Sfântul Ignatie Briancianinov ne avertizează încă de la început despre faptul că acestă carte deși se adresează în mod deosebit monahilor, nu înseamnă că sfaturile cuprinse în ea nu sunt valabile și pentru mireni. Un creștin autentic se poate folosi cu succes de toate îndemnurile cuprinse în această carte și împreună cu povățuitorul duhovnicesc să purceadă la punerea în practică a acestora. Creștinul autentic este acela care își îndreaptă toată viața către Hristos – devine un hristocentric - și toate acțiunile sale le trece prin filtrul poruncilor evanghelice. Aici Sfântul Ignatie povățuiește cu privire la rugăciune – mama faptelor bune:

Despre practicarea rugacinii lui Iisus!
Dacă ești într-o mănăstire unde rânduiala rugăciunii de seară din biserică este însoțită de metanii, cum ai ajuns în chilie începe rugăciunea lui Iisus. Dacă viețuiești într-o mănăstire unde rânduiala rugăciunii de seară, din biserică, nu este însoțită de metanii, sosind în chilie, fă mai întâi metaniile ce ți le-ai propus în regula ta, apoi apucă-te de rugăciunea lui Iisus. Dacă ești într-o mănăstire unde rugăciunea de seară nu se face comun, ci fiecare și-o face în chilie, începe prin a face metaniile prevăzute, apoi citește-ți rugăciunile și psalmii și, la sfârșit, fă rugăciunea lui Iisus.

Pentru început propune-ți să spui de o sută de ori rugăciunea lui Iisus. Apoi, dacă vezi că poți să o spui de mai multe ori, mai adaugă o sută. Cu timpul, dacă vei simți nevoia, mai poți adăuga la numărul rugăciunilor. Pentru a spune rar și cu atenție de o sută de ori rugăciunea lui Iisus, îți trebuie cam o jumătate de oră: o seamă de nevoitori au nevoie de mai mult timp. Nu spune rugăciunea grăbit, imediat unele după altele; fă după fiecare rugăciune o pauză, în felul acesta reușind să-ți aduni gândurile. Spunerea rugăciunii fără pauză duce la împrăștierea gândurilor. Controlează-ți respirația; respiră încet și rar, aceasta ajută să nu ne împăștiem. După ce ai terminat rugăciunea lui iisus nu te lăsa cuprins de tot felul de gânduri și imaginații neserioase, iluzorii și trecătoare, ci petrece-ți timpul până te culci urmând orientarea gândului în timpul rugăciunii. Cînd te culci, spune rugăciunea și adormi rugându-te.

Obișnuiește-te ca la deșteptare, rugăciunea lui Iisus să-ți fie primul gând, primul cuvânt și prima faptă. Spune-o de câteva ori, spală-te și du-te repede la Utrenie. În timpul Utreniei, pe cât posibil, oprește-te de la rugăciunea lui Iisus. Dacă dispui de timp liber între Utrenie și Liturghie, ocupă-te de rugăciunea lui Iisus. Fă același lucru după masa de prânz. Părinții ne învață ca după masa de prânz să ne concentrăm asupra aducerii aminte de moarte. Lucrul aceasta este între toate corect; de fapt, rugăciunea lui Iisus nu poate fi despărțită de aducerea de moarte. O puternică aducere de moarte este legată de o vie rugăciune către Domnul Iisus Hristos care a călcat moartea cu moartea Sa și le-a dăruit oamenilor viață veșnică, supunându-se pentru un timp morții.

În timpul Ceasurilor, este bine să exersezi rugăciunea lui Iisus: păzindu-ți gândul neâmprăștiat, ea îți va ajuta să urmărești atent cântările și citirile care se fac în biserică. Străduiește-te să te obișnuiești cu rugăciunea lui Iisus pentru ca ea să devină rugăciunea ta neâncetată, potrivindu-se foarte bine acestui scop datorită scurtimii sale, lucru pe care rugăciunile lungi nu-l pot face. Părinții au spus: ,,Dacă mănâncă sau bea, dacă este în chilie sau la ascultare, dacă este pe cale sau face altceva, călugărul trebuie să strige fără încetare: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluiește-mă pe mine păcătosul” (Calist și Ignatie Xantopol).

Faramiturile Ospățului – Ignatie Brancianinov – Editura Reîntregirea Alba Iulia - 2008