de Ernest Bernea | Vizionări: 3749
O splendida radiografie la MINCIUNA ne oferă Ernest Bernea în „Îndemn la Simplitate”. Minciuna astăzi stă la baza relațiilor dintre oameni, este preludiul turfiei,mândriei și al multor păcate asemănătoare. S-a ajuns atât de josnic căci se minte fără un scop anume, doar din obișnuință. Dacă minciuna face parte din ființa noastră aceasta presupune că suntem stăpâniți de diavol căci el este tatăl minciunii. Dacă am privi din acest unghi, ceea ce reprezintă minciuna, dacă am contabiliza de câte ori mințim cu scop sau fără scop, ar trebui să realizăm cât rău ne provocăm singuri. Ce naște minciuna în sufletul celui care-o folosește? Ce aduce cu sine minciuna? Cum ne păgubim cu lucrurile diavolului? Apoi suntem foarte intrigați de faptul că suntem mințiți continuu de toți cei ce ne înconjoară.
Dar iată mai jos radiografia lui Ernest Bernea despre minciună:
Minciuna
Oamenii nu pot trăi fără să mintă. Minciuna este o hrană zilnică mai ales pe masa oamenilor ,,de sus”. Poleită cu nume de inteligență, diplomație sau alte meșteșuguri, minciuna cheamă, leagă și dezleagă, preface și mai ales farmecă. Minciuna ascunde totdeauna ceva; minciuna este perdeaua trasă crudelor, dar mai puțin frumoaselor adevăruri.
Minciuna este prezentă în viața noastră nu numai pentru că sunt oamenii mincinoși, oameni care suflă continuu cuvinte rotunde și subțiri ca bășicile. Ea este cultivată și de-o altă categorie, de aceea a trufașilor. Omului îi place minciuna, îi place să fie mințit. Spune cuiva un lucru adevărat, spune-i direct tot ce crezi nedemn și urât din gândul și fapta sa. Vei culege imediat ura și disprețul. Spune-i minciuni plăcute care să-i satisfacă închipuirea de sine, spune-i vorbe goale, dar catifelate și vei culege sigur dragostea și prețuirea sa.
Omul acesta civilizat, omul de care suntem atât de mândri, nu vrea să gândească, nu vrea să lupte, nu vrea să renunțe pentru a-și întări făptura atât de goală și nenorocită. El umblă acoperit de o strălucire asemănătoare aceleia din mlaștinile netulburate.
Ah, omule, cum îți mai miroase sufletul de la distanță!
Omul cinstit supără; supără pentru că sfarmă urâtul din preajma lui și cutremură casele deprinderilor rele. Omul cinstit incomodează; incomodează pentru că prezența lui nu cultivă florile urât mirositoare ale minciuniiși furtișagului.
Climatul cinstei este aspru, este tare de nu se poate rezista orice făptură cu nume de om. Climatul cinstei cere forță, cere eroism, cere despicarea lucrurilor până-n esența și sensul lor adevărat.
Pieptul plăpând al omului arareori rezistă marilor înălțimi.
Îndemn la simplitate – Ernest Bernea – Editura Vremea Bucuresti 2006
E simplu, diavolul este tatal minciunii. Ce sadeste in om minciuna? O stare demonica! Pe de alta parte acest viciu practicat cu sarguinta aduce o sporire a starii demonice, aduce iluzie, ne scoleste cu falsitatea.
Minciuna devine o obisnuinta, apoi devine fireasca, devine parte componenta a starii de spirit, se inradacineaza.
Se spune ca obisnuinta este a doua fire. Cat de greu scapam de cele ale firii. Suntem chemati la o lucrare launtrica permananenta. Impreuna cu duhovnicul ar trebui sa gandim un exercitiu de lepadare a mincniunii din practica zilnica. Nici nu ne dam seama cate brese faurim in sufletul nostru - locuri prin care dracul se poate furisa fara a fi obeservat. Uneori chiar ne intrebam de ce ni se intampla anumite lucruri si nu intelegem de ce. De ce ? Ptr ca diavolul se „furiseaza” in sufletul lipsit de trezvie, de cunoastere duhovniceasca, de lipsa de experienta.
Minciuna parand un pacat mic, nu-l luam in seama si nu-l vedem ca dusman pe diavol pe linia aceasta. am putea spune ca sparge linia frontului prin dos si nimiceste din spate fara sa fioe recunoscut.
Multe avem de invatat si de exersat!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Minciuna ne impiedica sa mai simtim curat: sa ne doara ceea ce este rau si sa ne bucure ceea ce este bine, si atunci ne pierde credinta.
