de Cristian Stavriu | Vizionări: 3443
Unii părinți – ceilalți poate că nu dau atâta importanță văzând copilul, când este în leagăn și când se mărește, că se manifestă cu îndârjire, cu împotrivire, agresiv– consem- nează existența unui egoism feroce și se năpustesc asupra lui. Fac însă o foarte gravă greșeală. Sigur, aceste manifestări ale copilului sunt amestecate cu egoism, cu alte patimi, dar acest atac frontal pe care-l declanșăm împotriva copilului nu va face nimic altceva decât să stimuleze egoismul acestuia. Este ca și când ar pune cineva gaz pe un foc pe care vrea să-l stingă. Se stinge focul cu gaz? Dacă aruncăm apă pe foc există șansa să-l stingem, dar cu gaz în nici un caz.
Se năpustesc peste el și pentru că copilul este neputincios, pentru că este mic și nu are posibilitatea să reacționeze pe măsură, este strivit pur și simplu, mai ales, psihic, de atacul, uneori sălbatic, al părinților, al dascălilor. Cum am spus mai sus, copilul nu poate să lase să-i desființeze existența și de aceea va lua atitudine, va reacționa încât, în cele din urmă să-și salveze existența. În felul acesta copilul poate ajunge la o atitudine slugarnică, în care este inclusă o stare de inferioritate înfricoșătoare, un grav complex de inferioritate. Pot uneori să-i spună: ,,Așa! Pentru ca să se micșoreze egoismul tău,, pentru a lovi egoismul tău, pentru a fi smerit...!
Copilul crește într-un astfel de context, devine adolescent, adult, își face propria familie, are copii și când, merge la duhovnic și-i mărturisește păcatele și, între altele, spune că se află într-un impas și nu știe ce se întâmplă cu el și va auzi de la duhovnic recomandarea: ,,Tebuie să te smerești! Trebuie să cultivi smerenia!”, răspunde: ,,Părinte, mai mult să mă smeresc?”
Nutrește conștiința și simțământul că are atâta smerenie încât nu mai încape, deși nu există nici urmă de adevărată smerenie într-o astfel de atitudine și stare. Este vorba de un egoism bombardat frontal care se manifestă acum într-un fel foarte diferit. Se manifestă slugarnic, se manifestă drept complex de inferioritate și încearcă, în felul acesta, să atragă atenția celorlalți, să atragă simpatia și mila celorlalți.
În astfel de situații nu există nici urmă de smerenie adevărată. Respectivul nu poate însă înțelege acest lucru. De ce? Pentru că din pruncie a fost învățat că așa este strivit egoismul și că atunci când se adună și se închide în sine, când se anulează pe sine, acest lucru este considerat smerenie. A fost lovit în felul acesta, a trăit și s-a făcut mare așa, iar acum trăiește având în suflet nu smerenia adevărată, ci starea complet contrară, care este egoismul.
La alții, acest egoism se manifestă cu sentimente de inferioritate, de timiditate și cu neatenție și neglijență în viață.
La alții se manifestă prin agresivitate, ca și când toți oamenii sunt împotriva lor și abia așteaptă să-i facă rău, ca și când toți oamenii nu au altă treabă decât să fie împotriva lor. Și sunt pregătiți pentru o astfel de confruntare. Să nu cumva să-i spuneți un cuvânt, să nu cumva să ne surprindă vreo privire. Este oricând gata să atace, crezând că are în față dușmani care-i vor răul.
„Părinți și Copii–Despre Educația Copiilor” – Arh. Simeon Kraiopoulos – Ed. Bizantină 2005
Probabil ai raspuns celuilalt comentariu trimis pe articolul Sfantului Teofan Zavoratul, in timp ce acesta este articolul Arh. Simeon Kraiopoulos.
Iubesc mult scrierile Sfantului Teofan Zavoratul si de aceea postez mereu cate ceva din invataturile lui!
Pe www.catehetica.ro vei gasi mereu ceva bun cu Sf. Teofan Zavoratul.
Cred ca voi incepe si cu Sf. Ignatie Briancianinov sa postez cate ceva.
Cred ca acesti sfinti mai de pe urma asemenea parintelui Porfirie Bairaktaris, Paisie Aghioritul, Arsenie Boca se exprima foarte apropiat de duhul intelegerii noastre.
Sper ca al nostru portal crestin ortodox catehetica.ro sa faca fata cerintelor credinciosilor crestini.
Multumesc ptr comentariu si te mai astept in vizita pe aici!
Cristian Stavriu
Cred ca mi-a scapat articolul acesta anul trecut in 2010 - imi pare bine sa il citesc acum, pentru ca realitatea aceasta merita inteleasa.
E greu sa surprindem smerenia, dar e usor de recunoscut ce nu este smerenie, ca si in acest exemplu.
Sunt neputincios in a face ceva ptr tine. Ceea ce-mi descrii aici e de domeniul fantasticului.
Nu mi-ai spus daca te-ai spovedit ori ba! Luicru foarte important ca sa rupi aceasta legatura cu diavolul.
Nu stiu din ce zona esti ca sa-ti pot recomanda un duhovnic. Daca noi am avea credinta tare si sinceritate orice duhovnic ar fi bun. Iar la duhovnic nu trebuie sa platesti nimic. Credinta nu se vinde, rugaciunile nu se vand - asta in cazul in care ai de a face cu un ortodox autentic.
Faptul ca ai practicat tot felul de spurcaciuni si ca inca mai esti in preajma unor astfel de oameni, iti va fi greu sa izbandesti.
Ai nevoie de un povatuitor de care sa faci ascultare la milimetru.
Roaga-te cu lacrimi fierbinti Domnului sa te scoata din aceasta capcana si sa-ti limpezeasca mintea. Probabil si pe acest taram deja ai probleme ptr ca astfel de experiente iti zdruncina mintea profund.
Domnul sa-te aiba in paza!
Cristian
In primul rand inainte de orice trebuie sa va spovediti cat se poate de repede la un duhovnic. Dupa ce va spovediti curat din copilarie, cu foarta multa atentie si amanuntit intrati sub canonul preotului lucru care va v-a scoate de sub influentele malefice ale celui care se afla in preajma dvs. Apoi trebuie sa cautati a va departa de aceasta persoana. Acum eu vorbesc la modul general - nu stiu cine este acea persoana, este prieten, sot, frate, cumnat, ruda de orice fel, ce relatie este intre dvs si el. Sunt multe intrebari de pus - dar asta trebuie sa o faca duhovnicul. Pe de alta parte trebuie stiut daca dvs v-ati ocupat vreodata cu practici vrajitoresti, cu ghicitul, yoga, spiritism, bioenergie, radiestezie si alte nebunii de acest gen. Trebuie sa intelegeti ca dracul intra in sufletul nostru prin bresele pe care noi le facem in interiorul nostru. Deci noi suntem aceia care dam drepturi diavolului si lucrarilor lui. Se poate pacatui in fel si chip. Trebuie vazut daca in viata de zi cu zi dracuiti, dati diavolului, oameni si lucruri si asa mai departe.
Trebuie inteles foarte clar ca Dumnezeu nu ne ispiteste ci noi suntem aceia care dam voie diavolului sa ne ispiteasca.
Intalnim foarte des expresia ca persoana respectiva sau o anumita situatie ne ispiteste sau un anume loc ne ispiteste. Nu este adevarat! Noi dam sansa sa fim ispititi prin felul cum noi actionam si reactionam in viata. Un om duhovnicesc in orice situatie ar fi, izbandeste asupra ispitelor chiar de s-ar afla in mijlocul iadului. Cel ce este impartasit cu Trupul lui Hristos si Sangele Lui nu poate fi biruit, de cat daca el insusi cedeaza ispitei.
Dumneavoastra aveti nevoie de un povatuitor bun, sa renuntati la orice lucru rau din viata si astfel, linistea, pacea si buna sporire a lucrurilor se va instala in sufletul dvs si in viata de toate zilele, pornind de la Pronia lui Dumnezeu.
Pe de alta parte poate fi si o parere a dvs cu privire la anumite lucruri si sa nu fie in realitate nimic din toate astea. Eu nu va cunosc dar incerc sa va expun cateva criterii de a judeca lucrurile. Uneori diavolul ne joaca feste si sadeste in inima si imaginatia nostra fel de fel de lucruri care in realitate nu sunt adevarate.
Deci trebuie musai sa ajungeti la un duhovnic caruia sa-i descrieti aceste fapte pe-ndelete in asa fel incat sa poata trage niste concluzii.
Ptr mine este greu de la distanta sa va povatuiesc concret.
Trebuie sa intrati in randuiala Bisericii Ortodoxe (si nu alta) sa va folositi de toate sfinteniiile bisericii in mod judicios, sa participati la Sfintele Liturghii, la Sf. Maslu, sa faceti Sfestanie in casa dvs, sa consumati zilnic dimineata pe stomacul gol - anafura si aghiasma, sa purtati asupra voastra cruce, sa aveti icoane in casa, sa le cinstiti si sa le tamaiati, sa va ungeti dimineata si seara cu ulei sfintit de la Sf. Maslu, sa va rugati tot timpul si sa va straduiti din rasputeri sa va schimbati viata total, sa deviniti buna cu cei din jur, intelegatoare, ajutatoare, facatoare de pace si asa mai departe. Cand veti incepe sa transformati purtarile dvs in bine, veti deveni bineplacuta Domnului.
Dumnezeu nu ne paraseste niciodata, numai ca noi il alungam prin ceea ce facem si astfel ne lipsim de protectia Lui si putem patimi lucruri de genul pe care le povestiti aici.
Dumnezeu sa va ajute sa faceti pasul cel bun, sa puneti hotararea cea buna si tot raul se va spulbera de langa dvs.
Vrajile, bioenergiile si alte prostii cu care unii oameni ne poate vatama n-au nici-o putere asupra crestinilor spovediti, impartasiti si care cu sinceritate si pocainta lucreaza la mantuirea sufletelor lor!
Hristos a inviat! Fie ca Dumenzeu sa va lumineze sufletul!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
PS Am uitat sa spun ca sunt convinsa ca “acolo unde se seamana bine se culege bine” si intre seminare si recolta este “libertate”.
Iti multumesc de raspunsuri! Doamne miluieste!
O sa vorbesc cu duhovnicul despre asta la spovedanie, sper sa ii daruiasca Bunul Dumnezeu raspunsul de care am nevoie.
Am mai facut odata referire la asta insa nu am ramas cu ceva concret.
In ce priveste inferioritatea eu gandesc mai mereu ca nu fac lucrurile la fel de bine ca altii, ca eu fac mai prost etc...
Si cu slugarnicia am observat ca de multe ori cand greseam in fata superiorilor imi luam asupra mea asa o mare vina si asa o mare inferioritate aveam si apoi incepeam cu starea asta de slugarnicie in care eram asa - ca fac orice!... cred ca asa era, dintr-un fel de frica... frica ca poate iar gresesc... si aici alt necaz - perfectionismul... multe se leaga...
Dumnezeu sa ma ajute si sa ne ajute pe toti sa ne facem lumina!
Seminariile, predicile, conferintele fac referire la fel ca si articolele de aici la situatii generale, concluzionari pe baza unor experiente, samd.
Pentru ati putea identifica situatia concret, trebuie sa intalnesti un duhovnic iscusit si/sau sa mergi cu multa rugaciune la spovedanie, cerand lui Dumnezeu sa-ti descopere prin duhovnic, tainele sufletului.
Fiecare persoana este unica in felul ei si poarta asuprasi trairile dobandite inca dinainte de a se naste, trairi din pantecele mamei si apoi din familie, biserica, scoala, societate. Sunt o multitudine de intrebari ce trebuiesc puse si lamurite de duhovnic ptr a descoperi si a scoate la lumina trairile unui suflet.
Smerenia, spunea un duhovnic iscusit, inseamna a te cunoaste pe tine, a cunoaste slabiciunea sufletului dar si puterea ce se poate dobandi prin Harul lui Dumnezeu.
Sentimentul de inferioritate este nociv dar nu mai mult decat al celui de mandrie sau al bizuintei de sine. In general oamenii merg pe extreme si le este foarte greu sa se axeze, sa devina hristocentrici.
Este foarte important ce naste in tine sentimentul de inferioritate. In unii sadeste deznadejdea, frica, temerea de a face ceva chiar si pe taramul duhovnicesc.
„Domnul este luminarea mea si mantuitorul meu, de cine ma voi teme?!?!?” Cand il avem in suflet pe Dumnezeu cine ne poate sta impotriva?
A fi slugarnic de frica este o slabiciune, a fi slujitor celorlalti, dezinteresat si din iubire e altceva. De ce sa fiu slugarnic? Nici lui Dumnezeu nu-i plac oamenii dependenti de altii, dependenti de situatii si lucruri. Nici dependenta de El, in masura in care este bolnavicioasa, nu o agreeaza. Ce tata si-ar dori un fiu dependent de el in mod bolnavicios sau ce mama si-ar dori un fiu tinandu-se de fusta ei continuu?
Tocmai in acesta consta succesul - sa recunoastem si sa reperam in noi, tot ceea ce ne trage inapoi de la desavarsire.
Mergi inainte, cu nadejde si sinceritate, asa cum ii spuneam unei cititoare mai devreme si lucrurile se vor lamuri si vor iesi la liman!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Multumesc pentru ceea ce ati postat aici.
Imi e foarte greu sa vad si sa recunosc asta in mine. Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa ne cunoastem pentru ca este un lucru extrem de pretios! Nu e usor lucru!!!
Doamne ajuta si Hristos a inviat, inca o data!