Viața și moartea mea depind de ceilalți, căci, dacă l-am câștigat pe aproapele meu, L-am câștigat pe Dumnezeu...
Sf.Antonie Cel Mare       
Arhiva Catehetica
Noiembrie 2017 [1] Octombrie 2017 [2] Septembrie 2017 [2] August 2017 [5] Iulie 2017 [2] Iunie 2017 [3] Mai 2017 [2] Aprilie 2017 [2] Martie 2017 [3] Februarie 2017 [2] Ianuarie 2017 [2] Decembrie 2016 [3] Noiembrie 2016 [3] Octombrie 2016 [4] Septembrie 2016 [2] August 2016 [3] Iulie 2016 [5] Iunie 2016 [4] Mai 2016 [4] Aprilie 2016 [5] Martie 2016 [7] Februarie 2016 [6] Ianuarie 2016 [4] Decembrie 2015 [4] Noiembrie 2015 [3] Octombrie 2015 [4] Septembrie 2015 [4] August 2015 [6] Iulie 2015 [5] Iunie 2015 [3] Mai 2015 [2] Aprilie 2015 [3] Martie 2015 [5] Februarie 2015 [2] Ianuarie 2015 [2] Decembrie 2014 [3] Noiembrie 2014 [4] Octombrie 2014 [2] Septembrie 2014 [6] August 2014 [1] Decembrie 2013 [3] Noiembrie 2013 [3] Octombrie 2013 [3] August 2013 [17] Iulie 2013 [53] Iunie 2013 [48] Mai 2013 [52] Aprilie 2013 [42] Martie 2013 [54] Februarie 2013 [69] Ianuarie 2013 [47] Decembrie 2012 [2] Noiembrie 2012 [37] Octombrie 2012 [48] Septembrie 2012 [7] August 2012 [2] Iulie 2012 [25] Iunie 2012 [9] Mai 2012 [49] Aprilie 2012 [16] Februarie 2012 [30] Ianuarie 2012 [54] Decembrie 2011 [53] Noiembrie 2011 [81] Octombrie 2011 [47] Septembrie 2011 [5] August 2011 [34] Iulie 2011 [12] Iunie 2011 [20] Mai 2011 [78] Aprilie 2011 [128] Martie 2011 [23] Februarie 2011 [2] Ianuarie 2011 [5] Decembrie 2010 [4] Noiembrie 2010 [4] Octombrie 2010 [2] Septembrie 2010 [1] Iulie 2010 [2] Martie 2010 [2] Februarie 2010 [6] Ianuarie 2010 [1] Decembrie 2009 [1] Noiembrie 2009 [6] Octombrie 2009 [5] Septembrie 2009 [4] August 2009 [3]
Bogatul nemilostiv si saracul Lazar 2017 - Pr. Cristian Stavriu Bogatul nemilostiv si saracul Lazar 2017 - Pr. Cristian Stavriu (duminică, 5 noiembrie 2017) - Parohia Afumași I / Duminica a XXII-a după Pogorârea Duhului Sfânt / Bogatul Nemilostiv și săracul Lazăr 2017 / Predica Ortodoxa [...]
Vindecarea demonizatului din Gherghesa 2017 - Pr. Cristian Stavriu Vindecarea demonizatului din Gherghesa 2017 - Pr. Cristian Stavriu (duminică, 22 octombrie 2017) - Parohia Afumați I / Duminica a XXIII-a după Pogorârea Duhului Sfânt / Vindecarea Demonizatului din ținutul Gherghesenilor 2017 [...]
Cuvioasa Parascheva 2017 - Pr. Cristian Stavriu Cuvioasa Parascheva 2017 - Pr. Cristian Stavriu (sâmbătă, 14 octombrie 2017) - Predică OrtodoxăSfânta Cuvioasa ParaschevaSâmbata a 19-a după Rusalii 2017Pr. Cristian StavriuParohia Afumați I SFÂNTA CUVIOASĂ [...]
Scurta descriere - Paralipomena - Biblia, Vechiul Testament

Biblia OrtodoxaVă prezentăm mai jos o scurtă descriere a cărții Paralipomena din Vechiul Testament în tâlcuirea mitropolitului Bartolomeu Anania.
În Versiunea Ebraică, aceste două cărţi alcătuiau la început una singură, sub denumirea de „Fapte ale zilelor“, ceea ce s'ar traduce: „Întâmplări din vremile de altădată“ sau, mai pe scurt, „Cronici“. Cu toate acestea, Cartea Cronicilor nu era catalogată printre operele istorice, ci printre acelea pe care canonul Vechiului Testament le numea „Scrieri“, şi era aşezată după Ezdra şi Neemia, deşi evenimentele relatate în ea se petrec înaintea celor evocate de acestea.

Septuaginta este aceea care a prezentat-o în două cărţi, sub numele de „Paralipomena“, de la grecescul paraleípo = „a omite“, „a lăsa deoparte“, ceea ce, în referire directă la Cărţile Regilor, ar însemna: „ceea ce a fost omis“, „ceea ce nu s'a spus“, cu subînţelesul că ea ar fi o completare a celor patru principale scrieri istorice. Titlul însă nu acoperă decât în mică măsură conţinutul, acesta cuprinzând mult mai multe şi mai importante omisiuni decât adaosuri, potrivit unui plan pe care autorul l-a cercetat cu foarte mare atenţie, în funcţie de scopul pe care-l urmărea.

Împărţirea în două cărţi a fost adoptată şi de Fericitul Ieronim, în a cărui Vulgata sunt prezentate sub titlul: „1 şi 2 Paralipomena“.

Păstrându-i titlul de „Cronici“, editorii sau traducătorii Textului Masoretic au adoptat, la rândul lor, începând din secolul XVI, împărţirea în două cărţi, aşa cum le avem în ediţiile curente ale Bibliei.

În afara celor patru Cărţi ale Regilor, autorul a mai utilizat şi numeroase alte izvoare, pe care le menţionează în diferite părţi ale operei, precum: „Cartea Regilor lui Israel“; „Cartea Regilor lui Israel şi Iuda“; „Cartea Regilor lui Iuda şi Israel“; „Cartea Regilor“; „Faptele Regilor lui Israel“; „Cronica regelui David“; „Faptele lui Samuel văzătorul“; „Faptele Profetului Natan“; „Faptele lui Gad văzătorul“; „Profeţia lui Ahia Şilonitul“; „Vedeniile lui Ido văzătorul“; „Faptele profetului Şemaia“; „Faptele lui Iehu, fiul lui Hanani“; „Celelalte fapte ale lui Ozia scrise de Isaia“; „Vedenia lui Isaia“; „Cartea Văzătorilor“; „Plângerea lui Ieremia asupra lui Iosia“. Nici una din aceste scrieri nu ne este cunoscută. Pe lângă ele, a mai folosit şi tradiţia orală, îndeosebi pe aceea păstrată la templu de către preoţi şi leviţi.

Scriindu-şi opera, autorul urmăreşte un scop care poate fi decelat printr'o analiză sumară a textului: istoria statului teocratic iudeu, îndelung pregătit de la Adam până la începutul dinastiei davidice, consolidat şi ilustrat exemplar prin David şi Solomon, dezmembrat prin apariţia celor două regate adverse, plutind în derivă de-a lungul a două şiruri paralele de suverani în zig-zag, distrus prin intervenţia lui Nabucodonosor şi mijindu-şi renaşterea prin decretul lui Cirus. Raţiunea de a fi a statului teocratic rezidă în templu, ca prezenţă văzută a lui Dumnezeu, şi în cultul monoteist, ca expresie a credincioşiei poporului ales faţă de Cel ce l-a ales. În funcţie de aceste coordonate, cronicarul îşi parcurge documentele cu ochiul critic al celui ce evaluează, discerne, copiază, omite, adaugă, modifică, îngroaşă reliefuri sau simplifică traiectorii.

O constantă a demersului său este aceea de a evalua moralitatea fiecărui personaj sau pe a întregului popor într'o anumită perioadă şi de a-i conferi evenimentului istoric o explicaţie teologică: în mod inevitabil, păcatul atrage pedeapsa, virtutea atrage bunăstarea. În felul acesta, biografia primului rege al lui Israel nu-l interesează câtuşi de puţin; el se opreşte doar asupra morţii tragice a lui Saul, aceasta fiind consecinţa consultării vrăjitoarei din Endor. În schimb, David e regele ideal; autorul trece sub tăcere problemele de familie ale acestuia, motivaţiile precare ale peregrinărilor lui de la început, adulterul cu Batşeba şi uciderea lui Urie, precum şi spiritul vindicativ de pe patul morţii, spre a insista, cu lux de amănunte, asupra suveranului evlavios care a iniţiat şi pregătit zidirea templului, legiferând, în acelaşi timp, atribuţiile sacerdoţiului şi strălucirea cultului. De nu mai puţină atenţie se bucură Solomon, în aceeaşi ipostază a credinţei şi ctitoriei; din cele nouă capitole închinate acestuia, şase se ocupă cu zidirea şi sfinţirea templului; în final, cronicarul trece peste episodul bătrânului afemeiat care cedează presiunilor idolatre, spre a-i rezerva marelui rege o imagine apoteotică. Popasuri lungi va face autorul şi asupra regilor Iosafat, Iezechia şi Iosia, mari restauratori ai monoteismului şi înnoitori ai cultului de la templu, dar va fi obligat să consemneze, cu nereţinută amărăciune, decrepitudinea morală a celor mai mulţi dintre suveranii lui Israel şi Iuda, urmată de aceea a unui popor debusolat şi tot mai neatent la avertismentele profeţilor, ceea ce va atrage mânia lui Dumnezeu şi dezastrul final.

De reţinut faptul că gândirea istoricului din Paralipomene nu e departe de cea profetică: Neco al Egiptului, Nabucodonosor al Babilonului şi Cirus al Persiei, puternici conducători ai marilor imperii de care depinde soarta lui Israel, nu sunt altceva decât instrumente ale unuia şi aceluiaşi Dumnezeu, fie pentru pedepsirea poporului păcătos, fie pentru eliberarea poporului prea mult încercat.

După toate probabilităţile, cronicarul - al cărui nume nu ne este cunoscut - pare a face parte din tagma leviţilor: ştie bine istoria poporului său, iar stilul adiază, nu rareori, incantaţii liturgice.

Cât priveşe data scrierii, aceasta poate fi aşezată între 538 î.H., anul edictului lui Cirus, şi 330, domnia lui Alexandru cel Mare. Există însă şi suficiente motive să credem că ea a fost alcătuită în timpul lui Ezdra (şi, după unii, chiar de către acesta). Oricum, importanţa ei istorică e cu totul aparte, mai ales prin datele şi informaţiile suplimentare în raport cu cele patru Cărţi ale Regilor.
Bartolomeu Anania

Nume *
Email *
Pagina web
Comentariu *
Răspunsuri
Nu au fost trimise răspunsuri.
Top vizionări
Cele mai noi comentarii
Cristian Stavriu pe Ce este blestemul si ce efecte are!-P.Paisie Aghioritul (luni, 30 octombrie 2017 19:08:33)
Cristian Stavriu pe Vindecarea demonizatului din Gherghesa 2017 - Pr. Cristian Stavriu (luni, 30 octombrie 2017 18:51:41)
Delia Farcaș pe Ce este blestemul si ce efecte are!-P.Paisie Aghioritul (vineri, 27 octombrie 2017 13:09:37)
RODICA pe Vindecarea demonizatului din Gherghesa 2017 - Pr. Cristian Stavriu (duminică, 22 octombrie 2017 15:36:15)
Dona pe Versuri de Toamna (duminică, 15 octombrie 2017 10:30:03)
Tabara de iconografie
Tabara de iconografie - Intre 26 iulie si 2 august 2012 (8 zile/ 7 nopti) debuteaza intr-un cadru mirific la Complexul Turistic Plaiul Lisei, la doar 3 km de Sambata de Sus, tabara de iconografie sub indrumarea [...]
Expozitie de icoane pictate pe lemn
Expozitie de icoane pictate pe lemn - O noua expozitie de icoane pictate pe lemn a artistei Ruxandra Lacatus se tine in perioada 29 Martie - 30 Aprilie 2012         [...]
Cursuri gratuite
Cursuri gratuite - In spiritul crestin al acestui portal ortodox, promitem sa angajam parteneriate pentru promovarea initiativelor valoroase duhovniceste si deopotriva cele utile cititorilor nostri, cum ar fi:- cursuri gratuite de creativitate in organizarea de evenimente, cursuri de creativitate in marketing [...]
Orthograffiti
Orthograffiti - OrthoGraffiti este singura revistă de lifestyle orthodox care se adresează tinerilor liceeni, dar nu numai acestora. Are o apariţie lunară (pe timpul anului şcolar deocamdată), 24 pagini, format A4, full color, glossy, un conţinut atractiv, cu materiale diverse, de interes pentru tineri. OrthoGraffiti îmbină teme duhovniceşti cu subiecte de interes general, prezentate însă într-un limbaj accesibil tuturor. Revista OrthoGraffiti a apărut în luna noiembrie 2008, în ziua de prăznuire a Sf. Martin de Tours, despre care şi aveam (întâmplător!?) şi un articol în numărul 1 (pilot). De-a lungul timpului în revista OrthoGraffiti au scris nume cunoscute din publicistica ortodoxă de azi, precum Ieromonahul Savatie Baştovoi, Ierod. Grigorie Benea, Monahia Siluana Vlad, dl. Ciprian Voicilă, dl. Danion Vasile, dl. Octavian Darmanescu, d-na Elena Dulgheru, dl. Costion Nicolescu, dl. Laurenţiu Dumitru – editor-coordonator al publicaţiei. Însă lista colaboratorilor rămâne deschisă.
Optimum Communication
Optimum Communication - Agentie de publicitate specializata in branding, comunicare de marketing si PR. Ofera saptamanal o ora de consultanta gratuita ONG-urilor si asociatiilor non-profit ortodoxe, in vederea imbunatatirii imaginii si randamentului comunicarii.
Blogroll