Cât de benefică este tăcerea, cât de rodnică și cât de împăciuitoare poate fi ne explică în cuvinte simple filosoful Ernest Bernea - un om ce între pereții închisorii, în tăcere s-a întâlnit cu Dumnezeu. Avem nevoie să învățăm tăcerea dar și:
Rodnicia tăcerii!
Tăcerea este de două ori rodnică. În primul rând că prin ea omul se poate concentra și cerceta mai adânc.
Cine vorbește mult gândește puțin.
În al doilea rând, tăcerea te ferește de greșeli care uneori devin adevărate fapte de conștiință.
Cine vorbește mult greșește des atât față de oameni, cât și față de Dumnezeu.
Tăcerea este un izvor bogat de cugetare și bună credință. Consecințele ei morale sunt dintre cele mai pline de rod.
În leganul tăcerii nasc gândurile și se descopăr sensurile mari ale lumii noastre. Lucrurile ce ne înconjoară și oamenii ce trec le deschid în noi mai mari porți de înțelegere.
Pentru a înțelege, omul este nevoit să ia cărarea tăcerii și a singurătății.
Necuprinsul ce ne înconjoară, jocul tainelor grele sufletului nostru sunt ale tăcerii, nu ale graiului.
Când omul este frământat, când un simțământ nou îi poartă ființa, el simte nevoia mărturisirii prin viu grai.
Când ființa îi este inundată de apele marilor încercări sfărmând mersul obișnuit al vieții sale, atunci nu mai poate spune nimic prin vorbe.
Tăcerea e mai puternică și mai expresivă. Tăcerea este condiție a rugăciunii și a contemplației.

Îndemn la simplitate – Ernest Bernea – Editura Vremea Bucuresti – 2006