Sfatul zilei de 22 martie
Sa ne grăbim,la casa părintească!
„Cel ce locuiește întru ajutorul Celui Preaînalt întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășui. el Îi va zice Domnului: „Tu ești ocrotitorul meu și scăparea mea”; El este Dumnezeul meu și ântr-Însul voi nădăjdui.” (Psalmi 90, 1-2)
Milostivul Dumnezeu primește la sine cu drag pe tot cel ce vine la El. Unii, ca niște cerșetori, se opresc în pragul casei Sale, străduindu-se să-și umple coșul numai din firimiturile Sale, dar El nu-i lasă să plece cu mâna goală.
Unii se mulțimesc să fie slugi; trăiesc în casa Sa, caută să-i facă voia, intră în relație cu El, iar după ce-și termină lucrul încredințat nu rămân să se odihnească în casa Sa, ci merg într-ale lor.
Sunt, în sfârșit, și copiii lui Dumnezeu; ei stau neîncetat pe lângă el, trăiesc în prezența Lui, mereu în casa Lui, știu ce se află în inima Lui, iar El le spune fiecăruia: „fiul Meu, tu ești mereu cu Mine, iar ceea ce este al Meu este și al tău”.
Să se întrebe fiecare ce este: cerșetor, slugă sau fiu. Psalmul este scris de un om care „locuiește” cu Domnul. Și-a găsit în El mulțumirea sufletească, pace, casa părintească. Un asemenea adăpost nu poat avea decât cel ce și-l caută: este un har despre care fiecare poate să spună „va fi al meu, îl voi căuta cu sârg, până îl voi găsi”.
O inimă nerâvnitoare nu-l va găsi nicicând. Domul ne cheamă pe toți la Sine ca pe copiii săi; ne oferă adăpostul său, ne dă pace sub acoperământul Său.
Să ne grăbim a ne adăposti în acest liman de nădejde, ferindu-ne de miasma ce urât mirositoare a ispitelor, de viforul îndoielilor, de păcat, de ademeniri. Rămânând în El, ne vom găsi pacea și liniștea sufletelor noastre.

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia