Exemple de ispite din viața fiilor duhovnicești
Unii, pesemne, se gândesc: „Oooo, ce părinte aspru!” De pildă, a venit odată o pereche de tineri căsătoriți. În prezența soției, soțul s-a plâns, zicând:
- Părinte, nu pot deloc să îi intru în voie! Este mândră, e capricioasă, e certăreață, nimic nu-i place, nimic nu-i bine din ce fac eu. Mă obligă să fac totul așa cum vrea ea, de mine nu ține cont, nu e de acord niciodată cu mine, mă bagă în păcat... Ce este de făcut?
-Să-ți iubești soția ca pe sufletul tău – i-am zis -, dar să o scuturi bine atunci când te abate de la evlavie. Uite așa și așa să faci...
Tânăra s-a supărat pe mine și probabil că a crezut: „Ce mai părinte este și ăsta!”
Dar uite că trebuie să fii și așa, ca pe urmă să aibă cu toții parte de bucurie și pământească, și cerească.
Spre zidire, o să-ți mai povestesc o întâmplare din viața fiilor duhovnicești, cum vrăjmașul a aprins ura între două fete și cum acestea l-au biruit începând să-și sărute cruciulițele de la gât.
La început, fetele acestea, E. și M., erau mari prietene – cum se zice, la cataramă. Însă vrăjmașul cel șiret și viclean invidia prietenia lor, și a început să le facă tulburare în suflet. Una îi zicea celelilalte:
-Ești mândră!
Iar cealaltă îi răspundea:
-Iar tu ești chiar mândria întruchipată!
Ei, și de aici, se înțelege, au început să se dușmănească. Lucrurile au luat-o ca roata la vale. Totul a început să se arate într-o altă lumină. Au început să-și răstălmăcească spusele. Fiecare dintre ele se gândea: „Uite cum poți să te înșeli în privința omului! Credeam că nu-i om mai bun decât ea pe lume!” au început să se evite din răsputeri, pe cât se putea în condițiile în care făceau ascultare împreună - și iată că amândouă îmi scriu: „Părinte, ce să facem? Pierim! Despărțiți-ne!” O întreb pe M.:
- Cruciulița o săruți pentru E.?
- Nu.
- De ce? Nu știi că trebuie să săruți cruciulița pentru cel ce te necăjește?
- Iertați-mă, părinte, uit.
-Uite că puterea cea rea s-a și folosit de nepăsarea voastră, și vă joacă așa cum vrea. Să săruți cruciulița pentru E. De cinci ori, dimineața și seara, să te rogi și să te rogi și să-i dorești sincer mântuirea. E. Va face la fel. Atunci îl veți birui pe vrăjmaș și veți avea iarăși pace și dragoste.
Au început să se silească să sărute cruciulița și să se roage una pentru alta, și apoi M. Mi-a povestit:
- Vedeam că E. plânge, și mi se făcea atât de milă de ea! Mă găndeam. „Eu sunt cea care o chinuiesc. Sunt mai rea ca o fiară” - și mă podideau și pe mine lacrimile. Era de ajuns să mă uit la ea ca să încep să plâng, dar nu îndrăzneam să-i zic, căci mi-era rușine. Mă gândeam că n-o să mă creadă, că o să zică: „Fățarnica!” Tăceam.
A trecut o săptămână, pe urmă alta... Tăceam, uneori plângeam, mai ales în biserică, și ne uitam pe furiș una la alta. Odată i-am surprins privirea. În ea era atâta compasiune, atâta dragoste, încât nu m-am mai abținut și m-am aruncat la picioarele ei, plângând:
-Surioară, draga mea, iartă-mă, pentru Hristos! Te iubesc sincer, din toată inima... Ce s-a întâmplat cu mine nu înțeleg nici eu. Crede-mă că nu mint!
Iar ea m-a înăbușit cu îmbrățișările nu mai termina cu sărutările, și pe urmă mi-a zis, cu privirea strălucitoare:
- Cred, surioară, cred! Pe urmă am și plâns când am văzut cum te chinui din pricina mea... Oameni mari, dar ce proaste suntem, mai rău ca niște copii!
După aceea au început să se iubească și mai tare. Îți făcea plăcere să le privești. Întotdeauna linșite, energice, grijuluii. Și lucrul a început să le meargă din plin.
Vezi ce face Crucea de viață făcătoarea Domnului?! Îndată ce a venit pe lume, ca să zic așa, mândria, au înăbușit-o în fașă. S-au silit, s-au chinuit, în schimb acum le este amândorura bine.
Iar dacă s-ar fi despărțit, păcatul ar fi continuat să trăiască pe ascuns în ele și le-ar fi chinuit din vreme în vreme. Ar fi rămas cu o părere proastă una despre alta și ar fi adăugat un păcat nou la păcatele dinainte.
Pe când acum s-au convins din proprie experiență că dacă omul nu se luptă cu puterea cea rea, devine el însuși rău. Izbăvește-ne, Doamne!
Iată cât sunt de folositoare ispitele, cât este de folositoare lupta cu ele! Prin ispite, omul se cunoaște pe sine însuși, iar când sărută cruciulița vede cursele vrăjmașului, drept care în urma fiecărei ispite devine tot mai încercat.
Atât doar că nu trebuie să uitați să sărutați cruciulița și să vă rugați pentru cei ce vă necăjesc, și atunci totul va fi bine, vrăjmașul nu va putea să facă nimic.

Cum să biruim mândria – Schiigumenul Sava – Editura Sofia – Bucuresti 2010

1). Otrava ascunsa in om - Sf. Tihon Zadonsk

2). Despre mândrie – Schiigumenul Sava

3). Madria - Simptomele si dezvoltarea bolii

4). Cum sa recunoastem TRUFIA din noi?

5). Ispitele Diavolesti - Mandria, Trufia, Semetia

6). Ce pierdem prin Trufie, ce castigam prin Smerenie?

7). Extraordinara SIRETENIE si SUBTIRIME a Ispitelor diavolesti