de Cristian Stavriu | Vizionări: 6621
Redăm mai jos câteva explicații foarte logice și simple pentru cei ce au nedumeriri față de pururea fecioria Maicii Domnului. Este practic imposibil ca un creștin autentic să nu înțeleagă cele ce se explică mai jos doar dacă există o rea intenție sau o rea credință. Maica Domnului este întruchiparea smereniei lucru care explică pe de o parte faptul că nu este prezentată prea mult în scrierile scripturii. De altfel așa cum am scris și în alte articole nu putem reduce pe Dumnezeu și învățătura sa la o carte chiar dacă ea este un Sfântă. De obicei cei ce s-au rupt de Biserica Ortodoxă, s-au rupt de adevăr din cauza mândriei. Mândria este piedica înțelegerii adevărului și a smereniei. Luând în brațe ereticeasca teorie sola scriptura, sectele și adepții lor se rup de înțelegerea cea neînțeleasă a lucrării dumnezeiești:
De ce este consideratã Maria “pururea fecioarã”?
Existã douã învãtãturi referitoare la Maica lui Dumnezeu, ambele strâns legate de învãtãtura privind întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul. Acestea sunt: a) pururea fecioria ei, si b) numele ei de Theotokos. Aceste învãtãturi derivã chiar din învãtãtura privind unitatea ipostasului Domnului începând din momentul întrupãrii Sale – ipostasul divin.
A. Pururea fecioria Maicii lui Dumnezeu
Nasterea Domnului Iisus Hristos dintr-o Fecioarã este mãrturisitã în mod direct si deliberat de doi evanghelisti, Matei si Luca. Aceastã învãtãturã a fost introdusã în Simbolul Credintei la Primul Conciliu Ecumenic, care afirmã: …care, pentru noi oamenii si pentru a noastrã mântuire, s-a pogorât din ceruri si s-a-ntrupat de la Sfântul Duh si din Maria Fecioara si S-a fãcut om. Pururea fecioria Maicii lui Dumnezeu este mãrturisitã de propriile ei cuvinte exprimate în Evanghelie, acolo unde ea exprimã întelegerea caracterului cu totul deosebit al alegerii ei: Sufletul meu preamãreste pe Domnul…cãci iatã, de acum toate neamurile mã vor numi fericitã…Cãci Cel care este puternic a fãcut lucruri mari pentru mine și sfânt este Numele Sãu (Luca 1,46-49).
Preasfânta Fecioarã a pãstrat în memoria si în inima ei atât vestirea adusã de Arhanghelul Gavriil, cât si cuvintele inspirate ale Elisabetei, atunci când a fost vizitatã de Maria: Cum se face mie cã Maica Domnului meu vine la mine? (Luca 1,43); atât profetia dreptului Simeon la întâlnirea cu Pruncul Iisus la Templu, cât si profetia dreptei Ana din aceeasi zi (Luca 2,25-38).
Legat de relatarea despre pãstorii din Betleem si despre cuvintele îngerilor cãtre ei, împreunã cu cântarea îngerilor, Evanghelistul adaugã: Însã Maria pãstra toate aceste lucruri si cugeta la ele în inima ei (Luca 2,19). Acelasi Evanghelist, vorbind despre discutia Mariei cu Iisus la vârsta de 12 ani dupã vizita lor la Ierusalim cu ocazia Pastilor, îsi încheie relatarea cu cuvintele: Însã maica Lui pãstra toate aceste cuvinte în inima ei (Luca 2,51). Evanghelistul vorbeste si despre întelegerea importantei rolului ei în lume de cãtre dreptul Iosif, logodnicul ei, ale cãrui actiuni erau de multe ori sub cãlãuzirea unui înger.
Atunci când ereticii si batjocoritorii refuzã sã recunoascã pururea fecioria Maicii lui Dumnezeu pe temeiul cã Evanghelistul îi mentioneazã pe “fratii si surorile lui Iisus”, ei scapã din vedere urmãtoarele lucruri mentionate în Evanghelie:
a) În Evanghelii sunt mentionati patru “frati” (Iacov, Iosif, Simon si Iuda) si de asemenea surori ale lui Iisus, cel putin trei la numãr, dupã cum se întelege din cuvintele: …si surorile Lui, nu sunt ele TOATE cu noi? (Mat. 13,56).
Pe de altã parte, b) relatarea despre cãlãtoria la Ierusalim cu Iisus la vârsta de 12 ani, acolo unde se mentioneazã despre “rudeniile si cunoscutii” (Luca 2:44) printre care ei îl cãutau pe Iisus, acolo unde se mentioneazã de asemenea cã Maria si Iosif cãlãtoreau în fiecare an din îndepãrtata Galilee pânã la Ierusalim, nu existã nici un indiciu despre prezenta unor alti copii mai mici împreunã cu Maria: rezultã deci cã asa au trecut primii doisprezece ani din viata Domnului.
c) Atunci când, aproximativ la douãzeci de ani de la cãlãtoria mentionatã mai sus, Maria stãtea la piciorul crucii Domnului, ea era singurã si a fost încredintatã de cãtre Fiul ei ucenicului Sãu Ioan; din clipa aceea ucenicul acela a luat-o acasã la el (Ioan 19,27). Evident, asa cum au înteles si crestinii din vechime, Evanghelistii vorbesc fie de “semi-frati sau surori”, fie de veri. * Dupã Pr. Mihai Pomazansky, trad. Pr. Serafim, Teologie Dogmaticã Ortodoxã (Platina, CA: Comunitatea Sf. Gherman din Alaska, 1994), pag. 187-189.
Nasterea fãrã de sãmântã a lui Hristos poate si a putut fi respinsã numai de cãtre cei care resping Evanghelia, în timp ce Biserica lui Hristos din vechime mãrturiseste pe Hristosul cel întrupat de la Sfântul Duh si din Maria Fecioara.
Nasterea lui Dumnezeu din Pururea Fecioara era o piatrã de poticnire pentru cei care voiau sã-si zicã crestini, însã nu voiau sã se smereascã si sã caute curãtia în viatã.
Viata curatã a Mariei era o palmã pe obrazul celor care erau murdari în cuget si în fapte. Pentru a se da drept crestini, ei nu îndrãzneau sã nege cã Hristos s-a nãscut din fecioarã, însã au început sã afirme cã Maria a fost fecioarã numai pânã când l-a nãscut pe întâiul ei nãscut, Iisus (Mat. 1,25).
"Dupã nasterea lui Iisus", spune falsul învãtãtor Elvidius în secolul 4, si multi altii asemenea înainte si dupã el, “Maria si-a început viata de familia cu Iosif si a avut copii de la el, care sunt numiti în Evanghelie ca fratii si surorile lui Hristos”. Însã cuvântul “pânã” nu înseamnã cã Maria a rãmas fecioarã doar pânã la un moment dat. Cuvântul “pânã” si alte cuvinte similare deseori reprezintã vesnicia.
