Avem nevoie să știm ce este Sfânta Tradiție și ce este Sfânta Scriptura, care este diferența dintre ele, când au apărut, cum au apărut, în ce context și de ce. Pe de altă parte este absolut necesar să fie foarte clar în mintea și inima noastră cum stau lucrurile, care este armonia dintre cele două căi de transmitere a revelației divine samd. De pilda protestanții și neo-protestanții nu acceptă Sfânta Tradiție deși Sfânta Scriptură o menționează foarte clar. Concluzia ar fi că această Sfântă Tradiție îi exclude, îi trădează ca fiind în afara adevărului și chiar impostori. Să vedem ce ne spune catehismul ortodox despre aceste subiecte:
Ce este Sfânta Tradiţie?
Sfânta Tradiţie sau Sfânta Predanie este învăţătura dată de Dumnezeu prin viu grai Bisericii şi din care o parte s-a fixat în scris mai târziu. Ca şi Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie cuprinde Descoperirea dumnezeiască trebuitoare mântuirii noastre. Ea este viaţa Bisericii în Duhul Sfânt, sau permanenta prezenţă a Duhului Sfânt în viaţa Bisericii.

Când a luat naştere Sfânta Tradiţie? Înainte de Sfânta Scriptură, odată cu aceasta sau după ea?
Sfânta Tradiţie a luat naştere înainte de Sfânta Scriptură. În înţelepciunea Sa. Dumnezeu a voit ca adevărurile Descoperirii dumnezeieşti să fie date întâi prin viu grai, spre a fi uşor de înţelese şi primite. Dacă învăţătura dumnezeiască s-ar fi dat de le început în scris, credinţa nu s-ar fi răspândit cu aceeaşi uşurinţă şi putrere ca prin viu grai, cu care e înzestrat tot omul.

Credinţa se dovedeşte şi se întăreşte, la cei mai mulţi oameni, îndeosebi prin viu grai. Sf. Apostol Pavel spune: „Credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos” (Rom. 10, 17).

Cum a luat naştere Sf. Scriptură?
La începutul Bisericii, învăţătura a venit de le Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, era astfel învăţătura şi predica vie. Prin predicile lor, Apostolii s-au făcut şi ei vestitorii ai adevărului. Ei puneau la temelia credinţei lor, şi a acelora pe care-i converteau, aceeaşi Evanghelie ieşită din plinătatea cunoaşterii vieţii dumnezeieşti petrecuseră împreună şi în care trăiau acum. Sf. Apostol Pavel arată că predica apostolilor este însuşi cuvântul lui Iisus Hristos, rostit prin gura Sf, Apostoli:

„Cum dar vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, de Care n-au auzit? Şi cum vor auzi fără de propovăduitori? Şi cum vor propovădui de nu vor fi trimişi?… Deci, credinţa este din auzire, iar auzirea, prin cuvintul lui Hristos” (Rom. 10, 14- 17).

Însuşi Mântuitorul a poruncit Sf. Apostoli să propovăduiască prin viu grai: „Drept accea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Matei 28, 19-20: Marcu 16, 15; Luca 9, 2). Sf. Apostoli înşişi ne încredinţează în scrierile lor că ei n-au scris în cărţile lor decât o mică parte din câte au primit de la Învăţătorul lor.
Sf. Ioan, Uncenicul prea iubit al Mântuitorului, sfârşeşte Evanghelia sa cu aceste cuvinte: „dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus, şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici lumea aceasta n-ar fi cuprins cărţile ce s-ar fi scris” (Ioan 21, 25).
Acelaşi Evanghelist Ioan declară într-una din Epistolele sale: „Multe având a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hârtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină” (II Ioan 1, 12).

Mântuitorul însuşi n-a lăsat nimic scris şi nici n-a poruncit Sfinţilor Apostoli să scrie, ci să propovăduiască prin viu grai.  (Matei 28, 19-20).

Învățătura de Credință Ortodoxă - Catehismul Ortodox
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române - București 2002