Nu vă îndreptățiți pe voi înșivă!
După aceea, El ne învață cum să ne curățim, prin mijlocirea sfintelor porunci, și de înseși patimile, ca să nu cădem iarăși, prin ele, în același păcate. În cele din urmă, ne arată și pricina de la care ajunge omul la nepăsare și neascultarea de înseși poruncile lui Dumnezeu, și în felul acesta ne dă doctorie și împotriva acestei pricini, ca să putem deveni ascultători și să ne putem mântui.
Dar care este doctoria aceasta și care-i pricina nepăsării?
Ascultați ce spune Însuși Domnul nostru: „învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voasrtre” (Mt. 11, 29).
Iată că aici ne-a arătat pe scurt rădăcina și pricina tuturor relelor, precum și doctoria împotriva lor, care este pricina a tot binele; ne-a arătat că semeția ne-a doborât, că nu este cu putință să fim miluiți altfel decât prin lucrul potrivnic ei, adică smerita cugetare.
Pentru că semeția naște nepăsare, neascultare și pierzare, după cum și smerita cugetare naște ascultare și mântuire a sufletului. Am în vedere adevărata cugetare smerită, nu cea care este numai în vorbe sau în înfățișare, ci simțământul cel smerit care a prins rădăcini în inimă. Așadar cel dorește să afle adevărata smerenie și odihnă pentru sufletul său trebuie să deprindă smerita cugetare, și va vedea că în aceasta e toată bucuria, și toată slava, și toată odihna, după cum în mândrie sunt toate cele dimpotrivă.
Pentru că, de ce am ajuns noi supuși tuturor necazurilor acestora? Oare nu din pricina nebuniei noastre?
Oare nu din pricină că nu ne înfrânăm reaua noastră voie?
Oare nu pentru că ne ținem de samavolnicia noastră amară? Și de la ce altceva?
Oare nu era omul, îndată după zidirea sa, în toată desfătarea, în toată bucuria, în toată odihna, în toată slava?
Nu era, oare, în Rai? I s-a poruncit să nu facă cutare lucru, iar el l-a făcut. Vezi ce mândrie?
Vezi ce încăpățânare? Vezi ce nespunere?
După aceea, Dumnezeu, văzând atâta nerușinare, zice:
„Este nebun, nu știe să se îndulceasă de bucuria Raiului. Dacă nu trece prin restriști, va merge și mai departe și va pieri cu desăvârșire. Căci dacă nu află ce este necazul, nu va ști nici ce e odihna”.
Atunci, Dumnezeu i-a dat plata de care era vrednic, și l-a alungat din Rai. Și omul a fost lăsat în seama iubirii sale de sine și a voii sale, ca acestea să sfărâme oasele lui, ca să se învețe să nu mai urmeze sieși, ci poruncilor dumnezești, ca însă suferința neascultării să-l învețe odihna ascultării, precum s-a zis prin prorocul: „lepădarea ta de credință te va pedepsi” (Ier.2, 19).
Totuși, bunătatea lui Dumnezeu, precum am zis deseori, îl cheamă iarăși: „veniți la Mine, totți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi” (Mt. 11, 28).
Ca și cum ar zice: „Iată că ați ostenit, iată că ați pătimit, iată că ați cunoscut relele urmări ale nesupunerii voastre; veniți acum, întoarceți-vă; veniți, cunoașteți-vă neputința, ca să intrați întru odihna și slava voastră. Veniți de luați viață prin cugetarea cea smerită în locul semeței cugetări, cu care v-ați omorât”.
„Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre” (Mt. 11, 29).

Cum să biruim mândria – Schiigumenul Sava – Editura Sofia – Bucuresti 2010

1). Otrava ascunsa in om - Sf. Tihon Zadonsk

2). Despre mândrie – Schiigumenul Sava

3). Madria - Simptomele si dezvoltarea bolii

4). Cum sa recunoastem TRUFIA din noi?

5). Ispitele Diavolesti - Mandria, Trufia, Semetia

6). Ce pierdem prin Trufie, ce castigam prin Smerenie?

7). Extraordinara SIRETENIE si SUBTIRIME a Ispitelor diavolesti

8). Mandria, Trufia si Ispitele dintre crestini