În Sfânta Scripturã se spune despre Hristos: În zilele Sale dreptatea si pacea vor strãluci, pânã când luna va fi luatã de pe cer (Ps. 71,7), însã aceasta nu înseamnã cã atunci când nu va mai fi nici o lunã la sfârsitul lumii, dreptatea lui Dumnezeu va dispãrea. Din contrã, tocmai atunci ea va domni. Apoi, ce înseamnã: El va domni, pânã când va pune pe toti dusmanii Lui sub picioarele Sale? (I Cor. 15,25). Domnul va domni numai pânã când dusmanii Lui vor fi pusi sub picioarele Lui?! David, în Psalmul 4, spune: Asa cum se uitã ochii iubitei dupã iubitul ei, asa se uitã ochii nostri dupã Domnul Dumnezeul nostru, pânã când El se va milostivi de noi (Ps. 122,2). Deci proorocul va avea ochii îndreptati spre Domnul numai pânã când va cãpãta îndurare, apoi si-i va îndrepta înapoi spre pãmânt! (Fericitul Jerome, "Despre Pururea Fecioria Mariei").
În Evanghelie Mântuitorul le spune Apostolilor (Mat. 28,20): Iatã, Eu sunt cu voi pânã la sfârsitul lumii.
Deci dupã sfârsitul lumii Domnul se va depãrta de ucenicii Lui, iar când acestia vor judeca cele douãsprezece semintii ale lui Israel pe cele douãsprezece scaune de domnie, ei nu vor mai avea pãrtãsia promisã cu Domnul? (Fericitul Jerome, op. cit.)
În consecintã, este incorect sã credem cã fratii si surorile lui Hristos erau copiii Sfintei Fecioare Maria. Cuvintele “frate” si “sorã” au câteva întelesuri distincte. Semnificând uneori o anumitã înrudire între oameni sau apropierea lor duhovniceascã, aceste cuvinte sunt folosite uneori într-un sens mai larg, uneori într-un sens mai limitat. În orice caz, oamenii sunt denumiti frati si surori dacã au o mamã si un tatã comun, numai un tatã sau o mamã comunã; dacã, având pãrinti complet diferiti, pãrintii lor (vãduvi fiind) s-au cãsãtorit ulterior (frati vitregi) sau dacã pãrintii lor sunt rude apropiate. În Vechiul Testament, ajunsi în Valea Sodomei, Avraam si Lot s-au despãrtit. Acolo Avraam îl numeste pe Lot “frate”, desi Lot îi era nepot de frate.
Frații lui Hristos o ratacire sectara - Bartolomeu Anania
În Evanghelie nu se spune nicãieri cã asa-numitii frati ai lui Iisus erau sau erau considerati copii ai Maicii Sale. Din contrã, se stia cã Iacov si ceilalti erau fiii lui Iosif, logodnicul Mariei, care ra vãduv si avea copii de la prima lui sotie (Sf. Epifanie din Cipru, Panarion, 78.). La fel, sora Maicii Lui, Maria sotia lui Cleopa, care stãtea cu ea la piciorul crucii Domnului (John 19:25) avea si ea copii, care, având în vedere rudenia apropiatã, puteau foarte bine sã fie denumiti frati ai Domnului. Cã asa-numitii frati si surori ai Domnului nu erau copiii Maicii Sale se vede clar din faptul cã Domnul, înainte de a muri, a încredintat-o pe Maica Lui ucenicului Sãu drag, Ioan. De ce ar fi fãcut asta dacã ea ar mai fi avut si alti copii în afarã de el? Ar fi putut acestia sã aibã grijã de ea. Fiii lui Iosif, presupusul tatã al lui Iisus, nu se considerau obligati sã aibã grijã de mama lor vitregã, sau cel putin nu aveau pentru ea acea afectiune pe care o au copiii naturali pentru pãrintii lor sau cum avea Ioan pentru ea.
Astfel, studiul atent al Scripturilor descoperã clar inconsistenta obiectiilor împotriva pururea fecioriei Mariei si îi face de râs pe toti cei care învatã altceva. * Dupã Sf. Ioan (Maximovici), Venerarea ortodoxã a Mariei, Nãscãtoarea de Dumnezeu (Platina, CA: Comunitatea Sf. Gherman din Alaska, 1994), pp. 31-33.
Rãspuns la întrebãrile privind Matei 1,25:
Mai întâi trebuie sã ne amintim cã Biblia nu a fost scrisã în limbile moderne. Cuvântul tradus prin “pânã când” în acest verset este acelasi cuvânt cu cel tradus prin “pânã la” la Matei 28,20: “…si iatã, Eu sunt cu voi pânã la sfârsitul veacurilor”.
Urmând logica dvs., ar trebui sã presupunem cã aici se învatã cã dupã sfârsitul veacurilor Hristos nu va mai fi cu noi. Chiar si în româneste, când spunem “Ion nu s-a pocãit pânã când a murit” – e evident cã nici dupã moarte nu s-a pocãit.
Locul din verset citat de dvs. este clar. Nu lasã loc bãnuielilor cã Hristos ar fi fost rezultatul relatiilor dintre Fecioara Maria si Iosif - nu se afirmã nimic despre ce a urmat, nici într-un fel, nici într-altul.
Sf. Jerome a scris un tratat foarte detaliat asupra subiectului acesta, tradus în mai multe limbi – se numeste “Pururea Fecioria Mariei”.
Aceastã abordare nu numai cã a fost sustinutã universal în Biserica Primarã, dar a fost sustinutã si de primii reformatori, cum a fost John Wesley.
Apropo, unde scrie în Noul Testament cã Fecioara Maria si Iosif au depãsit vreodatã faza de logodnã? Biblia vorbeste despre “logodnica” lui Iosif, dar nu mentioneazã nimic peste aceasta.
Voi baptistii nu sunteti familiarizati cu ceremonialul de logodnã, dar abordarea traditionalã prevede cã logodna acordã cuplului toate responsabilitãtile cãsãtoriei, însã nici unul din privilegii. Odatã logoditi, oricare poate rupe logodna printr-un divort. Oricum, cuplul nu are voie sã aibã relatii maritale decât dupã ceremonialul de cãsãtorie.
Ca rãspuns la întrebarea dacã nu cumva aceastã învãtãturã dã slavã numai Fecioarei Maria si nu si lui Dumnezeu:
Aceastã învãtãturã nu este tinutã pentru a întãri sfintenia Fecioarei Maria, ci datoritã unicitãtii si sfinteniei Fiului ei. Uitati-vã la urmãtorul verset:
"Domnul mi-a vorbit: Aceastã poartã va fi închisã si nu se va deschide, nici un om nu va intra pe ea; cãci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea si apoi ea va fi închisã.” (Ezechiel 44,2).
Acesta a fost întotdeauna interpretat de Pãrintii Bisericii ca o trimitere la Fecioara Maria si la Întrupare. Atunci când ne gândim cã Dumnezeu s-a întrupat din pântecele Fecioarei, nu este greu sã ne închipuim cã acest pântece va rãmâne curat.
Concluzia la aceasta a fost învãtãtura consistentã si universalã a Bisericii începând din vremea Apostolilor si pânã azi.
Aceasta nu înseamnã cã sexul este ceva murdar, desi Apostolii învatã cã este mai bine sã rãmâi în feciorie si cã numai cei care pot accepta o astfel de viatã sunt chemati la aceasta. Cu sigurantã, unii sunt chemati la o astfel de viatã care este binecuvântatã de Dumnezeu.
De ce avea nevoie atunci Fecioara de Iosif? Aceastã întrebare se poate pune si dacã cineva crede cã ea a avut alti copii ulterior – de ce avea ea nevoie de Iosif pentru a da nastere lui Hristos. Rãspunsul este evident:
- ca regulã, fecioarele nu pot naste pe nimeni, iar Hristos ar fi crescut ca orfan dacã ar fi fost nãscut de o mamã singurã.
La întrebarea protestantă: “Deci Iisus a fost nãscut în afara cãsãtoriei? De ce au cãlãtorit împreunã pentru recensãmânt? De ce se scrie la Luca 2,48: ‘Si când l-au vãzut, au fost mirati; iar maica Lui i-a zis: Fiule, de ce ai fãcut aceasta? Iatã, tatãl tãu si cu mine te cãutam.’?"
As putea sã vã întreb acelasi lucru: De ce îl mentioneazã ea pe Iosif ca tatã al lui Hristos? Evident, nu pentru cã era tatãl Lui adevãrat. De ce au cãlãtorit împreunã pentru recensãmânt, când ei erau numai logoditi: “Sã fie numãrat cu Maria, logodnica lui, care era însãrcinatã? (Luca 2,5).
Credeti cã s-au cãsãtorit în drum spre Betleem, deoarece e evident cã nu erau atunci când au apucat într-acolo? Apoi, nu se spune cã o astfel de cãsãtorie ar fi avut vreodatã loc – ar fi fost jenant pentru ei ca la ceremonia de cãsãtorie sã participe o femeie însãrcinatã sau o femeie care alãpteazã un copil.
Asa cum am spus, logodna acordã toate responsabilitãtile unei cãsãtorii, însã fãrã nici un privilegiu. Ea poate fi desfãcutã numai printr-un divort, deci într-un anume sens ei s-au cãsãtorit atunci când s-au logodit.
În Biserica Ortodoxã încã avem ceremonialul logodnei, însã, deoarece este foarte serios si este privit ca o cãsãtorie desi nu s-a consumat niciodatã, aproape întotdeauna se face în zilele dinaintea ceremoniei de cãsãtorie.
"Maria a avut alti copii. Iacov este numit fratele Domnului. Fratii si surorile care au venit dupã Iisus când El învãta nu sunt veri, asa cum încearcã catolicii sã arate, deoarece nu existã nici un cuvânt în greacã pentru frate."
Chiar credeti cã Fecioara Maria avea o altã sorã din aceeasi pãrinti, pe care o chema tot Maria (Ioan 19,25)? De asemenea, dacã acesti frati erau copiii lui Cleopa, fratele lui Iosif (asa cum aratã Egesipus, istoricul crestin din Palestina secolului al doilea) si dacã Sf. Jerome neagã cã Cleopa ar fi murit si cã Iosif i-ar fi luat pe sotia si pe copiii fratelui sãu în îngrijirea sa (asa cum era obiceiul evreiesc), atunci acesti copii ar putea fi foarte bine numiti fratii si surorile Domnului nostru.
De asemenea, voi sublinia iarãsi cã Biblia vorbeste despre Fecioara Maria si Iosif numai ca fiind logoditi. Cu exceptia cazului în care s-ar fi cãsãtorit ulterior, ei aveau toate responsabilitãtile unei cãsãtorii, însã ar fi pãcãtuit dacã ar fi avut relati matrimoniale unul cu altul. Este clar din Evanghelii cã ei erau numai logoditi atunci când au pãrãsit Nazaretul si când Fecioara era însãrcinatã. Credeti cã s-ar fi putut cãsãtori ulterior fãrã a fi mai întâi omorâti cu pietre?
Dvs. spuneti: “Nu e nevoie sã fii atât de specific. Nu este clar din mai multe locuri din Scripturã (Ioan 2:12; Matei 12:46; Marcu 3:31; Luca 8:19; în special Matei 13:55,56 si Marcu 6:3,4; etc.) cã acolo se vorbeste de copiii Mariei si ai lui Iosif?"
Ce faceti cu Maria care nu este mama lui Hristos, însã este sora Fecioarei Maria si pe deasupra mai are si copii cu aceleasi nume ca fratii lui Iisus? Ce faceti cu mãrturia foarte timpurie a lui Egesipus care afirmã clar cã fratii Domnului erau copiii lui Cleopa, fratele lui Iosif, si ale sotiei acestuia, Maria?
Vezi: Mat. 27:56, Marcu 15:40, 16:1; Luca 24:10; Ioan 19:25; relatarea lui Matei despre Mara mama lui Iacov si a lui Iosif. Marcu vorbeste despre Maria mama lui Iacov cel Mic si a lui Iese. Ioan vorbeste despre “mama Lui si sora mamei Lui, Maria sotia lui Cleopa”. Toate relatãrile o mentioneazã pe Maria Magdalena separat iar Matei o mentioneazã pe mama fiilor lui Zevedei (care nu putea fi mãritatã si cu Cleopa). Aceasta sugereazã cã Maria, nevasta lui Cleopa, care era sora Mariei, este mama lui Iacov, Iese, etc.
Istoria bisericeascã a lui Eusebiu 3:11
"Dupã martirajul lui Iacov si cucerirea Ierusalimului care a urmat imediat, se spune cã acei apostoli si ucenici ai Domnului care mai trãiau s-au strâns laolaltã din toate pãrtile, împreunã cu cei care erau rude ale Domnului dupã trup (din care majoritatea erau în viatã), pentru a se sfãtui cine este vrednic sã-i urmeze lui Iacob. Cu totii l-au ales pe Simeon, fiul lui Cleopa, despre care vorbeste si Evanghelia (de notat cã Evangheliile vorbesc de Simeon ca de un frate al Domnului), ca fiind vrednic de a ocupa scaunul episcopal din acea parohie. Acesta era, spun ei, vãr al Mântuitorului. Din datele lui Egesipus reiese cã era fratele lui Iosif”.
(De observat cã Egesipus era un istoric din Palestina secolului 2. Eusebiu pãstreazã câteva fragmente din lucrãrile lui, dat fiind cã a avut acces la marea biblioteca din Cezareea si din Alexandria, ale cãror cãrti au fost în mare parte pierdute ulterior).
Câteva aspecte suplimentare despre acest subiect:
1) Apostolul Iacob, fiul lui Alfeu, nu este neapãrat Iacob cel Mic. Ei nu sunt înruditi în Evanghelii, desi aceastã legãtura ar putea fi posibilã. Iacob cel Mic era fiul lui Cleopa, însã, precum am citit eu despre aceasta, e posibil ca “Cleopa” sa fie o transliterare elenizatã a numelui aramaic “Calphi”.
