Sfântul Teofan Zăvorâtul folosindu-se de cuvintele unui alt mare Sfânt al Bisericii noastre ne spune că citindu-se pilda celor zece fecioare, Sfântul Macarie înfățișează astfel tâlcul ei:
„Cele cinci fecioare înțelepte, rămânând treze și stăruind în lucrul cel străin de firea lor (cea omenească), luând untdelemn în candelele inimilor lor , adică harul cel de sus al Duhului, au putut intra împreună cu Mirele în cămara cea cerească.
Celelalte însă, fără de minte fiind și rămânând la firea lor, n-au privigheat și nu au sârguit să ia în candelele lor cât erau încă în trup, untdelemnul bucuriei, ci au adormit oarecum, din nepăsare sau din părere de sine că ar fi fost drepte; drept aceea, nici nu au fost îngăduite în cămara Împărăției, ca unele ce n-au putut să placă Mirelui Ceresc.
Înlănțuite fiind de lume și de iubirea de cele pământești, n-au închinat Mirelui Ceresc toată dragostea și credința lor, nici n-au adus cu sine untdelemn.
Sufletele ce caută sfințenia Duhului cea străină de firea lor se leagă cu toată dragostea lor de Domnul, împreună cu El umblă trecând toate cu vederea, către El tind cu rugăciunile și gândurile, drept care se și se învrednicesc a primi untdelemnul harului ceresc; iar sufletele care rămân la firea lor se tărâsc cu cugetul pe pământ, la cele pământești cugetă și mintea lor pe pământ petrece.
Acestea socot despre sine că sunt ale Mirelui și că se pot împodobi cu faptele trupului, însă neprimind untelemnul bucuriei, n-au primit nașterea cea duhovnicească de sus, de la Duhul”.

Sf. Teofan Zăvorâtul
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an - (I Cor.14, 20-25; Mt.25, 1-13)
Colecția Părinți Ruși - Editura Sophia - Bucuresti 1999