de Cristian Stavriu | Vizionări: 3672
Crimele papismului.
Alterările dogmei au adus după sine, cum era și firesc, alterări și în moralitatea Creștinismului apusean și au condus Papismul la săvârșirea unor fapte pe care istoria le-a caracterizat drept criminale. Ele nu constituie simple cazuri de abatere sau greșeli personale ale unor reprezentanți ai lui, ci decurg din structura lui statală și din învățătura lui eretică. Câtă vreme ,,biserica” Apuseană va rămâne stat, mai ales cu tendințe sociopolitice dominante și câtă vreme va persista asupra dogmei privind satisfacerea dreptății divine, nu va înceta să se repete tristul ei trecut..
Prima pagină neagră a Papismului au scris-o Cruciadele. Din 1005 până în 1270, sub pretextul eliberării Sfintelor Locuri și cu scopul ascuns de a supune răsăritul creștin, Scaunul papal a organizat, în colaborare cu principii apuseni, opt cruciade. La ele au participat grosolanii și fanaticii ,,ostași ai lui Hristos”, care în drumul lor omorau, profanau, disrugeau totul.
Amintim numai că în 1099, atunci când aceste hoarde barbare au ocupat Ierusalimul, au junghiat 70.000 de saracini și i-au ars pe evrei în singaoga lor. De asemenea, în 1204 au măcelărit Constantinopolul și au distrus monumente de o neprețuită valoare culturală, păgubind iremediabil cultura universală.
A două pagină neagră a Papismului a scris-o Inchiziția, care ocoperă unul dintre capitolele cele mai îngrozitoare ale istoriei universale. Ea a dus mii de oameni la chinuri și la foc. A adus groază și teroare peste state întregi. A indentificat Creștinismul în conștințele popoarelor cu neomenia și lipsa de libertate. În sfârșit, ,,a fost premergătoarea ororilor săvârșite de Revoluția Franeză (1789), ale Revoluției Bolșevice (1917) și ale crimelor fascismului și nazismului”.
A fost întemeiată, așa cum am amintit, în secolul al XII-ea ca să sprijine stăpânirea papală în Occident. Victimele ei au fost diferiți eretici, necredincioși, vrăjitori, oameni de alte credințe și în general, cei incompatibili cu sistemul papal sau ipoteticii lui adeversari.
Inchizitorii erau de obicei monahii dominicani, care aveau dreptul să supună pe cei suspecți la chinuri aspre spre a-i constrânge să-și mărturisească vina. Se prevedeau pedepse proverbiale pentru asprimea lor. Biciuirea în public, temniță pe viață, confiscarea averii, moarte prin foc. Faimoase erau ceremoniile publice de ardere a victimelor, pe care le numeau Fapte de credință, la care participau și clericii.
Altă crimă a Papismului, săvârșită în ultimii ani, a fost participarea activă a acestuia la genocidul sârbilor. Este vorba despre Holocaustul Balcanic, despre care istoricii occidentali intenționat nu pomenesc nimic până astăzi.
În 1941 puterile naziste și fasciste ale vremii susținute de papa Pius al XII-lea rup o parte din Iugoslavia și formează statul independent Croația, în care instaurează regimul filonazist ale lui Ante Pavelici.
Arhiepiscopul papistaș Aloijio Stepinats al Zagrebului și Pavelici organizează exterminarea sârbilor ortodocși, a puținilor evrei și țigani din țară, pentru ca Croația să devină un stat papal omogen.
Grupuri de naționaliști croați fanatici (ustași), cu participarea activă a clerului papal, se dedau la masive măceluri și execuții, închideri în lagăre de concentrare, deportări, distrugerea sfintelor biserici, trecere la papism cu forța și alte multe bestialități. În decurs de patru ani (1941-1945) din 2.300.000 de sârbi ortodocși au fost omorâți mai mult de 1.500.000, iar 250.000 au fost trecuți cu sila la papism. Sârbii care au rămas au continuat să trăiască un regim de constrângere și groază.
În 1998, papa Ioan Paul al II-lea a validat în mod solemn aceste crime, proclamându-l ,,sfânt” al ,,bisericii”. Apusene pe instigatorul lor, cardinalul A. Stepinats!
