilor in noi si in societate ,prin care s-a murdarit tot, tot astfel va trebui sa ne dam,la fel de liber, acelasi consimtamant , prin care sa aratam ca vrem sa ne constituim ca unitate si sa ne si curatim.Trebuie insa bine legat acest consimtamant, de data asta, unindu-ne vointa cu vointa, om cu om, caramida cu caramida, ca sa putem forma acel dig necesar , acea unitate omogena si stabila in pareri, fundamentata insa pe credinta, ca noua temelie. Nu e nimnc inovativ, ci sa o facem ca niste oameni intorsi catre adevaratele izvoare ale vietii: virtutiile crestine , singurele noastre garantii valabile ale invierii noastre, ale unei noi vieti traita cu grija si curat .

Sa cerem mila lui Dumnezeu,este de datoria fiecaruia ce impartaseste aceasta durere, plecand obligatoriu genunchii cu pocainta!In ce conditii se poate infaptui asa ceva, cum ,si de catre cine ,ca sa rodeasca asemenea lucrare?Trebuie retrezita acea instanta vie si neadormita a constiintei fiecaruia dintre noi, care sa stea de veghe, curata si morala !

***

Incercand o explicatie mai clara, spunem ca, si noi impartasim aceeasi experienta ca si altadata Adam – omul cel vechi ,cel neascultator de Dumnezeu si ademenit de diavol,prin care a intrat pacatul in lume, si prin acesta moartea,tot astfel am cazut si noi, urmandu-i exemplu tot prin neascultare.Deasemenea,stim ca prin Hristos – modelul omului cel nou, cel deplin ascultator de Dumnezeu – fiecare om credincios si ascultător, va beneficia de toate garantiile si promisiunile divine!De cele mai multe ori Hristos i-a mustrat pe apostoli pentru necredinta si ,in ciuda evidentei tuturor minunilor la care au fost martori, ei tot L-au parasit!Si noi facem astazi la fel.
Lumea va putea fi restaurata oricand pe acest nou fundament, chiar si in timpurile astea vitrege ,in care aproape toti am dat uitarii datoria pastrarii unei credinte curate .Prin crestinism Dumnezeu a salvat omenirea de la distrugere si a recreat-o din nou,aratand noua temelie a lumii,cea prin care ni se garanteaza viata vesnica .Numai pentru crestini Dumnezeu mai ingaduie si mai tine inca pamantul acesta pacatos care si-a intors fata de la El. Iar astazi,si noi, mult incercatii romani, aratam atata dispret,atata uitare ,atata neglijenta fata de ceea ce avem datoria sa pastram ca sacru.Prin ceea ce se intampla cu noi astazi, ne-o meritam pe deplin!
Fiindca, daca nu vom iubi pe aproapele, asa cum ni se cere: nu vom putea realiza nimic! E un mare adevar aici! Cine nu iubeste , nu respecta nici legile vietii si coboara sub limitele existentei pe care le garanteaza aceste legi, iar daca afectul nu mai functioneaza, totul se usuca, stiind ca: din iubire a facut Dumnezeu lumea aceasta! Deci, spunem ca: fara dovada iubirii, ajungem sa fim cumva pe dos scopului vietii,adica ne deturnam de la principala axa a sufletului.Consecinta acestei lipse este in final, moartea. Intai a spiritului ,apoi a restului.
Ce-o insemna de fapt dragostea de aproape? Nu cumva: sa-l ierti, sa-l rabzi pe cel de langa tine, cu bune si cu rele, fara sa-l osandesti si te razbuni de capul tau daca acesta ti-a gresit?Sa pleci urechea la nevoile si grijile lui, să-i preiei discret povara greutatilor sub care-l vezi ca se afunda,sa-l ajuti dupa permanentul exemplu divin in raport cu oamenii, care incontinuu ratacesc si se razvratesc?Sa ne amintim exemplul samariteanului milostiv.
Sa nu indraznim sa acuzam pe nimeni altcineva de starea de dezastru general al momentului actual, inainte de a incepe intai cu noi insine, cu barna din ochiul nostru!

Cum s-ar porni acest fenomen ?
Trebuie instaurat dintr-u inceput si pastrat acel accord de armonie, bazat pe o incredere reciproca, facuta cu o inima buna.Asta este semnul drumului cel bun!”Unde sunteti doi sau mai multi in numele Meu, sunt si Eu intre voi!!!” Aceasta este examenul unei mari taine,pe care trebuie sa-l dam si sa-l luam!

Relatiile intre noi trebuie sa fie la fel de calde si de sincere tot asa ca relatiile din mijlocul familiei unde, daca apar neintelegeri, si suntem ispititi in a nu ceda , se creeaza o tensiune care, la un moment dat, nu mai ofera nici o perspectiva de mers mai departe, fara o impacare, fara o iertare intelegatoare si fara restabilirea armoniei – căci şi relatiile din familie nu pot avea continuitate decat tot respectand armonia legilor lui Hristos!
Din start vor trebui demontate orice fel de tentative de justificare a oricarei forme de interes personal- principala cauza a dezbinarilor. Aceasta armonie va trebui inscaunata si declarata unanim ca: suverana!

Indraznesc sa intreb: De ce nu mai au astazi deloc putere crestinii sa formeze o unitate?
Lui Hristos stim ca I s-a dat toata puterea in Cer si pe Pamant, asupra vietii si a mortii! Sa cautam si sa vedem unde, sau pe cine mai gasim printre noi pe cineva cu adevarat vrednic sa mai primeasca integral darurile divine?
Acesta si este unul dintre scopurile majore ale dusmanilor: să rămânem cât mai zăpăciţi şi mai dezbinaţi sub atacul bombardamentelor mediatice, susţinute la foc continuu prin toate metodele! Suntem deocamdata sub incidenţa formulei de conducere demonice dividere et impera, prin care ne este intretinuta aceasta stare de vid de voinţă, cauza panicii şi deznădejdei maselor.

Eterna Putere a ortodoxiei.
Prin faptul ca ne-am născut ortodocşi, suntem datori să aprofundam,dar nu asa relativ ca pana acum,ci cu acea intensitate si exigenta ceruta noua imperativ.Orice defect al omului se poate repara prin recunoasterea libera si neconditionata a greselilor, adica prin pocainta. Stim ca primul om invitat in Rai a fost talharul de pe cruce ,care, in ultimul moment s-a pocait recunoscandu-si greselile si care L-a recunoscut pe Hristos a fi Dumnezeu,osandit fara de vina.Nu este in putinta nimanui sa scape din dependenta de la aceste obiceiuri rele daca nu va deschide de bunavoie poarta Sfintelor Taine.Numai printr-o curata spovedanie poate omul scapa, deoarece preotul a primit acele puteri prin care ni se iarta vina,puteri chiar mai mari decat ale ingerilor:”pe cele pe care le veti lega pe pamant ,legate vor fi si in ceruri , iar pe cale pe care le veti dezlega ,dezlegate vor fi si in ceruri! “Expilcatia acestor taine nu poate fi cuprinsa in ratiuni sau in explicatii omenesti, fiindca apartin de o legislatie divina.Impilinirea cu succes a scopului acestei scurte vieti va ramane dobandirea, prin curatenie, a “Acelui Duh carele pe toate le plineste!”.


Cum ar trebui sa ne responsabilizam?
Adresez acest apel tuturor celor care au dorinta de a se implica,ca o chemare la constituirea aceastei unitati! Toti avem obligaţia, la modul imperativ, de a ne implica, de a pune umărul pentru a găsi, nu numai o rezolvare, cat o recuperare a ceea ce mai e bun printre noi! Fiecare trebuie să participe cu soluţii în jurul acestei probleme dupa puterea, talentul si capacitatea sa de dragoste.Sa ne dam unul altuia ce ni se cere.
Nu avem pretenţia că unul singur s-ar putea lupta cu toate si nici n-ar fi de imaginat, însă din fiecare dintre noi s-ar putea ridica un luptator ,ca un pilon, care sa poarte cu vrednicie acasta grea sarcina!
Rezolvarea nu poate veni decât incepand cu o iniţiativă tesuta, cum spuneam, bucata cu bucata,de la om la om, reparand şi corectând cu atentie actualele defecţiuni, insa de acest dar nu vor beneficia decat aceia luminati prin forta credintei .

