de Cristian Stavriu | Vizionări: 4422
Editura Sophia împreună cu Ieromonahul Amfilohie Brânză de la mânăstirea Diaconești vă invită la lansarea cărții: Patericul Egyptean.
Evenimentul va avea loc la Libraria Sophia din str. Bibescu Vodă nr.19, lângă Facultatea de Teologie - Joi,19 Ianuarie 2012, orele 18.00.
Ediţia de faţă a Patericului conţine textul tradus de Cuviosul Pafnutie Dascălul şi tipărit în 1828, îmbinând experienţa milenară a Bisericii cu buna mireasmă a unui grai românesc fără pereche. El a fost diortosit şi completat cu grijă după originalul grecesc, folosind cele mai exigente ediţii şi îmbogăţit cu scurte introduceri din viaţa Cuvioşilor Părinţi, cu icoane ale multora dintre aceştia, cu adnotări ce înlesnesc înţelegerea zicerilor şi cu un scurt cuvânt de încheiere despre istoria Patericului.
Aveţi în mâini o carte pe care Duhul Sfânt a făcut-o să dăinuie un mileniu şi jumătate şi cu care a luminat, a înmiresmat, a mântuit şi a sfinţit pe toţi cei ce cu iubire de Adevăr i-au deschis paginile, care vine să dea mărturia cea bună despre trăinicia şi frumuseţea oricărei osteneli bine-plăcute lui Dumnezeu.
Simplitatea contemplată naşte simplitatea formei, iar înălţimea sensului dă prin simpla atingere forţa transformatoare de suflet, precum este scris: “Dumnezeu va da cuvânt celor ce vestesc cu putere multă”. Apoftegmele Părinţilor sunt cele mai simple şi totuşi cele mai multivalente forme literare ale scrierilor duhovniceşti. Formele simple sunt mărturia purităţii contemplării, şi sunt cel mai puternic antidot împotriva uitării care ucide sufletul.
Simplitatea este, în viaţa sfinţilor pustiei, mărturia unei totale şi sfinte întrepătrunderi a fiinţei umane cu lucrările Duhului Sfânt, prin care fiinţa lor zboară deasupra nemărginirii. Descătuşată de obiectele gândirii precum trupul de cele ale doririi, desfătându-se de priveliştea mării de sensuri pure precum sufletul de pacea nepătimirii, se cuprinde de lumina taborică ce izvorăşte inimii unirea cu Dumnezeu după har. „Nu vă faceţi copii cu înţelegerile, ci cu răutatea fiţi prunci, iar cu înţelegerile faceţi-vă desăvârşiţi”. Aşa cum sărăcia cu duhul nu este a nu avea duhul, ci a nu avea ceva fără-de-Duhul, simplitatea nu este opusă felurimii, ci este sursa ei transcendentă şi fără-de-început. De aceea, lucrarea contemplaţiei nu porneşte de la simplitatea minţii, ci ajunge la ea, ca la o culme a plinătăţii Vieţii din al cărei prisos grăieşte. Dacă puterea cuvântătoare suie de la felurit la simplu, ne-voinţa pogoară voia de sine către împlinirea smereniei – lepădarea-de-sine – felurind fapta minunată, căci pentru a se pătrunde de simplitate şi fapta are trebuinţă a se „boteza” cu apele Duhului, ca să primească puterea mărturisirii. Astfel Patericul este o tâlcuire a Evangheliei atât pentru contemplaţie cât şi pentru făptuire.
Deasupra apelor gândirii Duhul se poartă, deschizînd raiul cu preţul unei clipe de sinceritate şi omului modern, acest tâlhar răstignit pe crucea unei lumii atee şi grăbit în toate. Cu un singur cuvânt (ca de pildă: “Toată viaţa omului o zi este la cei ce ard de dor”), Bătrânii pustiei, departe de cele ce se trec şi întru cele ce în veşnicie se petrec, de peste veacuri şi totuşi atât de aici şi acum, deveniţi cuvinte ale Vieţii, şi duhuri sfinţitoare, şi Tatălui fii, vin să închipuie înnoit şi sfânt pe cei ce se împărtăşesc prin ei de Cel pururea Acelaşi, Iubitor şi Simplu.
Completat cu acrivie după originalul elin, după cele mai exigente ediţii şi mai valoroase manuscrise, Patericul Egyptean editat la Mănăstirea Petru Vodă şi apărut la Editura Sofia în ultimele zile ale anului 2011 se dăruieşte cerului şi pământului românesc prin traducerea (din 1828) unui sfânt părinte, Cuviosul Pafnutie Dascălul de la mănăstirea Neamţ, ucenic al Sfântului Paisie, în cea mai frumoasă formă a limbii române, într-un moment în care continuarea ostenelii duhovniceşti începute de Sfîntul Paisie este de mare trebuinţă, şi în care textele sfinte arareori mai văd lumina tiparului fără a fi filtrate de duhul lumesc.
Iar spre o şi mai desăvîrşită bucurie şi folos duhovnicesc, monahi iubitori de sfinţi l-au împodobit şi cu icoane scrise şi pictate, păstrând acelaşi duh ascetic, şi armonizîndu-se într-un mozaic unitar şi luminos, ca nimic să nu lipsească cinstirii cuvenite sfinţilor. Mulţi dintre ei au astfel, alături de apoftegme, adnotate filologico-istoric şi lămurind întregul lor, o „Viaţă” şi o icoană, toate cu buna mireasmă a prea-iubitei pustii atît de roditoare de fii duhovniceşti, precum este scris: „Bucură-te, cea stearpă, ceea ce nu naşti, izbucneşte şi strigă, ceea ce n-ai durerile naşterii, că mulţi-s fiii celei pustii, mai mulţi decît ai celei ce are bărbat!” , ca o mireasă fără-de-prihană în toate – dogma curată, compoziţia iconică a colecţiei, acurateţea traducerii, synaxarul, icoana byzantină. Ca o icoană a istoriei Patericului în istoria mântuirii, „Postfaţa” oferă cea mai pătrunzătoare şi mai bine informată viziune tipărită pînă acum asupra acestui subiect, după cuvântul Domnului: „Cărturarul care se învaţă întru împărăţia Cerurilor, asemenea este omului stăpân al casei, care scoate din vistieria sa noi şi vechi.”
Munca de restaurare a icoanei lumii este a fiecărui ortodox, ca parte a Trupului lui Hristos, dar a monahului mai cu seamă, ca „înger al Lui care face voia Lui şi aude glasul cuvintelor Lui”, iar partea cea bună, care nu se va lua de la suflet, este restaurarea icoanei cuvântului duhovnicesc prin trupul înviat al „cuvintelor Domnului, cuvinte curate, curăţite de pămînt, lămurite de şapte ori”.
Patericul este mărgăritarul pe care cel înţelept luându-l va să ajungă în Împărăţia Cerurilor.
rasafora Neonila, M-rea Paltin, Neamţ
Patericul Egiptean, editat la Mănăstirea Petru Vodă
Editura Sophia – Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2011
Dupa cum vad nu ati mai comentat vreodata pe acest portal si nu va cunosc! Se pare ca acest eveniment este deja prefigurat de dvs.
Eu prefer sa fiu un pic naiv, decat anticipator in rau.
Ma incred in pronia lui Dumnezeu si atat! In rest Dumnezeu cu mila!
Va mai asteptam in popas la noi dupa articole de suflet!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Nu-l cunoasteti pe Victor Roncea si pe Filoteu Balanul! Vom trai si vom vedea ptr ca lupul isi schimba cu mare greutate naravurile. E clar ca evenimentul va purta pecetea si duhul lor agitativ!
Cred ca sunteti ori prea optimist ori naiv!
Noi ii cunoastem pe acesti oameni prea bine!
Ovidiu
Nu sunt vazator cu duhul ca sa stiu dinainte ce se va intampla la acest eveniment!
Eu am incredere in parintele Amfilohie iar pe ceilalti doi nu-i cunosc personal si nici nu vreau sa-i privesc prin prisma unor lucruri exterioare si prefer sa cred ca oamenii se mai si schimba daca cumva vreodata au mai si gresit.
Nadajduim la Dumnezeu in bunul mers al lucrurilor!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
PS In ceea ce priveste sfarsitul lumii, 666, prigoane si altele sunt convins de faptul ca un crestin adevarat stie ca informatia nu-l va salva la momentul cu pricina ci relatia lui vie cu Dumnezeu si cu semenul pe care a desavarsit-o pe timp de pace cu multa constinciozitate si acrivie. Nimic nu ne va salva, ci numai dobandirea Harului Duhului Sfant dupa cum ne invata Sfantul Serafim de Sarov.
Suntem sătui de diversiuni si de agitatie neduhovnicească. Să sperăm că subiectul va atarna de continutul Patericului si de incercarea noastra de a urma sfintilor si mai putin pe lucrurile dinafara - cip-uri, 666, masonerie, apocalipsa, sfarsitul lumii, can-can-uri, etc.
Din cate am observat si am experimentat pe pielea noastra cele doua persoane descrise mai sus nu au facut altceva decat sa incranceneze crestinii debusolati intre ei.
Sa speram că parintele Amfilohie nu va fi păcălit in vreun fel de chitibusurile oamenilor de serviciu.
Stelian G.