Sfântul Tihon din Zadonsk strigă câtre cel mândru: „Uită-te în morminte și fă de acolo deosebire, dacă poți, între împărat și ostaș, între cel slăvit și cel necinstit, între cel bogat și cel sărac, între cel tare și cel neputincios, între cel nobil și cel de rând. Acolo să te lauzi cu noblețea, acolo să te semețești cu agerimea minții, acolo să-ți înșiri titlurile. O, sărmană făptură - sărmană ca început, sărmană ca viețuire, sărmană ca sfârșit!
Adu-ți aminte, cine ești tu? Zidire zidită după chipul lui Dumnezeu, dar care a pierdut chipul lui Dumnezeu, căzută, stricată, asemănată dobitoacelor necuvântătoare, însă prin milostivirea lui Dumnezeu refăcută, răscumpărată prin pătimirea și moartea Fiului lui Dumnezeu.
El s-a smerit pentru tine, iar tu să te mândrești? El a primit pentru tine chip de rob, iar tu să cauți stăpânire? El a sărăcit pentru tine, iar tu să alergi după bogății? El a primit necinstiri, iar tu alergi după cinstiri? El n-a avut unde să-Și plece capul, iar tu tot lărgești clădiri falnice? El a spălat picioarele ucenicilor Săi, iar ție ți-e rușine să slujești aproapelui tău? El a suferit fără vină și pentru tine, iar tu, cel vinovat, să nu suferi? Nu au meritat aceasta păcatele tale? Fiul lui Dumnezeu s-a rugat pentru răstignitorii săi: Părinte, iartă-le lor!, Iar tu să te mânii pe cei ce te-au jignit, să te înverșunezi împotriva lor, să cauți răzbunare?
Cine ești tu, de nu-ți rabdă urechile nici măcar o mică jignire? Făptură sărască neputincioasă, goală, pătimașă, supusă tuturor restriștilor, înconjurată de toate nevoile, iarbă, fîn, abur, care apare pentru scurt timp și pe urmă piere. Dar dacă îl vei primi pe Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitor, Răscumpărător, Povățuitor, Învățător al Tău, să primești și învățătura Lui, să urmezi învățăturii, Lui; dacă urmezi învățăturii Lui, să urmezi smereniei la care El mai întăi de toate atât cu cuvântul, cât și cu fapta te-a învățat: „învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima (Mt.11, 29).” Oare nu ți-este ție rușine, robului, să te mândrești când Domnul tău se smerește?
Cum te vei numi rob al lui dacă nu te supui Lui? Cum te vei numi ucenic al Lui, dacă nu asculți de învățătura Lui? Nici el nu te va recunoaște ca fiind al Său dacă va vedea pe fruntea ta pecetea mândriei drăcești, nu te va recunoaște  drept rob al său dacă nu va vedea în tine smerenie și ascultare, nu te va recunoaște drept ucenic al Său dacă nu va vedea în tine învățătura Sa. Tu te rușinezi de smerenia Lui - și El Se va rușina de tine. „Căci de cel ce se va rușina de Mine, și de cuvintele Mele, în neamul acesta preacurvar și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de El când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinții îngeri (Matei 8, 38).”
Nu va avea parte de slava Lui dimpreună cu El cel ce nu vrea să fie părtaș și smereniei Lui.
„Nu este nimic mai primejdios și mai ascuns ca mândria - continuă Sfântul Tihon.
Mândria se tăinuiește adânc în inima noastră, și n-o putem vedea fără ajutorul lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și o recunoaștem mai bine la aproapele nostru decât la noi înșine. Alte patimi, cum ar fi beția, curvia, hoția, și așa mai departe, le vedem, fiindcă ne rușinăm adeseori de ele, însă mândria nu ne-o vedem; încă nu mi s-a întâmplat să văd pe cineva ca să recunoască din inimă că e mândru.
Mulți se numesc păcătoși pe ei înșiși, însă nu rabdă să fie numiți în felul acesta de către alții, și așa arată că se numesc păcătoși doar cu limba, nu și cu inima; pe buze vădesc smerenie, iar în inimă nu o au; cel cu adevărat smerit nu se poate amărî și mânia de la o mustrare, pentru că se socoate pe sine vrednic de orice înjosire.
Nu este nimic mai ostenicios decât a scăpa de mândrie, pentru aceasta este nevoie de un ajutor deosebit al lui Dumnezeu și de mari nevoințe spre biruința asupra ei, fiindcă purtăm înlăuntrul nostru răul acesta.
Ne aflăm în bunăstare? Aceasta vine la noi cu pompa și semeția, cu disprețuirea și înjosirea aproapelui.
Cădem în restriște? Șarpele acesta se vădește prin nemulțumire, cârtire și hulă.
Vrem să ne deprindem cu răbdarea, blândețea și celelalte virtuți? Ea se scoală asupra noastră cu îngâmfarea fariseului. Nicăieri și nicidecum nu putem să scăpăm de el; întotdeaunane ne însoțește, întotdeauna vrea să domnească asupra noastră.
Că Dumnezeu le stă împotriva celor mândri ne arată înfricoșătoarele Lui judecăți pe care ni le istorisește Sfânta Scriptură, pentru ca noi, privind la ele, să ne păzim din răsputeri de această patimă urâcioasă, pierzătoare de suflet, luând aminte la cuvintele Mântuitorului: oricine se înalță va fi smerit, iar cine se smerește va fi înălțat (Lc. 18, 14).
Mândria spune vorbe mari, înalte și multe; caută în fel și chip slavă, cinste și laude; se ridică în slăvi pe sine și faptele sale, iar pe ceilalți îi disprețuiește și îi defaimă; se laudă cu nerușinarea și orice lucru bun ar avea îl pune pe seama sa nu pe seama lui Dumnezeu; se laudă și cu binele pe care de fapt nu-l are; își ascunde neajunsurile și patimile, nu suferă să fie disprețuită și înjosită, nu primește îndemnuri, mustrări, sfaturi; se amestecă samavolnic în treburile altora; în nenorocire cârtește, este nemulțumită și adeseori hulește. Mândria este mânioasă, invidioasă nu vrea ca cineva să fie deopotrivă cu ea și cu atât mai mult presus de ea, ci ca ea să fie mai presus decât toți.
Mândria este urâcioasă și este începutul și rădăcina a tot păcatul. Ea se înalță sus de tot, dar cade foarte jos. În cel mândru se sălășuiește în chip nevăzut diavolul; unde este semeție, acolo este locuința a dracilor. Mândria este un șarpe cu o mie de capete.
Moise, care s-a învrednicit a sta de vorbă cu Dumnezeu, era cel mai blând dintre toțioamenii de pe pământ (Num.12, 3).
Unde este blândețea și smerenie, acolo este harul Sfântului Duh și locuința a sfinților îngeri. Tu te socoți înțelept sau nevoitor, dar n-ai ajuns încă la măsura celor trei tineri din Babilon și a Prorocului Danil, dintre care unul spunea: a Ta, Doamne, este dreptatea, iar a noastră rușinarea feței (Dan.9, 7).
Cine se mândrește cu ceva este potrivnic al lui Dumnezeu, fiindcă Domnul ne-a dat pildă a smereniei celei mai adânci atunci când, încingându-Se cu ștergar, a spălat picioarele ucenicilor.
Mândria întunecă înțelegerea, aruncă în prăpastia răutăților; dintre toate patimile,ea este cea mai cumplită și ține locul tuturor celorlalte, drept care adeseori putem vedea în cei stăpâniți de această patimă asprime a vieții și nevoință, findcă diavolul, vânându-l pe om cu acesată patimă, nu-i mai pune piedică în nevoințele lui părute și chiar îl ajută, ca, făcându-l prin aceasta să se mândrească, să-l arunce mai apoi în cea mai adâncă prăpastie a pierzării.
Mândria îl împiedicăpe om să-și vadă neajunsurile.
De nici o patimă nu se bucură atât diavolul ca de mândrie: cei mândri poartă pe frunte pecetea lui. Diavolul se străduie să semene până și în virtuțile noastre neghinele mândriei. Pe rugători îi vânează cu rugăciunea, insuflându-le o părere înaltă despre sine, pe nevoitor - cu nevoințele lui, pe cel evlavios - cu evlavia, pe postitor - cu înfrânarea, pe cel milostiv - cu binefacerile lui, pe cel ce se liniștește - cu linișterea, pe cel neagonisitor - cu neagonisirea, și așa mai departe: pe cine, cum și cu ce poate vânează, seamănând în fiecare gândurile părerii de sine. Dar ca să le dezrădăcineze pe acestea chiar de la temelie, Atotbunul nostru Mântuitor a rostit cuvintele acestea dumnezeiești: când veți face toate cele poruncite vouă, să ziceți: „Slugi netrebnice suntem, ceea ce eram datori să facem am făcut” (Lc.17, 10).
Mulți nevoitori mari, predându-se nepăsării și mai ales părerii de sine, au căzut cu cădere cruntă și și-au sfârșit viața în chip nenorocit, pe când unii păcătoși învederați s-au ridicat și au strălucit ca soarele. Pildele sunt nenumărate atât de o parte, cât și de celaltă.

Cum să biruim mândria – Schiigumenul Sava – Editura Sofia – Bucuresti 2010
Pentru a avea un înțeles concret al lucrurilor puteti citi in ordine articolele următoare:

1). Otrava ascunsa in om - Sf. Tihon Zadonsk

2). Despre mândrie – Schiigumenul Sava

3). Mandria - Simptomele si dezvoltarea bolii

4). Cum sa recunoastem TRUFIA din noi?

5). Ispitele Diavolesti - Mandria, Trufia, Semetia

6). Ce pierdem prin Trufie, ce castigam prin Smerenie?

7). Extraordinara SIRETENIE si SUBTIRIME a Ispitelor diavolesti

8). Mandria, Trufia si Ispitele dintre crestini

9). Unde duce indreptatirea de sine?

10). Tehnici de depistare a nemerniciei umane

11). Parerea de Sine - Esecul Vietii

12). Parerea de Sine - Moartea Duhovniceasca

13). FORTAREATA DEMONICA - Oamenii cocheti

14). FORTAREATA DEMONICA - Indragirea de sine

15). FORTAREATA DEMONICA - Etapele dezvoltarii MANDRIEI

16). FORTAREATA DEMONICA - De la MANDRIE la PARANOIA

17). Mandria este o inflamatie a sufletului - Sf. Ioan Gura de Aur

18). Cel ce se inalta pe sine va fi smerit

19). Despre Mandrie si Smerenie

20). Lectii de viata: TRUFIA si MANDRIA vs SMERENIA

21). Temeti-va de parerea de sine

22). Vorbirea desarta este usa spre osandire si clevetire

23). Cine vorbeste mult isi da in vileag nebunia

24). Aspra judecare si osandire a aproapelui

25). Aspra judecare si osandire a aproapelui - 2

26). Prin rabdare veti mantui sufletele voastre

27). Pe curvari ii indreapta oamenii, pe cei vicleni ingeri iar pe cei mandri doar Dumnezeu - 1