de Ernest Bernea | Vizionări: 3116
Din nefericire suntem spectatori neputincioși la reprezentațiile de trufie dintre oameni. Uneori chiar noi suntem actorii acestor acte de trufie. Radiografia pe care o realizează mai jos Ernest Bernea este superbă și merită asumată:
TRUFIA- tarie si superioritate sau slabiciune si decadenta
În comunitățile omenești întâlnim adesea un specatacol dintre cele mai triste. Oamenii mai simțitori, mai curați și mai blânzi sunt de obicei obiectul batjocurii celorlalți lipsiți de aceste daruri.
Bunătatea, care este strâns legată de simțire aleasă și de curățenie, de cele mai multe ori este luată drept prostie. Lipsa de capacitate în a face răul și a brutaliza este socotită ca o infirmitate morală și deci obiect de batjocură.
În om este o ciudată înclinare de a se distra și exprima trufia pe această cale.
Dar nu numai atât. Omul este înclinat adesea să creadă în desăvârșita sa putere: stăpân deplin pe soarta sa și a semenilor, stăpân neîntrecut și bun cârmuitor a toate.
Este aci un sens întors și tragical al vieții morale.
Omul cade adesea în mrejele mulțumirii de sine, în înțelesul închipuirii de sine. Trufia naște din această stare.
Trufia înseamnă o acordare de credit nefirească față de persoana noastră; e un fel de încântare până la autodivinizare. Aparent trufia este tărie și superioritate. În fond însă această stare morală este slăbiciune și decadență.
Omul trufaș este un om suficent, un om cu orizontul strâmt. Omul trufaș dovedește o jalnică sărăcie spirituală; el duce o viață de mare platitudine și întuneric.
Când trufia apare, căile marilor experințe interioare, legătura cu izvoarele omeniei noastre, puterea de înnoire și realizare nu mai sunt cu putință.
Încrederea în puterile noastre, în însușirile proprii este absolut necesară unei vieți rodnice, cu condiția ca această încredere să nu treacă dincolo de limitele firești ale făpturii noastre neîmplinite.
Din lipsa de conștiință a omului a născut acestă stare de tristă suficiență a vieții morale, care se se exprimă prin trufie.
Îndemn la simplitate – Ernest Bernea – Editura Vremea Bucuresti 2006
Cel trufas a pierdut fericirea saraciei cu duhul.