Legat de fortăreața demonică avem mai jos ultimul articol care completează înțelegerea despre cum lucrează mândria în sulfetul omului și cum sa biruim mandria având la bază aceste înțelegeri:
Cel mândru rămâne și în această viață în stare de izloare deplină („întunericul dinafară”). Uitați-vă cum discută și cum poartă disputele: fie că nu aude deloc ceea ce i se spune, fie că aude doar ceea ce coincide cu părerile lui; iar dacă i se spune ceva neopotrivit cu părerile lui, se supără ca și cum ar fi fost jignit personal, devine batjocoritor și neagă cu înveșunare.
La cei din jur vede doar însușirile pe care el însuși le atribuie în mod arbitrar, așa că și atunci când laudă este mândru, închis în sine, inabordabil pentru cel obiectiv.
Caracteristic este faptul că două dintre formele cele mai răspândite de boala psihică – mania grandorii și mania perescuției – decurg în mod direct din „autoaprecierea sporită” și sunt absolut de neconceput la cei smeriți, simpli, care uită de eul lor.
De altfel, și psihiatrii consideră că la paranoie duc în primul rând sentimentul exacerbat al propriei personalități, atitudinea dușmănoasă față de oameni, pierderea capacității normale de adaptare, pervertirea aprecierilor.
Paranoicul clasic nu se atacă niciodată pe sine însuși, el are totdeauna dreptate în proprii săi ochi și este acut nemulțumit de cei din jur și de condițiile sale de viață.
Iată unde se arată profunzimea definției Cuviosului Ioan Scărarul: „Mândria este sărăcia cea mai de pe urmă (extremă) a sufletului”.
Cel mândru suferă înfrângere pe toate fronturile.
Psihologic – mâhnire, întuneric, sterilitate.
Moral – singurătate, secătuire a dragostei, răutate.
Din punct de vedere teologic – moartea sufletului, care premerge morții trupești, gheena încă din timpul vieții.
Fizilogic și patologic – boala nervoasă și sufletească.
În închiere, se ridică în mod natural problema:
Cum să ne luptăm cu boala, ce să opunem pierzării care-i amenință pe cei ce merg pe această cale? Răspunsul decurge din esența întrebării: smerenia, ascultarea față de cel obiectiv; ascultare pe trepte – față de oamenii îndrăgiți, față de apropiați, față de legile lumii, față de dreptatea obiectivă, față de tot ce e bun în noi și în afara noastră, ascultarea față de de Legea lui Dumnezeu și, în fine, ascultarea față de biserică, de rânduielile ei, de poruncile ei, de lucrările ei de taină.
Iat pentru asta este nevoie de ceea ce se află la începutul căii creștine: „cine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine.”
Să se lepede... să se lepede zi de zi; zi de zi, cum se spune în manuscrisele cele vechi, să-și ia omul crucea sa – crucea răbdării necazurilor, a punerii de sine pe ultimul loc, a îndurării amărăciunilor și a bolilor și a acceptării tăcute a ocărilor, a ascultării depline și fără rezerve, neântârziate, de bunăvoie, bucuroase, neînfricate, statornice.
Și atunci i se va deschide calea în împărăția odihnei, „a preaadâncii cugetări smerite, ce nimicește toate patimile”. Dumnezeului nostru, Care celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har, se cuvine slava.

Cum să biruim mândria – Schiigumenul Sava – Editura Sofia – Bucuresti 2010
pentru a avea un înțeles concret al lucrurilor puteti citi in oridine articolele următoare

1). Otrava ascunsa in om - Sf. Tihon Zadonsk

2). Despre mândrie – Schiigumenul Sava

3). Madria - Simptomele si dezvoltarea bolii

4). Cum sa recunoastem TRUFIA din noi?

5). Ispitele Diavolesti - Mandria, Trufia, Semetia

6). Ce pierdem prin Trufie, ce castigam prin Smerenie?

7). Extraordinara SIRETENIE si SUBTIRIME a Ispitelor diavolesti

8). Mandria, Trufia si Ispitele dintre crestini

9). Unde duce indreptatirea de sine?

10). Tehnici de depistare a nemerniciei umane

11). Parerea de Sine - Esecul Vietii

12). Parerea de Sine - Moartea Duhovniceasca

13). FORTAREATA DEMONICA - Oamenii cocheti

14). FORTAREATA DEMONICA - Indragirea de sine

15). FORTAREATA DEMONICA - Etapele dezvoltarii MANDRIEI