Dacă ar fi să facem o statistică am observa cu ușurință că oamenii sunt mari judecători. E adevărat că omul este înzestrat cu rațiune și ca atare și dreptul de a judeca o situație sau alta dar nu-i este omului îngăduit să osândească pe semenul său. Ceea ce se petrece foarte des în societate este tocmai această osândire la scară planetară în care oamenii se osândesc unii pe alții fără să pornească de la un concept creștin de bază – vederea propriei greseli și lupta de a o îndrepta. Avem marea șansă de a schimba lumea înconjurătoare schimbându-ne pe noi înșine în primul rând. A schimba pe semen este o nebunie, este un gand trufaș și lipsit de dragoste autentică. Fiul lui Dumnezeu a venit să ne arate pe viu sălășluindu-se printre noi, cum să procedăm în relația cu aproapele. Ernest Bernea ne arată acest lucru în cartea Îndemn la Simplitate:

Judecătorul cel drept este numai Dumnezeu! Nu te fă judecătorul altuia!
Sunt oameni care dintr-o singură privire aruncă sentința: este vinovat. O deplină încredere în sine îi face să-și acorde acest drept de a judeca pe alții.

Mulți dintre noi suntem înclinați să condamnăm cu o ușurință pe care nimic din gândul și din fapta noastră, nimic din făptura slabă nu o poate întemeia. Oamenii cred că, dacă au văzut sau ascultat pe cineva în treacăt, îl pot judeca imediai și fără greș. Stă aici o mare slăbiciune a firii noastre.

Omul este o ființă tainică și nemăsurat de bogată; în țesătura sufletului său pot sta lucruri de nimeni bănuite. Nici după cele mai lungi și mai atente conviețuiri nu ne putem socoti în drept de a judeca pe altul. În fiecare dintre noi sălășuiesc atâtea puteri și slăbiciuni, atâtea frumeseți și lucruri urâte, încât cu greu am putea alege adevărul și împărți dreptatea. Numai o închipuire neîntemeiată despre natura făpturii noastre ne poate face să apucăm pe o cale atât de pripită și inumană.

Cine îți dă dreptul de a judeca pe altul? De unde această calitate supraomenească? Este cineva dinre noi fără greșeală?
În genere, omul este înclinat de a fi foarte iertător față de sine și foarte aspru față de ceilalți.

Iisus, în fața oamenilor care voiau să omoare cu pietre femeia păcătoasă, a spus: ,,cine dintre voi este fără de păcat să arunce cel dintâi cu piatra”
Oamenii, la auzul acestor cuvinte, s-au înspăimântat și au dat înapoi, I-a mustrat întebarea.

Tainele sufletului omenesc, neputința noastră de a le pătrunde și natura noastră slabă nu ne îndreptățesc să ne ridicăm ca judecători.

Judecătorul cel drept este numai Dumnezeu!

Îndemn la simplitate – Ernest Bernea – Editura Vremea București - 2006