Sfatul zilei de 25 martie
Marea nevoință a Maicii Domnului
„Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 28)
Preasfântă Fecioară Maria este exemplu deplinei supuneri și al nesfârșitei smerenii. „Vestea cea bună” pe care i-a a dus-o îngerul ar fi trebuit să o umple de uimire, ca fiind un lucru neașteptat, necunoscut, măreț și înspăimântător în măreția lui. Totul era nou pentru ea în ceea ce se spusese și era de așteptat ca sufletul neprihănit al tinerei Fecioare fie să se tulbure, fie să se trufească de soarta excepțională ce i se hărăzise. Dar în inima curată a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu nu s-a iscat nici tulburare, nici trufie.
S-a umilit până la pământ înaintea Atotputernicului, renunțând la sine până la totala uitare, dând un singur, unic răspuns: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”
Cât de rar se vorbește despre Preasfânta Fecioară în toată viața pământească a Mântuitorului! După nașterea lui Hristos o vedem doar atunci când Fiul său, adolescent, învață pe cei aflați în templu, apoi la nunta din Cana  Galileii, iar apoi la picioarele crucii. Maica Domnului nu se arată nicicum în ochii oamenilor, ca și când ar  fi vrut să se facă nevăzută. În schimb, înaintea lui Dumnezeu, ea stă și rămâne mereu pe înălțimea sfintei sale chemări. Binecuvântată este între femei în  vecii vecilor. Tainica faptă de iubire și de jertfire de sine, ascunsă de ochii oamenilor, neînțeleasă de oameni, dar măreață prin smerenia ei, stă și astăzi îneintea lui Dumnezeu infinit mai sus decât oricare altă faptă aflată la vedere, lăudată și acceptată de oameni.

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia