Taina Mântuirii cuprinde în principal ascultarea de voia lui Dumnezeu și de aceea Hristos ca model de ascultare ne arată cum trebuie să procedăm pe această cale pentru a deveni fii legitimi ai lui Dumnezeu Cel în Treime proslăvit. Această înțelegere a ascultării și al urmării lui Hristos este adesea pervertită de propriile păreri axate preponderent pe iubirea de sine, pe cruțarea de sine și pe părerea sau bizuința de sine. Părintele Simeon Kraiopoulos ne dezvăluie cu multă înțelepciune în duh autentic ortodox ce înseamnă ascultarea și împlinirea voii lui Dumnezeu:
O mărturie cutremurătoare: „Nu fac voia mea”
Aduceți-vă aminte ceea ce am spus, și reiese iarăși din cuvintele Domnului, din Evanghelia sa: că oricât de bun ar fi un lucru făcut de cineva, dacă nu este după voia lui Dumnezeu, este râvnă fără cunoștință. Nu stă în picioare ceea ce credem noi, anume că, de vreme ce ceea ce facem este ceva bun, prin urmare se face în concordanță cu voința lui Dumnezeu. Nu este așa!
Altfel nu ar fi spus Hristos: „Nu fac voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis”.(Ioan 6, 38).
Este oare posibil ca vreodată Hristos, ca Om, să fi făcut ceva rău? Tot așa cum, în rugăciunea Sa din Ghetsimani, voia Lui este să nu fie răstignit, să nu moară - și era cel mai sfânt lucru pe care ar fi putut să-l ceară un om fără de păcat, cum era Hristos, care era fără de păcat și ca Om. Un om păcătos ar putea foarte ușor să spună: eu sunt un astfel de om și merit acestea, așa cum spune și tâlharul pe cruce: „Noi primim cele cuvenite după faptele noastre”. (Luca 23, 41).
În grădina Ghetsimani, (și aici se vede mai bine că Hristos a fost Om adevărat, și nu părelnic), ca om fără de păcat, asupra căruia moartea nu are nici o putere, Hristos spune: „Părinte, dacă este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta, dar nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu”. (Matei 56, 29).
Am putea presupune că Hristos ar fi putut să stăruie în acest lucru, să zică, adică: nu sunt păcătos și nu e drept să mor.
Accentuăm acest lucru fiindcă de multe ori omul obișnuit face acest lucru, crezând că se agață de ceea ce e drept și corect.
Ar fi putut să stăruie Hristos, de vreme ce era fără de păcat, de vreme ce este Fiul lui Dumnezeu. Totuși, nu face asta. O spune la început, ca să-Și arate voia omenească, dreptatea pe care o are, ca să Se arate om adevărat, dar imediat adaugă: „nu așa cum voiesc Eu, ci Tu”. Și s-a făcut în definitiv ceea ce a vrut Tatăl ceresc. De aceea spunea și repeta Domnul: ,,Nu fac voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis”.
Cine ești tu care spui: ,,Iată, ceea ce fac este bun”? Este de acord Dumnezeu, acceptă acest lucru, de vreme ce, în definitiv, oricât de bună ar fi voia, aceasta este voia ta? Ar putea cineva să facă metanii fără șir și să nu fie deloc bine primite în fața lui Dumnezeu. Și ne referim la cel ce le face în ascuns, nu la cel care le face să-l vadă alții! Excludem această situație. Poate să le facă des, așa singur, ca să-și satisfacă sinele, ca să poată să se bazeze pe virtutea lui și să se îndreptățească pe sine, iar Dumnezeu să nu le primească și să spună: ce să fac cu ele? Eu am nevoie de metaniile tale? Inima ta o vreau, voința ta să asculte de voința Mea, vreau tot sinele tău, vreau ascultarea ta. Nu vreau doar metanii și nici orice alte lucruri.

Taina Mântuirii – Simeon Kraiopoulos – Editura Bizantină – 2012