Nu e deloc uşor de realizat, dar nici imposibil! Printr-o implicare responsabilă,din această baltă a societatii romanesti actuale, vom reuşi să o transformăm, în scurt timp,cu bunăvoinţă, intr-o cât de mică grădină a noastră, curată , inflorita şi îngrijită.Trebuie insa data o mare valoare fiecarei relatii in parte, creandu-se o solidaritate trainica.Nu avem dreptul sa-l gonim, dandu-i branci aproapelui nostrum, condamnandu-l ca nu e bun, inainte de a-i evalua cum se cuvine fidelitatea, caci altfel tot tradare se cheama ca facem.Speram ca fructele faptelor bune nu vor intazia sa apara la timp!Vom putea reusi doar aratand măsura credintei noastre!



Dan Radovici
Top vizionări
Cele mai noi comentarii
Rodica Nicoleta pe Pr. Cristian Stavriu - Samarineanul Milostiv 2015 - Manastirea Brebu (duminică, 12 noiembrie 2017 16:13:17)
Cristian Stavriu pe Ce este blestemul si ce efecte are!-P.Paisie Aghioritul (luni, 30 octombrie 2017 19:08:33)
Cristian Stavriu pe Vindecarea demonizatului din Gherghesa 2017 - Pr. Cristian Stavriu (luni, 30 octombrie 2017 18:51:41)
Delia Farcaș pe Ce este blestemul si ce efecte are!-P.Paisie Aghioritul (vineri, 27 octombrie 2017 13:09:37)
RODICA pe Vindecarea demonizatului din Gherghesa 2017 - Pr. Cristian Stavriu (duminică, 22 octombrie 2017 15:36:15)
Tabara de iconografie
Tabara de iconografie - Intre 26 iulie si 2 august 2012 (8 zile/ 7 nopti) debuteaza intr-un cadru mirific la Complexul Turistic Plaiul Lisei, la doar 3 km de Sambata de Sus, tabara de iconografie sub indrumarea [...]
Expozitie de icoane pictate pe lemn
Expozitie de icoane pictate pe lemn - O noua expozitie de icoane pictate pe lemn a artistei Ruxandra Lacatus se tine in perioada 29 Martie - 30 Aprilie 2012         [...]
Cursuri gratuite
Cursuri gratuite - In spiritul crestin al acestui portal ortodox, promitem sa angajam parteneriate pentru promovarea initiativelor valoroase duhovniceste si deopotriva cele utile cititorilor nostri, cum ar fi:- cursuri gratuite de creativitate in organizarea de evenimente, cursuri de creativitate in marketing [...]
Orthograffiti
Orthograffiti - OrthoGraffiti este singura revistă de lifestyle orthodox care se adresează tinerilor liceeni, dar nu numai acestora. Are o apariţie lunară (pe timpul anului şcolar deocamdată), 24 pagini, format A4, full color, glossy, un conţinut atractiv, cu materiale diverse, de interes pentru tineri. OrthoGraffiti îmbină teme duhovniceşti cu subiecte de interes general, prezentate însă într-un limbaj accesibil tuturor. Revista OrthoGraffiti a apărut în luna noiembrie 2008, în ziua de prăznuire a Sf. Martin de Tours, despre care şi aveam (întâmplător!?) şi un articol în numărul 1 (pilot). De-a lungul timpului în revista OrthoGraffiti au scris nume cunoscute din publicistica ortodoxă de azi, precum Ieromonahul Savatie Baştovoi, Ierod. Grigorie Benea, Monahia Siluana Vlad, dl. Ciprian Voicilă, dl. Danion Vasile, dl. Octavian Darmanescu, d-na Elena Dulgheru, dl. Costion Nicolescu, dl. Laurenţiu Dumitru – editor-coordonator al publicaţiei. Însă lista colaboratorilor rămâne deschisă.
Optimum Communication
Optimum Communication - Agentie de publicitate specializata in branding, comunicare de marketing si PR. Ofera saptamanal o ora de consultanta gratuita ONG-urilor si asociatiilor non-profit ortodoxe, in vederea imbunatatirii imaginii si randamentului comunicarii.
Blogroll