de Cristian Stavriu | Vizionări: 2587
Sfatul zilei de 24 ianuarie
Deșertăciunile lumii acesteia
„Aud (cuvântul lui Dumnezeu), dar umblând cu grijiile și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu rodesc” (Luca 8, 14)
Așa vorbește Mântuitorul despre sămânța căzută între spini, care înăbușă cuvântul lui Dumnezeu. Dacă sămânța prinde rădăcini, planta începe să crească, ajunge până la o anumită înălțime, dar fiind supusă unor influențe ale lumii, nu aduce rod. Aici întâlnim un cuvânt asupra căruia ar trebui să stăruim: „umblând”.
Adică, mișcându-se, revenind în vâltoarea deșertăciunilor vieții, ajung să nu se mai gândească la cele înalte. Pe un asemenea sol, cuvântul lui Dumnezeu nu poate da roade. De cele mai multe ori, cele ale vieții le înăbușă pe cele ale spiritului.
Cuvântul lui Dumnezeu este înăbușit de desfătările trupului, de distracții și preocupări lumești.
Nu te poți ocupa în același timp de împărăția lui Dumnezeu și de împărăția lumii.
Atâta timp cât ne îngrijim și ne silim pentru multe (Luca 10, 41-42), uităm, inevitabil, că „de un singur lucru avem nevoie”.
Oamenii, îndeosebi cei tineri, se arată prudenți când vine vorba de viața creștină, considerând că ea le-ar putea răpi orice bucurie, că le va impune un mod de viață rigid și monoton. Este o prejudecată, care îi face pe mulți să se oprească în pragul acestei vieți. „Gustați și vedeți că bun este Domnul” (Psalmi 33, 9) spune Sfânta Scriptură.
Toți cei care au gustat s-au convins că nici-o desfătare pământească nu se poate asemui cu acea bucurie prisositoare, cu profunzimea acelei păci și cu deplinătatea acelei vieți pe care o dă Domnul celor ce Îl iubesc.
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia
