Trecutul și căința
Ființa omului este o îmbinare de bine și de rău, frumos și urât. Natura sa liberă îi dă putința să aleagă. Omul poate greși; aceasta este ceva firesc. Trecutul fiecăruia dintre noi este încărcat de greșeli. Cu câtă greutate pășim în viață, de cele mai multe ori din cauza acestui trecut care atârnă pietre grele de picioarele noastre.
Creștinismul a însemnat și din acest punct de vedere o adevărată revoluție.
Pentru a face posibilă eliberarea și creșterea omului, în existența sa pământeană s-a deschis o nouă cale. E vorba de căință.
Dincolo de viața creștină, omul este un sclav al trecutului; viață sa rămâne pecetluită de greșelile înscrise în trecut.
El nu mai poate inerveni rodnic pentru a schimba ceva în acest sens.
Ce-a fost înfăptuit a rămas; a rămas definitiv sub semnul păcatului originar. Omul nu mai are în acest fel nici o putere de reînnoire asupra unui trecut împovărat de greșeli care însămânțează permanent răul în calea vieții sale în desfășurare.
Viața omului este unitară.
Orice fragment din ea, întrucât ne aparține ca ființă cu caracter și soartă proprie, poate fi influențat. Trecutul, în acest fel, nu este niciodată definitiv consumat, după legile ireversibile și mecanice ale naturii. Trecutul poate fi schimbat și valorificat.
Aci vine căința; vine ca o nouă cale de regenerare a ființei omului, continuu pândită de cădere. Fără căință devine un rob; cu căință se eliberează. Fără această cale a arderii răului, el nu mai poate începe nimic nou; prin ea totul poate fi curat început.
Căința eliberează trecutul de poveri și-l valorifică după nevoi noi. Ea dezleagă omul de greșelile sale; ce i-a aparținut poate fi desprins, poate fi înlăturat.
Poverile firești unei vieți de trudă sunt ridicate.Dar nu numai atât.
Căința valorifică trecutul; îl schimbă și îl rodește cu toate forțele sale interioare.
Prin puterea căinței, omul își răscumpără greșelile și întemeiază o nouă viață spirituală.
Trecând prin focul căinței, omul se eliberează și purifică; pășește astfel mai departe înnoit, totul altul decât acela care a fost.

Îndemn la simplitate – Ernest Bernea – Editura Vremea Bucuresti – 2006