Adesea ne întrebăm și nu găsim motivul, pricina pentru care ceva nu merge în viața noastră și ne tulburăm pe alte direcții decât pe cele reale. Starețul Tadei dorește să ne arate faptul că una din cauzele nereușitelor în viața noastră este necinstirea părinților, ruperea unei legături în duh a noastră cu Dumnezeu și cu părinții noștri și de aceea trebuie să avem mare grijă să nu perpetuăm această neascultare în viața noastră și a copiilor noștri. Pe de altă parte mai trebuie să avem în vedere și faptul că uneori, noi ca părinți, prin faptele noastre putem face pe copii noștri să ne judece și să-i facem să nu ne mai cinstească, să ne aseze ca îndreptățire la faptele lor cele rele deoarece moștenesc în chip atavic și genetic relele pe care le-au văzut la noi. Așa iau naștere și se perpetuează în viața noastră neascultările, ruperea armoniei, blestemul și haosul. Fiecare dintre noi ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva în viața noastră am greșit neascultând de părinți, judecându-i, osândindu-i și astfel predând mai departe copiilor noștri aceeași ștafetă a neascultării și necinstirii formând un lanț trofic al prostiei omenești (din păcate).
Ascultarea de Tatăl ceresc și de părinții trupești.
Părinte Tadei, cum să deprindem ascultarea și cum putem ajunge la Hristos în chipul cel mai nedureros, ferindu-ne de cursele propriei noastre minți – dacă așa ceva este cu putință?
Ascultarea se învață din sânul familiei, aici se arată ascultarea. În măsura în care nu sântem ascultători față de părinții noștri, în casa noastră, cu greu ne von închina viața noastră lui Hristos.
Din pricina neascultării am fost alungați din Rai. Deprindem ascultarea, când vedem ce am făcut prin neascultare... am nimicit viața pe pământul nostru și catastrofa amenință totul.
Întreaga lume este atât de copleșită, pentru neascultarea noastră. O neascultare față de părinți îi însoțește pe copii de-a lungul întregi vieți.
Nici eu nu am știut la vremea mea că nu trebuie să-ți rănești părinții, nici cu gândurile, nici să fim supărați pe părinții noștri.
Părinții noștri pot fi oameni păcătoși, pot fi părinți răi, pot fi tâlhari, pot fi în tot felul – dar, pentru noi, ei trebuie să fie sfințenie; iar pentru ce sânt ei, pentru cum le este caracterul, vor răspunde înaintea lui Dumnezeu, ca și pentru noi, copiii lor.
Nu noi răspundem pentru ei. Ei trebuie să fie pentru noi sfințenie, ca să putem avea binecuvântarea lui Dumnezeu, să nu ne facem călcători de lege, căci, dacă nu ne cinstim părinții, nu putem avea până la sfârșitul vieții binecuvântarea vieții și cale dreaptă.

Pace și bucurie în Duhul Sfânt – Starețul Tadei

ATAVISM s. n. Apariție la un descendent animal sau vegetal a unor particularități (fizice sau psihice) proprii ascendenților îndepărtați. – Din fr. atavisme.