Avem mare nevoie de experiența înaintașilor noștri pe calea pocăinței lăuntrice și a urcușului duhovnicesc, avem nevoie de aceste lecții de viață sfântă ptr a putea învinge in lupta duhovnicească. Sfinții Bisericii noastre ne pun înainte experiențele lor ascetice, întâmplările vieții lor drept călăuze. Așadar noi avem marea șansă de a merge pe o cale bătătorită de milioane de Sfinți care au experiat în viața lor căderea cât și înălțarea prin smerita cugetare. Așadar la întrebarea „cum să biruim mândria?” Sfinții Părinți ne oferă aceste lecții de viață autentice:
Dacă voiești să birui slava deșartă, să nu iubești laudele, nici cinstirile, nici hainele scumpe, nici locurile de frunte, nici întâietățile, ci, dimpotrivă, să te bucuri când ești ocărât, și necinstit, și să te mustri pe tine însuți că ești mai păcătos decât toți păcătoșii.
Dacă vrei să înfrângi trufia, despre nimic din ceea ce faci să nu zici că se face prin ostenelile tale sau prin puterile tale, ci fie că postești, fie că petreci vremea în priveghere, fie că dormi pe pământul gol, fie că te îndeletnicești cu cântarea psalmilor, fie că faci multe metanii până la pământ, să zici: „Numai cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ocrotirea lui Dumnezeu se face aceasta, nu cu puterea mea și nu cu strădania mea.”
Un oarecare stareț înțelept încerca să-l povățuiască pe un frate ce se mândrea, însă acela i-a răspuns: „Iartă-mă, părinte, dar nu sunt mândru.” Starețul i-a răspuns:
„Și cum puteai să dovedești mai limpede că ești mândru decât zicând aceasta, că nu ești mândru?”
Da, mândria este oarbă, nu se vede pe sine. Mândria este o născocire a diavolului. Iată odraslele ei: mânia, clevetirea, întărâtarea, fățărnicia, ura, cârtirea, nesupunerea. Ea rămâne neclintită în părerea sa, se supune numai cu greutate, nu suferă să i se facă observație, însă îi plce să facă observație altora; aruncă cu vorbele fără să chibzuiască. Cei mândri suferă foarte mult de gânduri hulitoare și sunt înclinați spre idolatrizarea de sine.
Acum voi vorbi despre smerenie. O, fericită smerenie! Tu ești dumnezeiască, fiindcă ai plecat cerurile, și te-ai întrupat în omenie, și ai pironit de Cruce păcatul întregii lumi. Sufletul meu se cutremură – cum aș putea să spun ceva despre măreția ta?
Iată ce spun despre smerenie Sfinții Părinți cei înțelepțiți de Dumnezeu. Din ea vin blândețea, bunăvoința, liniștea, milostivirea, purtarea lină, supunerea.
Cel smerit nu iscodește lucrurile de nepătruns, pe când cel mândru vrea să cerceteze adâncul judecăților lui Dumnezeu.
Cel smerit nu se laudă cu înzestrările sale firești și nutrește dezgust față de laudele omenești. Dacă cineva stropește cu păcură, omul îmbrăcat în haine de mătase se ferește, ca să nu fie murdărită îmbrăcămintea lui scumpă: și cel smerit fuge de slava de la oameni.
Însușirea smereniei este de a vedea la sine păcatele, iar la ceilalți – însușirile bune. Însușirea trufiei este de a vedea la sine doar lucruri bune, iar la ceilalți – doar lururi rele.
Iată încă o trăsătură a smereniei: ea este simplă, deschisă și firească. Iar ce este smerenia și cum se naște ea in suflet, nimeni nu poate lămuri prin cuvinte dacă omul nu va afla singur, din experiență. Numai din vorbe nu poate să învețe.
Ava Zosima vorbea despre smerenie. Îl asculta un sofist învățat, care l-a întrebat: „Cum de te socoți păcătos? Oare chiar nu știi că ești sfânt? Oare nu știi că ai virtuți? Doar vezi că împlinești poruncile, și, cu toate astea, te socoți păcătos?”
Starețul n-a găsit ce să zică decât atât: „Nu știu cum să-ți spun, însă eu mă socot păcătos.”
Sofistul a stăruit, vrând să afle cum se poate una ca asta - și starețul iar n-a găsit ce să zică, ci doar a răspuns cu sfânta simplitate: „Nu mă tulbura – eu chiar mă socot așa.”
Era de față acolo Ava Dorotei, și acesta l-a lămurit pe sofist că după cum în științe există deprinderi pe care omul le are, însă nu poate arăta cum face lucrul cu pricina, așa și cu smerenia. Ava Zosima l-a îmbrățișat pe Ava Dorotei și a zis: „tu ai priceput, așa este, precum ai zis”.
Iar sofisul a rămas mulțumit de lămurirea primită.

Cum să biruim mândria – Schiigumenul Sava – Editura Sofia – Bucuresti 2010
Pentru a avea un înțeles concret al lucrurilor puteti citi in oridine articolele următoare

1). Otrava ascunsa in om - Sf. Tihon Zadonsk

2). Despre mândrie – Schiigumenul Sava

3). Mandria - Simptomele si dezvoltarea bolii

4). Cum sa recunoastem TRUFIA din noi?

5). Ispitele Diavolesti - Mandria, Trufia, Semetia

6). Ce pierdem prin Trufie, ce castigam prin Smerenie?

7). Extraordinara SIRETENIE si SUBTIRIME a Ispitelor diavolesti

8). Mandria, Trufia si Ispitele dintre crestini

9). Unde duce indreptatirea de sine?

10). Tehnici de depistare a nemerniciei umane

11). Parerea de Sine - Esecul Vietii

12). Parerea de Sine - Moartea Duhovniceasca

13). FORTAREATA DEMONICA - Oamenii cocheti

14). FORTAREATA DEMONICA - Indragirea de sine

15). FORTAREATA DEMONICA - Etapele dezvoltarii MANDRIEI

16). FORTAREATA DEMONICA - De la MANDRIE la PARANOIA

17). Mandria este o inflamatie a sufletului - Sf. Ioan Gura de Aur

18). Cel ce se inalta pe sine va fi smerit

19). Despre Mandrie si Smerenie