În aceeași vreme Vaticanul era primul care acționa din culise pentru destabilizarea Balcanilor, la împărțirea Iugoslaviei, la crimele occidentului ,,civilizat” săvârșite spre pierzarea ortodocșilor sârbi. Amintim numai mesajul pe care l-a adresat papa, în 1992, diplomaților străini adunați la Vatican: ,,Dezarmați-i pe sârbi sau înarmați-i pe musulmani!” Se vede că Roma nu și-a schimbat până astăzi nici metodele, nici comportamentul, cu toate mobilizările internaționale pacifiste ale ,,Sfântului Scaun” și în pofida fățarnicelor scuze ale pontifului roman.
Catalogul crimelor vechi și noi ale Papismului este mare. Este dureros de spus, dar dacă se va scoate masca religioasă a Vaticanului, se va descoperi o organizație lipsită de scrupule.
Cuvântul necruțător al marelui F. Dostoievski se dovedește întru totul adevărat până în zilele noastre:
,,Catolicismul roman nu mai este Creștinism... Catolicismul este credință necreștină... Roma a propovăduit un Hristos care a cedat la a treia ispită a satanei... a propovăduit în toată lumea că Hristos nu poate împărăți fără împărăția lumească... Papa a răpit pământ, s-a așezat pe un tron pământesc și a luat sabia în mâinile sale.
De atunci nu s-a schimbat nimic, fără numai că la sabie au adăugat și minciuna, intriga, înșelăciunea, fanatismul, prejudecata, crima; se joacă cu cele sfinte, mai drepte, mai curate și mai înflăcărate sentimente ale poporului.
Toate, toate le-au trădat ca să câștige ieftina stăpânire lumească. Așadar, toate acestea sunt învățătura lui Antihrist? Cum să nu răsară ateismul de acolo?”
Despre cum s-a făcut papa pe sine împărat și Dumnezeu
Sfânta Mânăstire Paraklitu Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos - 2010
Avem nevoie de istorie, ptr ca avem nevoie de identitate, aven nevoie de busola ptr ca am pierdut-o.
Se vede de la o posta ca lupta cea mare ptr a ingenuchea si a subjuga un popor consta in furarea identitatii, excluderea modelelor, falsificarea istoriei, ascunderea reperelor, distrugerea oricarei forme de iubire autentica si mai ales distrugerea credintei celei adevarate, inlocuirea ei cu altele multe si defecte si false ca omul sa nu poata avea acces la singurul care poate sa-i redea VIATA - Dumnezeul Cel Viu.
Ca popor si ca natie am fost intotdeauna in calea multor lifte care au incercat sa ne termine si totusi de fiecare data am reinviat ca pasarea phoenix din cenusă numai si numai datorita credintei si legaturii cu Bunul Dumnezeu.
Astazi mai mult ca oricand oamenii s-au departat de Dumnezeu si greu isi mai gasesc calea ce duce la mantuire.
Liftele moderne au reusit sa defaimeze si sa duca un razboi sustinut prin mijloacele moderne mass media distrugand tot ceea ce este mai sfant si mai bun la noi. Astfel ne-am format o idee gresita despre credinta, preoti, sfintenii, taine samd. Au reusit deoarece in mare parte omul a fost atras mai mult spre cele materiale, s-a lasat condus de iubirea d sine, de confort, utopii moderne si paradoxuri, sexualitate si violenta, pornografie si proxenetism, ura si avaritie. Omul incorsetat de jucariile diavolului s-a lasat dezlipit de Dumnezeu. Acum in intunericul sufletului lui omul nu mai regaseste pe Dumnezeu, nu mai reuseste sa se repuna in legatura cu El. Asteapta totul pe tava, nu mai este capabil de jertfa, de lupta si de ambitie. Se lasa condus de val, de marea prostiei veacurilor celor din urma.
Omul va ajunge sa se agate in disperarea lui chiar de antihrist - cel ce-i va promite marea cu sarea si pana la urma il va trimite la plaja in iad. Traim inselatoria mondiala a tuturor vremurilor!
De-a Domnul in mintea si inima noastra sa vedem realitatea, sa reusim sa ne pozitionam corect si sa luptam ptr mantuirea noastra!
Cristian Stavriu
Bine documentat, ca deobicei! Istoria nu trebuie ignorată, deoarece riscam sa retraim si sa reinviem ororile ei! Mult succes!
