de Simeon Kraiopoulos | Vizionări: 3970
Să scoți strigăt din adâncul tău - spune părintele Simeon Kraiopoulos astfel încât Dumnezeu să simtă puterea rugăciunii tale și încrederii tale în El ca să-ți curme suferința și mai ales să te așeze pe drumul cel bun care duce direct la El. Din nefericire omul doar prin suferință reușește să vadă mai limpede cine este, ce este și cum este.
Greutățile în viață sunt și de alt fel. De exemplu, cel care se află pe front și în toată clipa este în primejdie, are un anumit fel de greutăți. Nu are nici durere, dar are teama că poate să-l atingă un glonț și să rămână mort pe loc. De asemenea, există diferite situații pe care le petrecem în viața aceasta, care îl strâmtorează pe om. Toate acestea contribuie la aflarea drumului, la deschiderea spre Dumnezeu, la încrederea în El și la apariția unui strigăt înlăuntrul tău.
Din ceasul în care am venit aici în Biserică, la Dumnezeiasca Liturghie, cât de diferit vom fi simțit fiecare în inima noastră, în sufletul nostru, dacă de pildă am fi auzit avioane pe deasupra și cineva ne-ar fi adus vestea că a început războiul. Cât de schimbați am fi fost!?
Dacă ar începe să cadă bombe și am aștepta din moment în moment să ne găsească una, cât de afectați ne-am arăta! Cât de schimbător este omul!
Relaxarea, bunăstarea nu-l ajută pe omul căzut. Această tendiță pe care o are omul să petreacă, dacă se poate, cât mai confortabil. Această înrăutățește, starea lui sufletească. Dimpotrivă, lipsa, suferința, primejdia, teama, toate acestea îl ajută foarte mult pe om să devină mai autentic înaintea lui Dumnezeu, să se smulgă și să se încredințeze Acestuia, să aibă sentimentul că vorbește cu El, că Dumnezeu îl aude și îi răspunde. „să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă urechea Ta spre rugăciunea mea, Doamne!„
Dumnezeul meu, să ajungă rugăciunea mea la Tine!
Să ne amintim de cele scrise în Faptele Apostolilor despre Corneliu, pe care îngerul îl încredințează că rugăciunile și milosteniile lui au ajuns înaintea lui Dumnezeu. Așadar, psalmistul se roagă ca rugăciunea lui să ajungă înaintea lui Dumnezeu și Acesta să-și plece urechea, adică s-o asculte, să-i dea atenție, s-o ia în seamă. Dar nu doar s-o asculte, așa cum se întâmplă câteodată, când vorbim cu cineva și avem impresia că doar ne aude glasul, dar nu ia aminte la ce spunem.
Toți vom fi văzut copilași care se străduiesc să spună ceva mamei lor, care, pentru că vorbește cu vecina sau la telefon, nu ia aminte la copil și acesta o mustră: „Nu auzi ce spun!”
Și acest copil mic, iată că-și dă seama că mama lui nu-l aude, ia seama doar că vorbește, dar nu ia aminte la ce zice, ca să înțeleagă ceea ce-i cere și să-i răspundă potrivit.
Aici, psalmistul se roagă: „Să ajungă rugăciunea mea, să vină până la Tine, iar tu să te apleci și s-o asculți. Să asculți ceea ce-ți spun, ceea ce am nevoie și în ce stare mă aflu și, firește, să intervii și să miluiești, să mă mântuiești.”
Taina suferinței - Simeon Kraiopoulos - Editura Bizantina