Sfatul Zilei de 19 mai
Dulceața și veninul cuvântului
„Limba mic mădular este, dar cu mari lucruri se fălește.” (Iacov 3, 5)
Într-adevăr, cât de bine poate face un singur cuvânt spus la vreme, cu tâlc, pornit din inimă, rodul unui simțământ pozitiv, sau al unei idei superioare! Pe de altă parte, cât rău inimaginabil poate face un cuvânt spus cu răutate, usturător, o veritabilă otravă împroșcată asupra aproapelui! Câtă atenție trebuie să acordăm acestui „mic mădular”, al cărui rost este să binecuvânteze, să răspândească binele, să se împotrivească răului, oricând și oriunde poate.
Majoritatea oamenilor privesc cu prea mare ușurință cuvântul care le iese din gură.
De foarte multe ori, din dorința de a face impresie în societate, sunt gata să denatureze adevărul și să spună lucruri care pot face cel mai mare rău. Și fiindcă efectul unor asemenea cuvinte nu mai poate fi oprit și care, de cele mai multe ori, se dovedește a fi mai mare decât s-ar fi putut bănui, vorbele se răspândesc tot mai repede, spusele inițiale sunt exagerate pe parcurs și, înainte de a ne da seama, ele ajung să aplice etichete diferitor persoane, care, de cele mai multe ori, nu corespund realității.
Să ne străduim să ținem minte minte, să repetăm și să avem mereu în inimă cuvintele psalmistului:
„Doamne, pune pază gurii mele!”, și în același timp să rostim: „Doamne, fă să nu ezităm a ne pronunța întru apărarea adevărului, sau pentru alinarea și îmbărbătarea unui om aflat în suferință, căruia deseori un singur cuvânt îi poate da căldură și putere într-un moment de amărăciune. Să nu-l lipsim pe aproapele nostru de acest ajutor, dintr-o falsă pudoare, dintr-o timiditate nelalocul ei. Iar cuvântul să ne fie întotdeauna plăcut, să știm ce să spunem și cum să răspundem fiecăruia” (cf. Coloseni 4, 6).

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia