de Cristian Stavriu | Vizionări: 5511
Judecata și osândirea semenilor este o meteahnă des întâlnită astăzi și ne pricinuiește multă vătămare sufletească. În articolul trecut am vorbit despre Aspra judecare si osandire a aproapelui iar acum contiunăm ideea cu soluțiile de care avem nevoie pentru a scăpa de această epidemie și iată că Sfântul Nicodim ne învață mai departe cum să biruim mândria:
Al doilea mijloc pentru a face asta, foarte puternic la rândul său, este a nu pierde din vedere aducerea aminte de propria răutate, de propriile patimi și fapte rele și necurate, și a păstra necontenit simțămăntul propriei netrebnicii, atât patimi, cât și fapte pătimașe se vor găsi în tine, fără îndoială, destule. Dacă nu te-ai deznădăjduit de tine însuți, zicând: „Fie ce-o fi”, nu poți să nu te îngijești de vindecarea acestor neputințe duhovnicești, care te dau pierzării - dar dacă faci aceasta cu adevărat, nu trebuie să-ți mai rămână timp pentru a cerceta cum și ce fac alții și a alcătui hotărâri de judecată cu privire la ei, pentru că atunci, dacă îți vei îngădui acest lucru, în urechile tale va răsuna neîncetat spusa Domnului: „doctore, vindecă-te pe tine însuți; scoate bărna din ochiul tău” (Lc.4, 23; Mt.7, 5).
Pe deasupra, când judeci cu asprime despre vreo faptă rea a aproapelui, să știi că vreo rădăcină a aceleași răutăți e și în inima ta, care potrivit patimilor sale, te învață să faci presupuneri cu privire la alții și să-i osândești. „Omul rău din comoara cea rea a inimii sale scoate cele rele ”(Mt.12, 35). Dimpotrivă, ochiul curat și nepătimaș va privi cu nepătimire, nu cu viclenie, și la faptele celorlalți. „Ochiul preacurat nu va vedea răul (Avac.1, 13)” așadar, când îți va veni gândul să osândești pe cineva pentru vreo greșeală, să te mustri pe tine însuți ca pe un lucrător al faptelor de felul acesta și ca pe un vinovat de aceleași lucruri, și să zici în inima ta: „cum voi îndrăzni eu, ticălosul, în același păcat aflându-mă și făcând păcate mai rele decât acestea, să ridic capul pentru a vedea păcatele altora și a le osândi”.
Făcând așa, tu vei întoarce asupra-ți arma cu care te insuflă gândul cel rău să-l lovești pe altul și-o vei preface în plasture, pe care îl vei pune pe propriile tale răni.
Chiar și atunci când păcatul fratelui va fi nu ascuns, ci la arătare, văzut de toți, tu să te străduiești să găsești pricina lui nu în ceea ce îți insuflă reaua ta patimă a osândirii, ci în ceea ce-ți poate arăta dragostea frățească față de el, și să zici în sinea ta: „Întrucât fratele acesta are multe virtuți ascunse, Dumnezeu, ca să-l păzească de vătămarea slavei deșarte, a îngăduit ca el să cadă în păcatul de acum ori să fie nu pentru multă vreme sub acest acoperământ urât, așa încât și să pară netrebnic până și în proprii săi ochi, și, disprețuinduind fiind de către ceilalți, să culeagă roada smeritei cugetări și să se facă și mai plăcut lui Dumnezeu, așa încât să primească din ceea ce s-a întîmplat acum mai mult folos decât vătămarea pe care o suferă.”
Chiar dacă păcatul cuiva ar fi nu numai vădit, ci foarte greu și vine dintr-o inimă împietrită și lipsită de pocăință, nici atunci să nu-l osândești, ci ridică ochii minții tale spre neurmatele și minunatele judecăți ale lui Dumnezeu, și vei vedea că mulți oameni care mai înainte fuseseră cu totul nelegiuiți s-au pocăit pe urmă și au ajuns la o înaltă măsură a sfințeniei, și cum, pe de altă parte, unii ce se aflau sus, pe treptele desăvârșiri, au căzut într-o prăpastie adâncă. Ia seama să nu cazi și tu, pentru osândire, într-o nenorocire ca asta!
Așadar întotdeauna să stai cu frică și cu cutremur, temându-te în primul rând pentru tine însuți, și fii încredințat că orice vorbă bună despre aproapele și orice bucurie pentru el sunt în tine rod și lucrare a Duhului Celui Sfânt, și, dimpotrivă, orice vorbă rea despre el și orice osândire disprețuitoare a lui vin din răul tău obicei și din insuflarea cea diavolească. Drept aceea, când îți vine sminteală din pricina vreunei fapte rele a fratelui, să nu dai ochilor tăi somn până când nu vei alunga din inima ta această sminteală și nu te vei împăca desăvârșit cu fratele.
Cum să biruim mândria – Schiigumenul Sava – Editura Sofia – Bucuresti 2010
Pentru a avea un înțeles concret al lucrurilor puteti citi in ordine articolele următoare:
1). Otrava ascunsa in om - Sf. Tihon Zadonsk
2). Despre mândrie – Schiigumenul Sava
3). Mandria - Simptomele si dezvoltarea bolii
4). Cum sa recunoastem TRUFIA din noi?
5). Ispitele Diavolesti - Mandria, Trufia, Semetia
6). Ce pierdem prin Trufie, ce castigam prin Smerenie?
7). Extraordinara SIRETENIE si SUBTIRIME a Ispitelor diavolesti
8). Mandria, Trufia si Ispitele dintre crestini
9). Unde duce indreptatirea de sine?
10). Tehnici de depistare a nemerniciei umane
11). Parerea de Sine - Esecul Vietii
12). Parerea de Sine - Moartea Duhovniceasca
13). FORTAREATA DEMONICA - Oamenii cocheti
14). FORTAREATA DEMONICA - Indragirea de sine
15). FORTAREATA DEMONICA - Etapele dezvoltarii MANDRIEI
16). FORTAREATA DEMONICA - De la MANDRIE la PARANOIA
17). Mandria este o inflamatie a sufletului - Sf. Ioan Gura de Aur
18). Cel ce se inalta pe sine va fi smerit
19). Despre Mandrie si Smerenie
20). Lectii de viata: TRUFIA si MANDRIA vs SMERENIA
21). Temeti-va de parerea de sine
22). Vorbirea desarta este usa spre osandire si clevetire
23). Cine vorbeste mult isi da in vileag nebunia
24). Aspra judecare si osandire a aproapelui
Acest articol la care ai comentat este continuarea acestuia>
www.catehetica.ro/aspra-judecare-si-osandire-a-aproapelui
si daca-l vei citi cu atentie de la inceput pana la sfarsit vei vedea care este scopul lui si de ce vorbeste despre asprimea cu care judecam si osandim uitand de sfatul apostolului care spune:
"Dojeniti pe cei fara de randuiala, imbarbatati pe cei slabi la suflet, sprijiniti pe cei neputinciosi, fiti indelung-rabdatori fata de toti. Luati seama sa nu rasplateasca cineva cuiva raul cu rau, ci totdeauna sa urmati cele bune unul fata de altul si fata de toti" (I Tesaloniceni 5, 14-15); "Chiar de va cadea un om in vreo greseala, voi cei duhovnicesti indreptati-l pe unul ca acesta cu duhul blandetii, luand seama la tine insuti, ca sa nu cazi si tu in ispita. Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos" (Galateni 6, 1-2).
In ceea ce proveste rastignirea Domnului nu stiu ce sa raspund deoarece nu ma pot face judecatorul celorlalti. Important ptr mine este sa nu-L rastignesc chiar eu.
Problema reala este aceea ca noi aproape zilnic il putem rastigni in duh pe Domnul prin fel de fel de micimi de suflet, samd si asta ar fi pericolul cel mai mare.
Poporul evreu este oglinda neamului omenesc si nu trebuie sa ne raportam altfel la ei caci am ajunge sa-i defaimam sau sa-i osandim.
Ma bucur sa am cu tine un dialog normal pe teme concret si sa comentezi concret la articolele de credinta si de suflet lasand la o parte indarjirea cu care acuzi pe preotii ortodocsi si crestiniii ortodocsi de ca si cum ar fi cu totii la fel.
Sa stii ca nici-o comunitate - oricare ar fi ea - nu este lipsita de Iude.
Asa ca pe mine ma intereseaza credinta cea adevarat si nu ceea ce fac iudele potrivnic invataturii de credinta.
Eu nu am postat aici articole potrivnice unor persoane anume si nic nu vreau sa le osandesc pe ele ca creaturi ale lui Dumnezeu ci ma intereseaza daca aduc atingere invaturii de credinta ortodoxa astfel incat sa duca oamenii in ratacire.
Deci eu nu am am ma lupta cu tine sau cu cineva anume ci doar atrag atentia fratilor mei de credinta cu privire la erezii si teorii potrivnice adevarului.
Comentariile care sunt la subiect si raspund cerintelor acestui portal vor fi intotdeauna validate .
Nu este posibil sa inducem cititorii in eroare comentand altceva decat este in articol!
Cu respect,
Cristian Stavriu