de Cristian Stavriu | Vizionări: 2131
Sfatul zilei de 13 martie
Iubirea arzătoare
Înainte de toate avându-vă-ntre-voi iubire arzătoare. (Pertru 4, 8)
Iubirea lui Dumnezeu, ca iubire perfectă, ne duce spre binele suprem, dorindu-ne, în primul rând, să atingem scopul către care ne cheamă Dumnezeu.
Iată la care iubire se referă Apostolul Petru, atunci când o numește „arzătoare”, chemându-ne să sporim în ea, adică să o facem să se dezvolte în noi. Iubirea arzătoare este cea care „nu se poartă cu necuviință, nu-și caută pe ale sale, nu se întărâtă, nu ține-n seamă răul, nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr se bucură, pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduiește, pe toate le rabdă” (Corinteni 13, 5-7).
Iubirea creștină nu este plăsmuirea unui idealist sau teoria unui filozof. Este realitate, iar viața trebuie să fie mereu și în toate nutrită de ea, nu doar de vorbe, ci și în fapte.
În ce chip putem spori în iubire? Așa ceva nu se poate obițne forțat. Constrângerea nu face decât să ucidă iubirea. Iubirea, ca și inspirația, nu putem să o chemăm și să vină de la sine. Dacă vine, vine de dincolo de noi, „de sus”.
Dar să ținem minte că, chiar dacă nu ne este deschis drumul către ascultarea poruncilor lui Dumnezeu, prin care, de cele mai multe ori, se dobândește iubirea, Domnul, în nemărginita Sa milostivire, a creat în așa fel natura omului, încât pe măsură ce își îndeplinește datoria din convingere, se trezește în el simțul datoriei.
Dacă nu avem în noi sentimentul iubirii „arzătoare”, să nu așteptăm până îl vom avea, să începem să facem și fără el cele către care ne-ar îndemna iubirea. Prin fapte de iubire, inima noastră rece se va încălzi și se va înmuia, după cum un simplu serviciu făcut aproapelui nostru ne poate trezi dorința de a fi părtași la necazurile lui.
O „părtășie” care se poate preface cu timpul într-o legătură de inimă!
Vindecarea omului cu mâna uscată despre care citim în Evanghelie (Luca 6, 10) ne oferă un exemplu edificator. Hristos i-a spus bolnavului să-și întindă mâna spre El, deși mâna era usactă și inertă.
Să ne întindem și noi mâna noastră uscată lui Hristos, să ne slujim aproapele din ascultare către Dumnezeu, chiar dacă ne lipsește încă iubirea, fiindcă iubirea va veni.
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia