de Cristian Stavriu | Vizionări: 5109
Cum sa biruim mândria?!? Aceasta este una din întrebările care macină pe nevoitorii zilelor noastre pentru a putea găsi metodele de a scăpa de aceată epidemie. Sfântul Nicodim Aghioritul în lucrarea sa Razboiul nevăzut atinge cu multă înțelepciune această temă a luptei împotriva mândriei, a trufiei și a slavei deșarte. Iată deci că:
Dacă ne judecăm cu asprime aproapele, asta se întâmplă din părerea înaltă despre noi înșine și din îndemnul vrăjmașului!
Din iubirea de sine și părerea de sine ia naștere în noi un rău ce ne pricinuiește mare vătămare, și anume aspra judecare și osândire a aproapelui, care ne face ca după aceea să-l nesocotim, să-l disprețuim și să-l înjosim când ni se ivește prilejul. Această deprindere și patimă rea, ce vine din trufie, se hrănește din ea și, la rândul său, o hrănește, pentru că și mândria noastră propășește după orice lucrare de osândire, din pricina lucrării îndulcirii de sine, care o însoțește.
Punând mare preț pe noi înșine și gândind lucruri înalte despre noi înșine, bineînțeles că îi privim de sus pe ceilalți, îi osândim și-i disprețuim, întrucât ni se pare că suntem departe de neajunsurile de care, credem noi, nu sunt străini ei.
Pe deasupra, stă de strajă și întrutotrăul nostru vrăjmaș, văzându-ne într-o asemenea așezare sufletească proastă. El stă de veghe aproape și, „deschizându-ne” ochii, ne învață să urmărim cu luare-aminte ceea ce fac și ce spun ceilalți, să tragem de aici încheieri cu privire la gândurile și simțămintele lor, și să ne facem părerea despre ei potrivit presupunerilor acestora - părere care cel mai des este una proastă - , și să ridicăm „răutatea” lor la rangul de patimă înveterată a sufletului.
Judecătorii aceștia nu văd și nu bagă de seamă că însuși începutul osândirii - bănuirea răutății la alții - este întipărit în gând prin lucrarea vrăjmașului și că tot de către el este întețit apoi până la treapta încredințării că oamenii chiar sunt așa cum bănuiam noi, cu toate că acestea sunt de fapt doar închipuiri.
Tu însă, fratele meu, dacă vrăjmașul te priveghează cu osârdie, uitându-se ce rău ar mai putea semăna în tine, cu atât mai mult priveghează-te singur pe tine însuți, ca să nu cazi în cursele pe care ți le întinde - și îndată ce îți înfățișează vreun neajuns la aproapele tău, grăbește-te să abați de la tine cât mai degrabă gândul acesta, nelăsându-l să se așeze în tine și să crească, și dă-l cât mai repede afară din tine, încât să nu rămână nici urmă din el, înlocuindu-l cu gândul la însușirile cele bune pe care le știi la aproapele cu pricina și pe care le au îndeobște oamenii, adăugând la acesta - dacă tot mai simți pornirea - de a osândi - adevărul potrivit căruia nu ți s-a dat stăpânirea să faci aceasta și că, însușindu-ți-o samavolnic, devii tu însuți în clipa aceea vrednic de judecată și de osândă nu înaintea oamenilor neputincioși, ci înaintea lui Dumnezeu, Judecătorul atotputernic al tuturor.
O asemenea întorsătură a gândirii este cel mai puternic mijloc nu numai de a alunga gândurile de osândire ce vin întâmplător, ci și de a ne dezvăța cu totul de această patimă.
Cum să biruim mândria – Schiigumenul Sava – Editura Sofia – Bucuresti 2010
Pentru a avea un înțeles concret al lucrurilor puteti citi in ordine articolele următoare:
1). Otrava ascunsa in om - Sf. Tihon Zadonsk
2). Despre mândrie – Schiigumenul Sava
3). Mandria - Simptomele si dezvoltarea bolii
4). Cum sa recunoastem TRUFIA din noi?
5). Ispitele Diavolesti - Mandria, Trufia, Semetia
6). Ce pierdem prin Trufie, ce castigam prin Smerenie?
7). Extraordinara SIRETENIE si SUBTIRIME a Ispitelor diavolesti
8). Mandria, Trufia si Ispitele dintre crestini
9). Unde duce indreptatirea de sine?
10). Tehnici de depistare a nemerniciei umane
11). Parerea de Sine - Esecul Vietii
12). Parerea de Sine - Moartea Duhovniceasca
13). FORTAREATA DEMONICA - Oamenii cocheti
14). FORTAREATA DEMONICA - Indragirea de sine
15). FORTAREATA DEMONICA - Etapele dezvoltarii MANDRIEI
16). FORTAREATA DEMONICA - De la MANDRIE la PARANOIA
17). Mandria este o inflamatie a sufletului - Sf. Ioan Gura de Aur
18). Cel ce se inalta pe sine va fi smerit
19). Despre Mandrie si Smerenie
20). Lectii de viata: TRUFIA si MANDRIA vs SMERENIA
21). Temeti-va de parerea de sine
22). Vorbirea desarta este usa spre osandire si clevetire
23). Cine vorbeste mult isi da in vileag nebunia
O fi ceva gresit in ceea ce am inteles?
E cutremurator sa mi se para un sfant al lui Dumnezeu ca ar fi mai rau decat mine, si astfel eu sa incerc sa il bag in iad pe acel sfant care merita raiul.
Si cei mai mari pacatosi sunt sfintiti de Dumnezeu si se invrednicesc de imparatia cerurilor, atunci cand se pocaiesc in sinea lor venind cu credinta la Dumnezeu.
Astfel s-a intamplat cu vamesul si cu fariseul cand s-au urcat la templu. Vamesul prin pocainta, s-a indreptatit pentru iertare. Iar fariseul s-a indreptat chiar pe sine spre iad, prin judecata sa ce incearca sa traga pe vamesul drept in iad.
Chiar daca vedem pe cineva ca face cele rele, totusi nu stim in ce fel se pocaieste in sinea sa, si in ce fel il iarta Dumnezeu si il pregateste pentru imparatia cerurilor.