2) Am citat din Istoria Bisericeascã a lui Eusebiu, în care apare un fragment din Sf. Egesipus. Ieri seara am cãutat mai multe si iatã ce am gãsit:
“Unii dintre eretici au spus despre Simeon, fiul lui Cleopa, cã ar fi din familia lui David si cã ar fi crestin. Pentru aceste acuzatii el a suferit martirajul la vârsta de 120 de ani, sub domnia lui Traian, când Aticus era consul în Siria. Autorul spune cã, în timp ce se derula ancheta privindu-i pe cei care apartineau semintiei împãrãtesti a iudeilor, chiar acuzatorii au fost condamnati cã i-ar apartine acesteia. Se poate spune cã Simeon a fost unul din cei care l-au vãzut si l-au auzit pe Domnul, dat fiind vârsta lui înaintatã si faptul cã Evangheliile pomenesc pe Maria (sotia) lui Cleopa, care, dupã cum a arãtat deja naratiunea noastrã, era tatãl lui. Acelasi istoric mentioneazã si pe altii care, fãcând parte dintre asa-zisii frati ai Domnului, pe nume Iuda, a supravietuit pânã în timpul aceleasi domnii, dupã mãrturisirea de credintã pe care au dat-o în timpul lui Domitian, asa cum s-a arãtat deja. El scrie astfel: Ei au venit atunci si au devenit conducãtorii fiecãrei biserici, în calitate de martori ai lui Hristos, fiind rude ale Domnului. Dupã ce s-a stabilit linistea în fiecare bisericã, ei au rãmas pânã în vremea lui Împãratului Traian; adicã pânã când cel care se trãgea dintr-un unchi al Domnului, mai sus-numitul Simeon fiul lui Cleopa, a fost acuzat de diferiti eretici si judecat împreunã cu altii pentru acelasi motiv înaintea consulului Aticus. A suferit prigoanã multe zile si a mãrturisit credinta în Hristos astfel încât chiar consulul a fost peste mãsurã de uimit cã un om bãtrân de 120 de ani poate îndura atâtea chinuri. În cele din urmã a fost condamnat sã fie rãstignit....” Sf. Egesipus [mort în 170 DC], Fragmente din cele cinci cãrti ale lui cu comentarii asupra Bisericii, Pãrintii Ante-Niceeni, Vol. 8, pag. 762
De ce nu avem măcar aluzii la practica închinarii adresate Fecioarei Maria sau dealtfel oricărui alt sfânt?
Ba avem! Îngerul Gavriil i-a spus Mariei: Luca 1:28 "Bucurã-te, ceea ce esti plinã de har, Domnul este cu tine. Binecuvântata esti tu între femei." Elisabeta de asemenea lauda cinstea ce i s-a facut prin vizita Maicii Domnului: Luca 1:43 "Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu?" La rândul sau, însasi Maria spune: Luca 1:47 "Si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 Ca a cautat spre smerenia roabei Sale. „Ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile!”
Cat despre cinstirea aratata lui Dumnezeu prin Sfintii Lui, psalmistul ne îndeamna: Psalmi 150:1 "Aliluia! Laudati pe Domnul întru sfintii Lui".
Dumnezeu vorbeste despre preotii Sai astfel: Levitic 21:8 "Cinsteste-i ca pe sfinti, cãci ei aduc pâine Dumnezeului tau; sfinti sa va fie, caci Eu, Domnul, Cel ce va sfintesc, sunt sfânt."
Noi, Ortodocsii, îi consideram pe Sfintii nostri plini de Duh Sfânt. De aceea ne si închinam la Sfinti: nu oamenilor în sine, ci Sfinteniei lor în fata lui Dumnezeu.
De ce nu exista referiri la practicile atat de dragi ortodocsilor (inchinare la icoane, la sfinti, la moaste etc.) in scrierile apostolilor? Exista macar in scrierile parintilor apostolici? In contrast cu acest fapt toate aceste practici au corespondente sau radacini in practicile pagane. Cum se explica acest lucru?
Se explica prin faptul ca Biserica era abia la începuturi. Însa, dupa doua mii de ani, s-a acumulat o traditie foarte bogata. Dealtfel, primele icoane au fost pictate înca pe vremea prigoanei anti-crestine, în catacombele romane -- unde crestinii se refugiau la nevoie. Există o reproducere a unei astfel de icoane, care-L reprezinta pe Iisus îmbracat
ca un roman, cu un miel în brate (Bunul Pãstor).
Cu mult timp în urmă am călătorit de la București la Brăila cu trenul și am gustat nefericirea de a avea în compartiment două familii de baptiști (6 persoane) mai în vârstă (aprox.60 de ani). Când soția mea a scos din geantă o carte pe coperta căreia era o icoană ce o reprezenta pe Maica Domnului au început să comenteze într-un mod foarte neobișnuit nouă. Ferocitatea cu care au început să vorbească despre acest lucru ne-a șocat pur și simplu. Aveai impresia că le-ai adus un drac de față și puțin le-ar fi lipsit să ne linșeze deoarece încercam să le explicăm câteva lucruri cu privire la cinstirea ce i se cuvine Maicii Domnului Iisus Hristos.
Ceea ce vreau să scot în evidență povestind acest episod este faptul că ei considerau pe Maica Domnului ca pe o femeie ușoară argumentând aceasta prin faptul că în câteva rânduri Domnul Iisus s-a adresat Maicii Sale cu cuvântul „femeie” și nu cu cuvântul „mamă”. Deși știu că baptiștii se sprijină pe teoria eretică sola scriptura nu înțelegeam de unde vin cu niște interpretări în afara scripturii prin care afirmau că Maica Domnului a mai avut copii și de aceea Domnul Iisus nu a mai respectat-o șamd. Privindu-le mimica feței îți dădeai seama de înverșunarea și ura ce o puteau nutri pentru această „Femeie” pe care noi o numim Maica Domnului și în același Mama noastră a creștinilor, mângăietoarea noastră. Cred că sunt de prisos comentariile în continuare pe această temă și nu ne rămâne decât să ne rugăm pentru îndreptarea lor din rătăcirea aceasta grozavă.
Dragul meu, dupa cum ai spus mai jos in comentariul tau, nu cunosti Biblia si prea putin istoria universala ai cea a Bisericii.
Nu ne suparam ca ai comentat ci doar ca aduci blasfemie lui Dumnezeu si Sfintilor comparand chipul lor cu cel al idolilor.
Hristos dupa cum cred ca stii a fost un „personaj” real, imbracat in trup omenesc, a trait printre oameni, deci este o realitate istorica.
Icoana in primul rand atesta existenta unei persoane, este o realitate istorica. Primul chip zugravit a Domnului Hristos și al Maicii Sale a fost facut de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca (asta ptr cultura ta generala).
Noi nu confundam icoana cu persoana niciodata si asta este clar ca nu ne inchinam uneui lucru inchipuit sau dracesc asa cum se facea in vremea lui Moise, asa cum sigur nici tu nu confunzi vreodata poza bunicii tale cu insasi bunica ta.
Mie mi se intampla adesea sa sarut poza celor dragi ai mei atunci cand ei se afla la mare departare si nu pot lua legatura cu ei si astfel prin intermediul pozei ma conectez in duh la duhul lor. Asa cum vorbesc cu telefonul mobil asa ma folosesc si de o poza sau o icoana.
Acesta nu este un lucru greu de priceput ptr o persoana cu capul pe umeri si sincera.
Ptr a afla mai multe despre icoana si idol (doua lucruri total diferite) iti recomand un articol superb care a lamurit cu ajutorul lui Dumnezeu multe suflete care erau potrivnice acestei idei.
www.catehetica.ro/care-este-conceptia-autentic-crestina-despre-icoana-si-idol
Pe de alta parte daca te pasioneaza catusi de putin istopria si arheologia vei vedea ca in catacombele de la Roma existau icoane si inscriptii crestine, cruci, pe morminte datate cu secolul intai. Exista nenumarate vestigii din primele veacuri crestine care ne arata aceleasi lucruri. De pilda poti vizita Cetatea Tomisului si ruinele acestei cetati si vei vedea ceea ce ti-am spus. Viziteaza cripta sfintilor de la Niculitel din secolul 4 si vei vedea aceleasi lucruri. Viziteaza biserica Densus, biserica crestina construita pe un fost templu pagan din secolul 2 si care exista si astazi si vei vedea ca si acolo tot ortodoxia s-a marturisit.
Deci vei vedea daca te pasioneaza adevarul ca lucrurile nu sunt asa cum probabil te mint cei din cultul pe care-l frecventezi.
Biserica este UNA, si nu pot exista doua. Scriptura si intraga traditie crestina ne invata ca exista doar o Biserica a lui Hristos. Pe aceea sa o cauti si acolo sa te inchini Dumnezeului celui viu!!!
Rugamintea mea mare este ca atunci cand afirmi ceva sa te informezi inainte de toate astfel incat sa nu fii luat in ras pentru ca sustii ceva ce nu are sustinere in realitate! Nu ti-o spun cu rautate ci doar de din dragoste si din dorinta de a te abate de la a lovi cu piciorul in tzepusa ptr ca apoi iti va fi mai greu sa faci pocainta pe masura faptelor.
Dumnezeu sa te lumineze, sa te acopere si sa-ti dea puterea si dorinta de afla acea Biserica a lui Hristos, acea Biserica autentica care a fost dintru inceput si pana astazi aceeasi si neschimbata!
Cu respect,
Cristian Stavriu
Domnule cristian daca ziceti ca secta baptistilor a aparut in secolul 17 as vrea sa stiu si eu cind a aparut asa zisa ortodoxie...?
Nu ma pot lauda ca cunosc Biblia dar din kite stiu credinta curata era cu mult inainte de a aparea acei idoli(ikoane) pe care ortodoxia i-i "ofera" puteri dumnezeesti?!
Sa nu te gandesti ca folosim cuvantul sectant in sens peiorativ ci doar in chip pedagogic ptr a delimita adevarul de minciuna sau inselare.
Amandoi suntem fiinte create de Dumnezeu si purtam chipul lui si avem sadit in noi putinta de a ajunge la asemanare cu El dar sunt lucruri care ne despart. Din pacate ne despart lucruri care au legatura chiar cu Dumnezeul pe care-L proclamam amandoi.
Eu am invatat si am citit si am inteles ca Dumnezeu se vrea slujit in duh si adevar astfel incat inchinarea mea sa nu cumva sa fie falsa sau sa fie adusa diavolului prin inselare.
Ma bucur ca s-au facut cativa pasi timizi dar importanti in relatia dintre noi si anume ca ti-ai publicat numele, apoi ca ai renuntat la argumentele legate de denigrarea unor semeni care traiesc in pacate.
Vezi tu spui despre niste oameni care beau de dimineata si pana seara ca se autotintituleaza crestini ortodocsi dar eu cred ca ei nici nu stiu ce inseamna a fi crestin ortodox.
Nici tu nu stii ce inseamna sa fii crestin ortodox cata vreme nu ai aprofundat invatatura de credinta ortodoxa si nu o cunosti si de aceea iti propun sa citesti cu atentie articolele pe care le postam zi de zi astfel incat sa fii alaturi de noi si sa vezi care este manifestarea unor oameni care nu sunt ca aceia pe care ii reclami tu ca pacatosi si lipsiti de Dumnezeu.
Ai sansa urmarind acest portal fara a fi indoctrinat, fortat, inselat sa faci cunostinta cu spiritualitatea ortodoxa de care nu ai avut parte. Cel putin poti face acest gest din respect ptr inaintasii tai mosi, stramosi si bunici care au adormit in credinta ortodoxa. Macar din acest respect ptr familia ta din vechime care sigur a fost ortodoxa cata vreme pe aici acum 150 de ani nu existau protestanti / neoprotestanti sa incerci sa te gandesti si la faptul ca printre ei n-or fi fost toti hulitori si betivi, necredinciosi si nepocaiti, curvari sau destrabalati si ca in memoria lor sa faci acest gest de a cunoaste ceea ce ei au crezut odinioara. Poate printre ei sunt care s-au mantuit si ai nevoie de couniune cu ei caci Biserica nu este doar a celor vii asa cum Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu al mortilor ci al viilor. Biserica este formata si din cei ce traiesc acum pe pamant si din cei care s-au dus la Domnul,
Asa cum apostolul Pavel cerea in toate epistolele lui rugaciunea fratilor, mijlocirea lor la Dumnezeu ptr el asa si noi putem cere mijlocirea celor ce sunt in comuniune cu Dumnezeu sau daca avem indrazaneala putem noi mijloci ptr ei la Dumnezeu daca ei in viata n-au putut face mai mult. Aceasta este armonia pe care o doreste Dumnezeu de la fii Lui caci daca suntem fii cu ai zis suntem impreuna frati cu totii chiar daca unii suntem aici si altii dincolo.
Uite iti recomand acest filmulet deosebit de frumos care este imposibil sa nu-ti stoarca o lacrima despre un om in Hristos cu adevarat:
www.catehetica.ro/episcopul-inregistrare-video
si astept impresii dupa ce-l vei fi vazut.
Cu respect,
Cristian Stavriu
Redau expresia dv. din 20 feb.: ".....pacatele grele cu care i-ai smintit pe cei din jur....."
Aveti dreptate!!! Asa imi spune si Sf.Apostol Pavel: "Toti s-au abatut, si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele,niciunul macar." (Romani,3.12).
"Caci toti au pacatuit,si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu."(Rom.3.23). Daca Sf.Scriptura spune "toti",inseamna,"toti". "Scriptura nu se poate desfiinta".Daca noi toti am pacatuit,inseamna ca am smintit pe toti din jurul nostru!!! Inseamna ca suntem o natiune Smintita. Si daca toti au pacatuit,toata "Planeta" e smintita.
Dumnezeu ne spune ca suntem morti: "Voi erati morti in grselile si in pacatele voastre." (Efeseni 2.1). O judecata sanatoasa nu mai avem,pt.ca toti,suntem smintiti ba,chiar morti! Rezolvare la oameni nu putem gasi, pt.ca toti sunt smintiti si morti!!! Si totusi, Dumnezeu in mila si dragostea Sa, ne da o sansa. Da, noua celor smintiti si morti!!! Uitati ce ne spune mai jos:"Dar Dumnezeu,care este bogat in indurare,pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sunteti mantuiti)."(Efeseni 2.4)
Si Mantuitorul ne asigura: ".....Pe cel ce vine la Mine,nu-l voi izgoni afara." (Ioan 6.37)
Un fapt trait:
Am coborit din avion aproape de miezul noptii,m-am dus la Gara, am luat trenul sa vin casa.
In fata mea pe banca din tren, a venit un om brunet,parul alb,costumul alb,cu o geanta diplomat,venea tot de la Aeroport,si mergea in aceiasi directie cu mine.
Ne-am indentificat scurt, era indian,intelectual,venea din India,mergea la o Firma cu probleme de seviciu.L-am intrebat daca-l cunoaste pe Isus, aratand in sus.
