de Cristian Stavriu | Vizionări: 2391
Sfatul Zilei de 16 mai
Mâhnirea dispare
De ce ești mâhnit, suflete al meu? Și de ce-n adâncul meu mă tulbur? (Psalmi 41, 5)
„Sufletul meu este mâhnit, recunoaște psalmistul, și continuă: toate talazurile și valurile Tale au trecut peste mine”, ceea ce explică starea în care se află. Există momente când și sufletul credincios se umple de mâhnire; peste el trec valuri, unul după altul, se simte apăsat de neînțelgere, de nepăsarea semenilor, de deznădejde și de eșecuri și atunci apare, ca și la David, întrebarea: „De ce umblu eu mâhnit, de ce este atât de puțină bucurie în viața mea?”
Ne plângem lui Dumnezeu însuși, nu Oamenilor, dar orice plângere pe care o îndreptăm către Dumnezeu să se prefacă în cuvânt de laudă.
Va începe să adie asupra noastră Duhul Mângâietor, Care ne va duce o altă stare sufletească și ni se vor drege strunele sparte și sufletul își va aduce aminte îndată de bunătatea și ajutorul lui Dumnezeu. „Ziua porunci-va Domnul mila Sa; noaptea cântarea Lui va fi cu mine” (Psalmi 41, 8), pentru ca să încheie zicând, cu convingere: „Pune-ți nădejdea în Dumnezeu, că Lui mă voi mărturisi, Dumnezeul meu e mântuirea feței mele”.
Suflete mâhnit, ridică-te deasupra mulțimii grijiilor și amărăciunilor tale, uită-te fără frică la acele talazuri, care se ridică uneori în jurul tău, ține minte că prin ele ți se deschide calea pe care trebuie să o urmezi și că deasupra lor strălucește „lumina și adevărul Lui”, care „te vor duce în muntele Său cel sfânt și la locașurile Sale” (cf. Psalmi 42, 3) Învață-te să dai slavă și jelania ta va înceta. Nădăjduiește, și mâhnirea va dispărea.
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu- Editura Sofia
