La vremea de acum cele mai dese întrebări și frământări sunt despre sfârșitul lumii, despre prigoana creștinilor, despre 666, cip-uri, pecetluire, apostazie și mai puțin preocuparea maximă și sinceră asupra stării duhovnicești, a legăturii reale cu Hristos prin împlinirea poruncilor, prin imitarea Lui și a Maicii sale. Nimic nu ne va salva vreodată în afara Harului lui Dumnezeu dobândit prin iubirea de Dumnezeu si a semenului. Aceast fragment scris de starețul Nicon este o continuare a trei articole postate anterior De ce sa urmam blandetea – sfaturi in vreme de prigoana- Staretul Nicon , Mila si adevarul – sfaturi in vreme de prigoana – Staretul Nicon , Ce vom face cand va veni prigoana? - care ne fac să înțelegem că numai Dumnezeu ne va ajuta la vremea grea să izbândim și să ne mântuim, dacă ne vom lupta până la sânge cu păcatul, cu iubirea de sine și cu tot ceea ce ne desparte de El. Iată ce ne spune starețul Nicon mai departe:
Doamne ce fericire! Ce cuvinte minunate ni se vestesc în biserică! E pace și liniște. Duhul sfințeniei se simte din plin în biserică. Se încheie slujba lui Dumnezeu, toți merg la casele lor. Ies din biserică și eu. Ce noapte minunată! Este puțin ger! Luna revarsă lumina argintie peste colțișorul nostru liniștit. Mă duc la mormintele stareților răposați, mă închin înaintea lor, cer ajutorul rugăciunilor lor, iar pentru ei cer de la Domnul fericire veșnică în cer. Mormintele acestea spun multe cugetelor și inimilor noastre – dinspre aceste morminte reci adie un aer cald. Înaintea privirilor minții se înalță minunatele chipuri ale răposaților titani ai duhului.

Zilele acestea nu o dată mi-am amintit de batiușca Varsanufie. Mi-am amintit cuvintele lui, învățătura lui, pe care mi-a dat-o o dată și, poate, nu numai o dată. Îmi spunea: ,,Apostolul poruncește: ,,Cecetați-vă pe voi înșivă și vedeți dacă aveți credință” și continua: ,,Uitați ce spune același apostol: ,,Călătoria am săvârșit, credința am păzit, de acum mi se pregătește cununa”. Da, mare lucru să-ți păstrezi credința. De aceea vă spun și eu, cercetați-vă pe voi înșivă și vedeți dacă aveți credință. Dacă vă păziți credința – puteți avea bună nădejde cu privire la soarta voastră”.

Când mi-a spus toate acestea răposatul stareț, și mi-a spus frumos, cu însuflețire, pe cât îmi aduc aminte, seara, la lumina liniștită a candelei, în chilia lui dragă și plăcută, am simțit că îmi spune ceva minunat, înalt, duhovnicesc. Mintea și inima mea au absorbit cu lăcomie cuvintele lui...

Și înainte auzisem această cugetare apostolică,dar nu produsese asupra mea un asemenea efect, o asemena impresie. Mă întrebam ce este deosebit în a-ți păstra credința? Eu credeam, și credeam ortodox. Nu aveam nici o îndoială. Însă atunci am simțit – nu spun că am înțeles, ci numai că am simțit – că în cugeterea aceasta există ceva măreț, ceva cu adevărat măreț, ca în pofida tuturor ispitelor, a tuturor încercărilor vieții, a tuturor smintelilor, să păstrezi în inima ta focul sfintei credințe nestins, și nestins până la moarte, căci s-a spus: ,,călătoria am săvârșit”, adică toată viața pământească a trecut, s-a terminat. A fost parcurs drumul care trebuia parcurs. Mă aflu deja la granița vieții pământești. Dincolo de mormânt va începe o altă viață, pe care mi-a pregătit-o credința ce am păzit-o.

Călătoria am săvârșit, „credința am păzit”. Și mi-a poruncit minunatul stareț să mă cercetez din când în când și să văd dacă mă aflu în adevărurile credinței ortodoxe, ca să nu mă abat de la ele fără să-mi dau seama. M-a sfătuit, printre altele, să citesc ,,Catehism Ortodox” al mitropolitului Filaret și să fac cunoștință cu ,,Mărturisirea de credință ortodoxă a patriarhilor răsăriteni”.

Astăzi, când stâlpii Bisericii Ortodoxe Ruse au început să se clatine, văd cât de prețioasă este învățătura starețului. Acum a veni parcă vremea încercării – să se vadă dacă suntem în credință sau nu. Trebuie să știm știm și faptul că își poate păzi credința numai acela care crede sincer și cu înflăcărare, căruia Dumnezeu îi este mai scump decât orice. Iar aceasta, ultima, poate exista numai în cel care se păzește de tot păcatul, care își păstrează curăția.

O, Doamne! Păstrează-mă în credință cu harul Tău! Căci ideea despre putința păstrării credinței numai în curăție nu este a mea – aceasta este învățătura Evangheliei și a Sfinților Părinți. Iată ce se spune în Sfânta Evanghelie de la Ioan (cap.3, 19-21): ,,Lumina a venit în lume și oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele. Că oricine face rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârșite”.
Lumină aici Hristos Se numește pe Sine. El a încercat să-i convingă pe iudeii contemporani să renunțe la dobândirea slavei de la oameni, în care este cu neputință dobândirea slavei de la Unicul Dumnezeu, în care omul este inapt pentru credință. Ei doar au râs... ,,Cum puteți voi să credeți, când primiți slavă unii de la alții și slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutați?” (Ioan 5, 44).
Și episcopul Ignatie Brianceaninov, făcând referire la aceste cuvinte evanghelice, spune că la fel ca celelalte patimi patima slavei deșarte nimcește credința în inima omului. Asemenea lor ea face inima inaptă pentru credința în Hristos, pentru mărturisirea lui Hristos...

De aceea cer cu stăruință sfintele tale rugăciuni, ca să mă păzească Domnul de tot răul, adică de păcat sub toate aspectele lui. Atunci nici o împrejurare exterioară nu mă va putea vătăma.

Am vrut doar să-ți spun pe scurt că sunt sănătos și vioi și, mai presus de orice așteptări, sunt atras de scris. Scriind acestă scrisoare, abia am reușit să-mi urmăresc cugetul și să notez ceea ce am dictat. Toate acestea parcă fără să vreau au curs din peniță și reprezintă convingerea mea adâncă...

Domnul să vă ocrotească pe toți! Cer sfintele voastre rugăciuni. Iar eu, după măsura puterilor mele slabe, vă pomenesc întotdeauna pe toți la rugăciune. Iertați! Harul Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu toți. Amin.

Păcătosul ieromonah Nicon                               Ora două. Schitul Optina. 15-28 noiembrie 1922

Sfaturi în Vremuri de Prigoană - Starețul Nicon de la Optina - Editura Egumenița 2009