de Cristian Stavriu | Vizionări: 2299
Sfatul zilei de 19 februarie
Mângâierea noastră
„Nu plânge!” (Luca 7, 13)
Nu plânge, sărmană mamă! Îți îngropi unicul fiu, ultima bucurie a vieții și singurătății tale. Cine ar putea, văzând cât de mare îți este jalea, să spună: „Nu plânge!”
Dar Cel care îți vorbește îți va șterge lacrimile și jalea ți se va preface în bucurie. Privește-l cum se apropie de patul de moarte, patul pe care odihnește acum comoara ta, Se atinge de ea, spune un cuvânt, și fiul tău se ridică viu. Iată ce mângâiere ți-a adus Hristos! Da, numai el a putut să-ți spună „Nu plânge!” El, Cel ce avea puterea să oprească această plângere amară pentru totdeauna.
Spun adesea și oamenii „Nu plânge!”, dar fără să pătrundă în durerea altuia care le rămâne străină, ofensându-l, prin aceasta, pe cel aflat în suferință. Este dureros pentru un suflet care suferă să suporte o asemenea mângâiere neputincioasă și superficială.
Nu-i condamna pe oameni pentru lipsa lor de înțelegere și pentru neputința lor; încearcă, făcând abstracție de oameni, să te îndrepți către Atotputernicul Mângâietor și fii atent dacă nu cumva îți spune și ție: „Nu plânge!”
Nu te vor putea mângâia oamenii, nici măcar îngerii, mângâia-te-va numai Dumnezeu tău.
El suferă alături de tine, spunându-ți, din adâncul iubirii Sale, „Nu plânge!”
Nu plânge, fiindcă El este Mângâietorul tău, pentru că te cunoaște și te iubește, pentru că îți va preface suferința în bucurie și te va învăța să aștepți aceasta cu răbdare. Ai încredere în El, ai încredere în Apostolul Pavel care spune: „Mângâierea noastră prisosește prin Hristos” (II Corinteni 1, 5).
Dacă vei crede aceasta vei sta cu fruntea sus, vei înceta să-ți mai plângi de milă, nu-ți vei mai aminti de suferința ta, decât atunci când vei voi să alini și tu suferința altuia, cu acea alinare cu care te-a alinat Domnul pe tine.
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia
