de Cristian Stavriu | Vizionări: 2687
Sfatul zilei de 31 iulie
Vorbirea sufletului cu Dumnezeu
„Neîncetat vă rugați.” (I Tesaloniceni 5, 17)
Să-i cerem Domnului, din toată inima, să ne aducă tot mai mult la sine pe fiecare; și ca rugăciunea noastră să nu fie rece, împrăștiată, cu conștiință necurată, cu o inimă care n-a ajuns să se împace cu cei cu care ne-am aflat în dezbinare și ca rugăciunea noastră să fie de fiecare dată vorbire vie, adevărată, a sufletului nostru cu Dumnezeu. Atunci ea va rămâne stearpă.
Primind toate din mâinile lui Dumnezeu, vom voi să săvârșim și noi tot lucrul cu mâinile noastre, conștiincios, cu osârdie, nu pentru lauda omenească, ci pentru Domnul însuși, să nu slujim ca niște năimiți, ci ca popor al lui Dumnezeu, așezând la temelia întregii noastre vieți adevărul.
Să nu fim creștini doar cu numele, să ne facem adevărați următori ai lui Hristos, mădulare vii ale Bisericii, dăruindu-I inima noastră. Atunci El, Atotputernicul, ne va îndepâlini toate nevoile și vom afla încă de aici, de pe pământ, liman de liniște; oricât de amenințătoare vor fi valurile mării vieții, știm că nu ne vom îneca.
Iată ce le făgăduiește Domnul celor ce I se încredințează: „Duhul Meu Îl voi pune înlăuntrul vostru și voi face ca voi să umblați sub rânduielile Mele, iar judecățile Mele să le păziți și să le faceți” (Iezechiel 36, 27).
Fie El cu noi și noi împreună cu El, oricând și oriunde!
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia