de Simeon Kraiopoluos | Vizionări: 4625
Să avem simțământul că rugăciunea noastră ajunge la Dumnezeu
Doamne, Dumnezeul meu, Dumnezeul mântuirii mele, ziua și noaptea strig, mă tângui, oftez și mă rog când sunt înaintea Ta. „Să ajungă rugăciunea mea înaintea Ta. Pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne!”
Te rog stăruitor ca rugăciunea pe care o fac și care iese însoțită de strigăt, de oftat, de durere și de tânguiere multă, rugăciunea mea să depășească toate piedicile și să ajungă la Tine.
Acest lucru este foarte important; când ne rugăm, să aflăm modul prin care se deschide calea ca rugăciunea noastră să ajungă la Dumnezeu, să avem sentimentul că ea ajunge la Dumnezeu.
Odată v-am vorbit despre un călugăr aghiorit, care atunci când se ruga, avea sentimentul și convingerea că rugăciunea lui ajunge la Dumnezeu, că este auzită de El. Odată însă, în timp ce se ruga, simțea că rugăciunea lui nu înainta, că se oprește, simțea că se împotmolește.
Desigur, creștinii mireni, dar și călugării, de vreme ce nu au calea deschisă spre Dumnezeu poate că niciodată nu au acest sentiment că rugăciunea lor ajunge la Dumnezeu, și neavând experiența respectivă, nu-i preocupă acest lucru. Călugărul acesta, însă, trăise această experiență și de aceea s-a neliniștit când și-a dat seama că se ruga, că stăruia în rugăciune, dar calea nu se deschidea. Așadar, a început să se întrebe de ce se întâmplă acest lucru, până când și-a amintit că a săvârșit un păcat, că n-a făcut ascultare față de duhovnicul său, care încă trăia. S-a căit pe loc înaintea lui Dumnezeu și astfel, calea rugăciunii s-a deschis și a simțit că ruga sa ajunge la El.
Oricum, după cum ne spune Sfântul Evanghelist Ioan când inima ne osândește nu putem să avem îndrăzneala cea bună către Dumnezeu, ca să ne fie deschisă calea, ca să-I vorbim lui Dumnezeu și să avem sentimentul că ne aude, că rugăciunea noastră ajunge la El.
Deci, să ne rugăm, dar nu de formă, ci cu credință. Nu doar să facem rugăciune, adică să stăruim, să avem curaj, să stăm la rugă mult timp, ci să avem credință în acest sens: dacă ne rugăm, o facem pentru că așa vrea Dumnezeu, pentru că El este Cel care ne ispiră să ne rugăm și prin urmare Dumnezeu ne aude.
Să avem această credință, sentimentul că Dumnezeu ne aude; să zicem „Doamne miluiește” și să primim răspunsul Lui: „Da, vă miluiesc!” Să spunem Tatăl nostru și să avem sentimentul că Dumnezeu ne aude și zice: „Da, aud!” Apoi să spunem și celaltă parte în rugăciune.
Taina Suferinței - Arhm. Simeon Kraiopoulos – Editura Bizantină 2007