El mi-a raspuns afirmativ si imediat a deschis geanta,a scos o Biblie in limba engleza. Si eu am deschis geanta mea si am scos Biblia romana. Amandoi am deschis la Evanghelia dupa Ioan 3.16. Citez: "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea,ca a dat pe singurul Lui Fiu,pentru ca oricine crede in El,sa nu piara ci sa aibe viata vesnica."
Involuntar ne-am luat in brate, bucurosi ca amandoi avem acelasi Mantuitor!!! Dupa cateva minute trenul s-a oprit, el a trebuit sa coboare, aratand cu degetul spre cer.
Niciodata nu l-am vazut pana atunci,si niciodata nu-l voi mai vede pe pamant! Am nadejdea ca ne vom intalni in vesnicie. Acolo vom avea timp vesnic.
Mantuitorul ne spune: "Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor."(Matei 8.11)
Sa dea Dumnezeu,ca toti oamenii din satul meu,sa aibe o Biblie,dar mai ales sa-L cunoasca si sa-l aibe pe Fiul lui Dumnezeu,ca Stapan si Mantuitor.
In zona noastra e mult vin si tuica,si barbatii incepand cu orele 9,00 dimineata, sunt cu "capsa" pusa, dar sustin ca sunt crestini ortodocsi.
Dv. ati spus bine: "Ei cred, ca sunt crestini ortodocsi, dar nu sunt!" Ce mare raspundere au preotii ortodocsi pt. mantuirea lor!!!!!
P.S.
Sa dea Dumnezeu Domnul Cristian,sa aveti si dv. o zi,in care sa puteti povesti cum v-ati intors la Dumnezeu!
Sau poate ca ati facut-o!?!? Atunci ramane,cand ne vom intalni,sa ne stringem in brate ca frati in Hristos,rascumparati prin acelasi sange al Mantuitorului nostru.
Ce daca dv.mergeti intr-o biserica si eu in alta. Pt. asta nu inseamna ca eu am dreptul sa va consider "Sectant". NU!!! Nu pot spune asa ceva!!!!!
Sunteti fratele meu! Amandoi am fost morti in greseli si in pacate, dar pe amandoi Dumnezeu ne-a adus la Viata impreuna cu Hristos (prin har suntem mantuiti) Cu drag,Calin.
Da sunt un simplu mirean si cu siguranta am de invatat de la oricine si de oriunde si oricand. Nu am nevoie sa fiu laudat caci nu ne putem lauda cu ceea ce este a lui Dumnezeu.
Critici astept cu toata dragostea de la oricine! E mai dificil atunci cand criticile vin pe invatatura de credinta ortodoxa si n-au nici-un suport deoarece aceasta invatatura este infailibila - fiind a Bisericii.
nu am taiat sau modificat niciodata comentariile cuiva. Am taiat doar acele comentarii care contin cuvinte urate si n-au nici-o relevanta ptr portalul nostru.
Asa ca va rog frumos sa nu mai faceti afirmatii neadevarate si nefondate!
Pe de alta parte daca va uitati pe istoricul mesajelor dvs veti vedea ca tot timpul ati criticat si ati batjocorit pe crestinii ortodocsi afirmand ca nu exista printre ei oameni cumsecade. V-am aprobat comentariile si nu am modificat nimic!
Deci va rog sa nu discreditati singur prin afirmatiile pe care le faceti!
Cu respect,
Cristian Stavriu
Daca tot conversam cred ca ar fi frumos sa ne spui cine esti, ce nume ai!
Familia ta din cele ce mi-ai spus nu este ortodoxa cata vreme nu asculta de cuvintele Domnului, nu citeste Scriptura si nu faptuieste cele ce sunt specifice crestinului. Poate ca rudele tale se cred ortodocsi dar nu sunt - dupa spusele tale.
Nici tu nu ai fost ortodox! Daca ai fi fost ortodox ai fi mers la Sfanta Biserica si ai fi auzit invatatura de credinta ortodoxa, ai fi citit Sfanta Scriptura si te-ai fi nevoit sa devii mai bun, sa te schimbi si sa-ti plangi pacatele grele cu care i-ai smintit pe cei din jur.
Acum esti pe o anumita cale dar sigur nu in Biserica lui Dumnezeu cel adevarat.
Scriptura ne invata si ne avertizeaza ca vor fi multi inselati la vremea cea din urma.
Acesti hristosi mincinosi vor veni sub chipul evlaviei si al bunei purtari, vor face semne si minuni dar acestea vor fi dracesti si sub semnul inselarii.
Deci nu chipul virtutii exterioare ne intereseaza ci adevarul de credinta si vietuirea in credinta cea adevarata.
Tu faci confuzie intre acestea si ai nevoie sa ti le lamuresti
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Soare,Luna,....si tot ce este sfant.Ne-am dat singuri diavolului,si muuulte pacate au facut,si am facut.Cand am citit prima Evanghelie Matei,l-am cunoscut pe Domnul nostru Isus.Cunoscandu-L pe El si viata Lui,m-am cunoscut pe mine si viata mea,si mi-a fost rusine sa intru in pamant.Fara sa vreau,fara sa ma lamureasca cineva,viata mea s-a schimbat.N-am mai baut,n-am mai injurat,n-am mai fumat,n-am mai dracuit...! "O Putere" mi-a schimbat viata.....Familia mea si rudele mele,au inceput sa rada de mine si sa ma batjocoreasca: Te-ai prostit,te-ai ratacit, ti-ai stricat viata,n-ai sa te mai casatoresti........!!!
Am citit invataturile Domnului Isus si am gasit spusele Lui:"Intrati pe poarta cea stramta.Caci larga este poarta,lata este calea care duce la pierzare,si multi sunt cei ce intra pe ea.Dar strimta este poarta, ingusta este calea care duce la viata,si putini sunt ceice o afla."(Matei cap.7)
Atentie !!! El ne avertizeaza: "Daca va uraste lumea, stiti ca pe Mine M-a urit inaintea voastra." (Ioan 15.17)
Acum intreb: -Cand eram ratacit?
Cand traiam ca Familia mea si rudele mele?
Sau acum cand m-am pocait de pacatele mele si zilnic caut sa traiesc in ascultare de invatatura Mantuitorului meu?????
Domnule Vasile eu nu vad aici nici-o cearta ci doar o polemica bazata pe un articol care a starnit reactii din partea celor care nu pot veni cu argumente.
Acesta este un portal crestin ortodox catehetic, destinat crestinilor care vor sa afle adevarul si diferentele interconfesionale cat si posibilitatea inselarii de acei hristosi mincinosi ai veacului de pe urma.
Nu obligam pe nimeni sa creada ceea ce martursim si argumentam - fiecare este liber sa traga concluziile dupa cum pofteste.
Este foarte adevarat ca ne ajuta enorm comentariile lipsite de argumente ale membrilor sectolor cat si limbajul lor agresiv la finele unei dispute nerezolvate din partea lor astfel aratandu-ne adevarata lor structura sufleteasca.
Noi ceea ce postam aici este cu binecuvantarea Bisericii Ortodoxe si nu ne certam ci doar prezentam argumente. Daca unii inteleg din aceasta o cearta este pentru ca sunt lipsiti de intelegerea in duh a adevarului revelat si pastrat in Biserica cea UNA caci Hristos fiind Capul ei nu pot exista mai multe. Sunt chestii logice si simple de inteles.
Invitam pe cei care polemizeaza pe teme interconfesionale sa se documenteze mai bine cu privire la credinta ortodoxa si sa lase cliseele binestiute si fara substanta si adevar.
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
PS Va invit la citirea articolelor de spiritualitate ortodoxa astfel incat sa intelegeti mai bine aceasta credinta adevarata. De pilda va recoamand articolul de astazi: Care este oglinada inimii noastre? www.catehetica.ro/care-este-oglinda-inimii-noastre
Nu credeti ca ii faceti voia celu irau?
Dumneavoastra trebuie sa luati atentia la faptul ca nu poate exista decat o singura Biserica al carei cap este Hristos Domnnul. In vremea lui Ilie toti erau taiati imprejur si faceau parte din poporul cel ales dar in marea lor majoritate se dedasera slujirii idolesti. Dar iata ca Domnul il mustra oarecum pe Ilie spunand ca mai exista 7000 de barbati care nu se plecasera lui Baal.
Dumneavoastra concluzionati dupa ceea ce vedeti, si dupa crityeriile si cliseele invatate in secta din care faceti parte.
Da, este adevarat, aceea despre care spuneti dvs ca se manifesta asa nu sunt slujitori ai Domnului ci sunt crestini doar cu numele. E important sa vedeti unde sunt acei „barbati” care nu si-au plecat capul lui Baal-ul zilelor noastre.
Ptr a va mantui aveti nevoie sa faceti parte din Biserica cea UNA al carei cap este Hristos.
Dvs ati marturisit ca sunteti baptist si ca detineti adevarul dar ce ne facem ca pe langa secta dvs mai sunt inca 30.000 de secte care marturisesc acelasi lucru si fiecare dintre ei tin Biblia la subtbrat si marturisesc sola scriptura www.catehetica.ro/este-sola-scriptura-o-erezie ; www.catehetica.ro/sfanta-scriptura-biblia-poate-fi-singura-calauza-pe-calea-mantuirii ; www.catehetica.ro/biblia-cornilescu-un-fals-o-inselare-o-modalitate-de-indreptatire-a-ereziilor ;
Dvs mergeti pe niste clisee si nu reusiti sa patrundeti adevarul in esenta lui. Cautati va rog frumos INVATATURA DE CREDINTA ORTODOXA si veti vedea acolo ce marturiseste ea, cum trebuie sa ne inchinam in duh si adevar si nu va luati dupa ce face lumea cea larga caci turma lui Hristos este mica, iar calea pe care ne cheama Domnul este strimta si cu chinuri si imparatia lui Dumnezeu se castiga prin asalt prin siluirea de sine caci diavolul ne lupta pana la usa mormantului.
As putea sa va aduc in acest raspuns sute de link-uri culese din presa libera din Romania si strainatate cu privire la faptele imorale si abjecte facute de confratii dvs baptisti, penticostali, evanghelisti, adventisti si orice alti neoprotestanti. Ganditi-va ca traiti intr-o tara majoritar ortodoxa si aveti in fata ochilor aprox 17 milioane de ortodocsi care se manifesta in vazul tuturor. Baptistii sunt cate mii si se vad mai greu in contextul intregului. dar uitati-va la tarile invecinate care au majoritar protestanti sau neoprotestanti ca dvs si vedeti ce propaga societatea lor, cata promiscuitate, cata pornografie, cata violenta, cata prostitutie samd. De pilda America - tara tuturor posibilitatilor, aceasta hazna, fosa de dejectii - cata propovaduire satanica ne aduce noua si tuturor oamenilor de pe mapamond. Asa ca a judeca dupa multime nu este corect ci trebuie vazut unde sunt barbatii care nu si-au plecat genunchii ca-n vremea lui Ilie si care se inchina in duh si adevar.
Fiecare secta in parte spune ca este posesoarea adevarului si conform teoriei fiecaruia ceilalti nu se mantuiesc daca nu cred ca ei.
de pilda penticostalii de care dvs ca baptisti sunteti foarte apropiati au niste manifestari demonice iar oamenii le vad ca fiind ale Duhului Sfant.
va propun mai jos cateva link-uri care exemplifica acest lucru:
www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=eShUJ_NFx8Y;
www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=79Ag1iQMh20
www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=hnpd_5__VpU
www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=2ZbkHws7Vic
www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=FB0txbcD03k
Vedeti acestia toti au ca dogma sola scriptura si cu ea in mana inseala pe oameni. Asa si baptistii dvs!
Cautati adevarul si nu va mai uitati la ceea ce fac oamenii pacatosi ci la cei ce slujesc cu adevarat lui Dumnezeu.
Si Iuda a fost unul dintre apostoli si a cazut din aceasta demnitate prin purtarea lui! Deci nu va cantonati pe lucruri slabe ci cautati adevarul si vedeti care este Biserica care poate sa-si dovedeasca autenticitatea cea dintru inceput si pana astazi fara intrerupere si identica din totdeauna.
Secta dvs a aparut in secolul 17 www.catehetica.ro/sectele-si-originea-lor-baptismul-si-baptistii-sectologie
www.catehetica.ro/cultul-baptist-istoric-doctrina-invatatura-organizare
Eu va recomand cu caldura sa citit cu atentie toate articolele din sectiunea www.catehetica.ro/sectologie si apoi veti mai vedea cum stau lucrurile cu adevarat.
Va multumesc pentru participare si va urez succes pe calea mantuirii.
Cu respect,
Cristian Stavriu
Comentariul tau este tipic acelor persoane aflate in afara adevarului si cred ca nici macar nu ai citit articolul pana la capat ca sa intelegi ce inseamna ortodoxia si marturisirea de credinta ortodoxa cea din inceputuri si pana astazi.
Acest lucru se intampla atunci cand talcuirea Scripturii nu vine din Biserica ci din mintea fiecaruia dupa bunul plac.
Insasi faptul ca afirmati ca Fecioara Maria a mai avut copii este o blasfemie si nu are nici sustinere scripturistica - dar acesta ar putea fi alt subiect.
Eu iti propun sa te gandesti la Fecioara Maria ca la o mama: mama Fiului lui Dumnezeu. Acel Fiu ca s-a nascut din sangiuirile ei, Dumnezeu si Om in acelasi timp, avand firile nedespartite, neimpartite, neamestecate, nealterate. Dumnezeu si Om in acelasi timp, dar cu trup luat din Fecioara Maria. Noi ortodocsii ne impartasim cu adevarat Trupul lui Hristos si adevarat Sangele lui Hristos - acel trup luat din Fecioara Maica Sa. Am putea spune ca este carne din carnea ei si ca atare din aceasta „carne” noi ne impartasim. Dar cred ca -ti vorbesc de lucruri prea grele.
Noi ne rugam Maicii Domnului si Sfintilor nu ca lui Dumnezeu ci ca unora cu care suntem membrii ai aceluias Trup - Biserica.
Intre noi si ei este o armonie pe care trebuie sa o intelegi ca sa o practici.
Noi marturisim ca adevar de credinta ceea ce s-a marturisit si faptuit din totdeauna, pretutindeni si unanim acceptat. Crestinatatea cea UNA, trup al Hristos prin Biserica al carei cap este Hristos are aceeasi marturisire de la cincizecime si pana astazi.
Când citești cuvintele proorocului Isaia care grăiește despre așezarea puterii lui Dumnezeu peste lume - "Cerul este scaunul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele! " (Isaia 66,1), te întrebi cu fascinație în ce fel a putut fi descoperirea lui Dumnezeu către Moise în Muntele cel Sfânt și ce sălaș ar fi putut găsi Dumnezeu acolo ?! Dacă cerurile nu-L pot încăpea după cuviință, dacă ostroavele Îl văd şi sunt cuprinse de spaimă și dacă în fața Lui marginile pământului tremură (Isaia 41,5), cum vom pricepe mărirea Lui și slava Lui cum o vom cuprinde ?!
Scriptura zice că s-a suit Moise în Muntele Sinai ca să primească legea, acolo unde Se pogorâse Dumnezeu cu foc, iar muntele fumega tot; şi se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, şi tot muntele se cutremura puternic (Ieșirea 19, 18). Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai, având în mâini cele două table ale legii, el nu ştia că faţa sa strălucea, pentru că grăise Dumnezeu cu el (Ieșirea 34, 29). Ce mare minune și câtă luminare a firii la vederea lui Dumnezeu ?! De la această priveliște poporul întreg era oprit, ca nu cumva văzând cutremurătoarea slavă să fie lovit de moarte.
Astfel înfățișează Sfânta Scriptură arătarea lui Dumnezeu către oameni într-o vreme în care idolatria și necunoașterea voii Sale îl țintuia pe om în ferecăturile morții.
Peste timp, la plinirea vremii, S-a arătat însă slava lui Dumnezeu într-un alt chip: cu blândețe, cu gingășie și dragoste, într-o apropiere tainică, profundă, intimă – o apropiere a Duhului care pe toate le ține în ființă și de la care se revarsă râuri de viață. Psalmistul avea să cugete la această mare minune zicând: Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut-am intrarea Dumnezeului şi Împăratului meu în locaşul cel sfânt ! (Ps. 67, 25) și odată cu aceasta aveam a pricepe că Dumnezeu a binevoit să aleagă un alt munte, cu totul sfânt, ca să locuiască în el (Ps 67, 17).
Acest al doilea munte al sălășuirii lui Dumnezeu la noi rămâne pentru omenire o taină negrăită, o comoară ascunsă în inimile credincioșilor, o bucurie de nespus. Se poate înțelege că vorbesc despre descoperirea lui Dumnezeu în inimă ! Se poate crede că tainica arătare a lui Dumnezeu la noi nu-i altceva decât fiorul prezenței lui Dumnezeu, știința Lui, bunătatea Lui, cunoașterea Lui, puterea Lui, adunate mănunchi și puse la temeiul noii zidiri în Iisus Hristos.
Adevărat, însă cu mult mai mult acest munte, care freamătă în cutremurarea de Dumnezeu, în dragostea și ascultarea de El, este o făptură minunată pe care Dumnezeu și-a ales-o ca Templu pământesc al sălășluirii Sale: un suflet nobil, pur, o copilă abia ieșită din rosturile sfinte ale jocurilor copilăriei, care se vede așezată în fața rosturilor sfinte ale purtării celei mai mari minuni în sine: nașterea după trup a Fiului lui Dumnezeu.
Ce fel de om putea fi această aleasă făptură, numai Dumnezeu știe. De ce a ales-o pe ea, e taina Lui ! Și precum oarecând Moise își scotea, la porunca lui Dumnezeu, încălțămintea pentru că locul pe care ședea era sfânt (Ieșirea 3, 5), și noi cei ce voim a pricepe această taină vom fi chemați a lepăda de la noi chipul slăbănogit al necredinței și al necuviinței.
Sfântul Maxim Mărturisitorul cugetă asupra acestei taine în aceste cuvinte: “Multe femei au avut putere, dar tu le-ai întrecut pe toate prin fire și, prin cunoaștere, ai sporit mai mult decât toate în harul dumnezeiesc printr-o naștere mai presus de fire…”; și mai departe, “să ne întoarcem la întâiul scop al cuvântului, căci așa cum din toate părțile ea [cea care a născut mai presus de fire] este mai cu adevărat arătată și mai slăvită decât toți oamenii, tot așa și rânduiala și purtarea de grijă dumnezeiască a vieții sale e neasemănată. În văzul tuturor ea s-a arătat toată a fi plină de har, înțelegătoare prin privire și cuvânt, având înăuntrul firii ei descoperire dumnezeiască, cu totul străină de tulburare, mânie și grăire deșartă, frumoasă la suflet și la trup, și potrivită la înălțimea staturii, plină de toate podoabele și de toate faptele bune. Or, prin fire era atât de sfântă și cu adevărat fecioară, încât nu era câtuși de puțin atinsă atunci când dorința vreunei patimi venea să tulbure sfințenia ei duhovnicească.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul – Viața Maicii Domnului, în Prolog, 11, Ediția a II-a, traducere după Michel-Jean van Esbroeck de diac. Ioan Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1999, p.12)
Mult, prea mult timp i-a trebuit Stâpânului să descopere inima aceasta plină de har și de sfințenie. În negura veacurilor întunecate, sângeroase, tulburate de toate răutățile și nedreptățile, în lumea aceasta întinată de rele, să găsești acest vas ales, scump, neîntinat, e-o mare minune. Cu dor, Dumnezeu pune în suflarea de cântec a psalmistului această înfrigurare a căutării: Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele, până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob (Ps. 131, 4-5). Și această căutare încununată de bucuria îngerului binevestitor, avea să pună în treapta cea mai de sus a descoperirilor voii lui Dumnezeu bunăvoința altei sălășluiri – sălășluirea Cuvântului în sângiuirile cele curate ale unei fecioare. Pântecele Fecioarei, numit și chivot al sfințirii pentru odihna Domnului (Ps. 131, 8), este precum odinioară Sionul pe care Domnul și L-a ales sălaș (Ps. 131, 13); este toiagul împărătesc cel înflorit, masa pâinii, sfeșnicul de aur care ține în sine lumina cea pururi fiitoare.
Acest munte al întrupării Cuvântului are chipul nou al Taborului luminii dumnezeiești. Așezați în rațiunile lui, Moise și Ilie vor înțelege mai adevărat arătarea bunăvoinței lui Dumnezeu care îi înfășa în lumină, având mărturia pogorâtă de Sus: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit !"(Matei 17,5).
Rugăciunile noastre îndreptate cu evlavie și dragoste către Maica lui Dumnezeu poartă cu ele conștiința cinstirii acestei mari minuni a descoperii lui Dumnezeu la noi. Maica Domnului este rugul aprins care arde de dragoste pentru Dumnezeu și nu se mistuie, este scara pe care a văzut-o în vis Iacov și pe care s-a coborât la noi Domnul, este vasul sfânt cu mana cea dumnezeiască din care ne hrănim noi, credincioșii, spre viață veșnică, este însă, mai presus de toate, Taborul cel sfânt al dragostei și al luminii celei fără de apus.
Dumnezeu sa-ti ajute sa vezi adevarul!
Cristian Stavriu
