Sfântul Apostol Iacov spune: „Credinţa fără fapte este moartă” (Iacov 2:14-26) sau „Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n’are fapte?”
„ Dar va zice cineva: ,,Tu ai credinţa, şi eu am faptele.“ ,,Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” „Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?…După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.”
Pornind de la aceste cuvinte biblice filosoful Ernest Bernea ne arată că omul caută în viața lui împlinirea, bucuria împlinirii care aduce sufletului liniștea de care are nevoie cu adevărat.
Împlinirea prin faptă!
Adevărata viață interioară naște și se întreține prin faptă. Credința fără faptă e ca o floare fără rod: se arată într-o frumusețe trecătoare. Omul viu mână pași iuți pe drumurile creației; făptură a lui Dumnezeu, devine părtaș la lucrarea dumnezeiască.
Fapta poate fi înțeleasă în două feluri.
Pe de o parte, într-un sens material, așa cum apare în viața mecanică actuală, când omul lucrează ca o mașină: materie din materie, elemente, funcțiuni, scopuri materiale.
Pe de altă parte, fapta poate fi privită în sensul ei spiritual, ca o funcțiune a ordinii superioare, a destinului nostru de oameni.
În acest fel, a făptui înseamnă a fi activ interior, a rodi pe calea credinței și dragostei, înseamnă creație.
Fapta în înțeles de colaborare a omului la opera lui Dumnezeu este legată de sensul adânc și permanent al trecerii omului prin lumea aceasta.
Omului nu-i este îndeajuns să cunoască cuvântul lui Dumnezeu, nu-i este îndeajuns să aibă credință și să dea ascultare înnoirii, ci trebuie să lucreze neobosit, să fie „un împlinitor cu fapta”.

Îndemn la simplitate – Ernest Bernea – Editura Vremea Bucuresti – 2006