de Cristian Stavriu | Vizionări: 5453
Arhimandrit Simeon Kraiopoulos
„...ca un mort neajutorat între cei morți slobod”
De ce Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, strig ziua și noaptea înaintea Ta și Te rog să fie ascultată rugăciunea mea, să-ți apleci urechea Ta să iei aminte la rugăciunea mea? „Că s-a umplut de răutăți sufletul meu...” Sufletul meu, adică viața mea, existența mea întreagă s-a umplut de răutăți, este plină de suferință.
„Și viața mea de iad s-a apropiat”. Aceste cuvinte înseamnă exact acest lucru, anume că omul suferă de o boală înfricoșătoare, nevindecată, care după toată posibilitatea este lepra. Mie personal, nu mi s-a întâmplat să văd, dar așa cum am auzit și ni s-a povestit, omul se umple de răni care puroiază, miros, iar durerile sunt înfricoșătoare. Desigur, așa era în timpurile mai vechi, pentru că acum, când știința o înfruntă, boala aceasta nu mai are aceeași puterea ca atunci.
Deci, pentru că suferă de lepră, care are asemenea manifestări: „Sufletul meu s-a umplut de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad”. Psalmistul vrea să zică: sunt atât de grav bolnav, sufăr atât încât ating iadul!
Voi muri, mă vor pune în mormânt și mă voi afla în iad. Nu avem aici o descriere cu imagini vii, în sens metaforic. Omul acesta se găsește într-o asemenea stare, suferă și, forțat oarecum de împrejurări, descoperă adevărul prin ceea ce spune. Nu a rămas în viața lui ceva ca să-l odihnească, să-l fericească, să fie pentru el ușurare. Întreaga lui existență, toată viața lui s-a umplut de rele, de suferințe. Își încheie această viață pe care o duce ca un om în această lume, se apropie de iad, de mormânt și în orice stare ar fi, va muri.
Și spune versetul al optulea: „Făcutu-m-am asemenea celor care se coboară în mormânt”, adică mă socotesc, mă număr printre cei morți. Așa stau lucrurile, așa mi se întâmplă mie, sunt atât de bolnav, boala m-a ros într-atât, încât mă socotesc cu cei care se coboară în groapă, adică cu morții. Nu mă consider oficial mort, dar într-un fel așa sunt.
„Făcutu-m-am ca un om neajutorat, între cei morți slobod.” Am ajuns un om care nu numai că se află în această situație și când vine moartea coboară în mormânt. De regulă acești oameni nu erau ajutați. Cine s-ar fi dus să rămână cu ei, când bolile lor erau contagioase?
Cred că v-am spus și altă dată despre o situație de contaminare, o nenorocire pe care o numeau atunci fimatioză. Eram atunci copil, dar îmi amintesc foarte clar câteva lucruri. O amărâtă suferea de această boală și rudele ei au închis-o într-u dormitor care era le parterul casei lor și îi dădeau mâncare pe fereastră. Nimeni nu se apropia de ea și nu doar că nu intrau înăuntru, dar nici n-o întrebau ce face! Eram complet nedumerit și mă întrebam cum trăiește săraca femeie izolată astfel?
Uneori,noi oamenii îl izolăm pe cel care considerăm că trebuie să fie izolat dar nu ne punem deloc în situația lui. Ne purtăm ca și cum acesta n-ar fi om ca și noi, și am putea să fim noi în locul lui. În vechime, așa stăteau lucrurile, dar și astăzi stau la fel. Se întâmplă astfel nu doar când cineva are o boală contagioasă. În general izolăm pe cineva, fără să ne fie milă, fără să luăm aminte la el.
Deci, psalmistul simte că este neajutorat, nimeni nu se apropie să-i spună vreun cuvânt. Această îndepărtare este mai rea chiar decât suferința. Durerea aceasta, prin ea însăși, este o experiență rea, dificilă, dacă omul este strivit, chinuit de ea, dar și izolarea, experiența aceasta a singurătții este dureroasă, mai ales când ceilalți se scârbesc de tine, își întorc fața, te resping ca și cum nu te mai socotesc om.
„Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă, făcătu-m-am ca un neajutorat între cei morți slobod,” adică așa cum sunt părăsit acolo, m-au socotit depotrivă cu cei morți. Cuvântul „slobod” trebuie să aibă aici mai mult sensul de izolat, nu se ocupă nimeni de mine, nu mă ajută nimeni. Nu este de ajuns că mi se întâmplă toate acestea, pe deasupra nu am nici un ajutor.
Sfinții Părinții care au asemănat acet psalm cu Pătimirile Domnului Hristos explică astfel expresia „între cei morți slobod”: Hristos a primit să moară liber fiind, n-a fost obligat, ci de bună voia a mers la moarte.
Să învățăm această lecție:
În orice situație este important ca cineva să se gândească că Dumnezeu știe, vede, aude și tot ceea ce se întâmplă, se întâmplă cu binecuvântarea și cu voia Lui.
Taina suferinței - Simeon Kraiopoulos - Editura Bizantina
Hristos s-a inaltat!
Noi suntem persoane si ca atare nu formam cupluri. Cuplu este un cuvant urat, deasemnea si partener.
Noi ne casatorim prin binecuvantarea lui Dumnezeu si formam un trup, avem aceleasi nazuinte, aceleeasi structura sufleteasca si ne armonizam.
Cand ne combinam ca si cuplu, fara binecuvantarea lui Dumnezeu si fara a avea in pespectiva mantuirea sufletului si imitarea lui Hristos avem mari sanse sa ne pierdem.
Omul este o fiinta libera, zidita de Dumnezeu dupa chip si asemanare si ca atare are puterea de a se ridica peste micimile acestei lumi prin Dumnezeu.
Starile psihice, depresia, panica sunt rezultatele unei proaste gestionari a sufletului, a mintii, a vietii samd.Pot fi si niste slabiciuni trupesti mostenite atavic din genele parintilor si ale inaintasilor dar si acestea in Hristos pot fi corectate.
Suferinta are rolul ei si este o ingaduinta a lui Dumnezeu dar daca nu-i gasim cheia e foarte grav ptr noi.
Anxietatea, panica si depresia pot fi controlate doar de un om rugator, asezat bine pe calea mantuirii si care are ca povatuitor un duhovnic iscusit. Avem nevoie de puterea de a ne preda voii lui Dumnezeu, de puterea de patrunde voia lui Dumnezeu si puterea de a practica rugaciunea necontenit ca mijloc de infratire cu Hristos permanent.
Nu trebuie sa fugim de suferinta ci sa o intelegem si sa ne o asumam astfel incat Dumnezeu sa ne harazeasca ceea ce avem nevoie fiecare in parte.
Iti recomand in primul rand spovedanie sincera, responsabila, asumata. Apoi vointa si putinta de face ceea ce preotul duhovnic ca iconom al Tainelor lui Hristos randuieste spre indreptare ca doctor al sufletelor si trupurilor.
Suferinta poate fi o modalitate de a ajunge la Dumnezeu. Uneori nimic nu ne poate determina sa ne gandim la existenta lui Dumnezeu ca creator al celor vazute si nevazute si ca proniator si purtator de grija a tot ceea ce a creat.
Dumnezeu sa te lumineze sa faci numai bine, sa intelegi toate corect in lumina lui Hristos Dumnezeul nostru.
Cu drag si respect,
Cristian Stavriu
El spune ca daca parintii lui ar afla, ar face tot ce le sta in putere sa ne desparta. El depinde in continuare financiar de parintii lui care ii dau bani ca sa-si faca visele artistice si profesionale, deci daca e la o adica, el i-ar alege pe ei , nu pe mine. Care mai e rostul cuplului? sa fim impreuna la bine si la rau? sau cand e la rau il lasam balta pe cel de langa noi pt ca asa vrea mamica si taticu??
Off,Doamne, dar care este rostul suferintei psihice?
