În ortodoxie cel mai frumos lucru este comuniunea, armonia, împreună mântuirea. Între noi și cei „adormiți” există o legătură de iubire în primul rând și de comuniune și acestea în spațiul spiritual nu sunt niciodată întrerupte. Pomenirea mai înseamnă și prezență căci atunci când faci ceva pentru o anumită persoană care fizic nu poate fi lângă tine, totuși în duh această apropiere se poate realiza. Deși suntem despărțiți in timp și spațiu, totuși în duh sau la ceasul rugăciunii nimeni nu ne poate despărți. De aceea se și spune că „acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele meu acolo voi fi și Eu”. Din pilda saracului Lazăr înțelegem că poate exista comuniune între cei ce au „adormit” și cei care au rămas în continuare pe pământ. Sfântul Nicolae Velimirovici în chip pedagogic ne sfătuiește să avem grijă în viața ce ne stă înainte să dobândim veșnica pomenire, să reușim ca numele noastre sa fie scrise in Ceruri:
Cuvânt către crescătorul de păsări Meletie T., care întreabă ce înseamnă cuvintele. ,,Veșnica pomenire!”
Te chinuie faptul că nu știi ce înseamnă aceste cuvinte pe care le-ai auzit de atâtea ori, dar le-ai rostit și tu însuți deasupra morților? Bine faci că întrebi! Cu cât omul aprofundează mai mult minunata și vechea noastră credință ortodoxă, cu atât o iubește mai intens. Cuvintele: ,,Veșnica lui pomenire!” înseamnă: ,,Veșnica lui amintire!”
Cândva l-am auzit pe cineva rostind un cuvânt la o înmormântare și strigând: ,,Veșnica ta amintire în pământ!” Și m-a surprins o astfel de tâlcuire greșită a credinței noastre.
Oare poate fi ceva veșnic în pământ, unde toate se trec atât de grabnic?
Într-adevăr, îi dorim un bine care nu înseamnă nimic pentru cel mort, când îi urăm să fie pomenit continuu în această lume. Dar chiar dacă presupunem că numele cuiva este pomenit pe pământ până la sfârșitul veacurilor, ce are el de câștigat, dacă pomenirea lui s-a șters în ceruri?
Trebuie să gândim corect, să dorim pentru mort ca pomenirea lui să se facă în veșnicie, în viața cea veșnică și în Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta este conotația cuvintelor: ,,Veșnica lui pomenire!”.
Cândva, ucenicii lui Hristos se lăudau în fața Învățătorului lor, zicând. ,,Doamne, și demonii ni se supun în numele Tău”, iar Domnul le-a spus să nu se bucure de acestea, ci: ,,bucurați-vă, că numele voastre sunt scrise în ceruri!” (Luca 10, 17), adică să se bucure că numele lor sunt cunoscute și pomenite în Împărăția luminii și a vieții.
În Sfânta Scriptură se pomenește deseori faptul că numele drepților vor fi scrise în Cartea celor vii, în timp ce numele păcătoșilor vor fi șterse și uitate. Din parabola bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr, vedem că Domnul pomenește cu preacurata Sa gură numele lui Lazăr, în timp ce pe cel al bogatului nedrept îl trece cu vederea. Adică, Lazăr a intrat în Împărăția cerurilor și a primit viața și pomenirea veșnică, în timp ce bogatul păcătos a pierdut și Împărăția, și viața, și numele.
În știința lui Dumnezeu, deseori, numele este echivalent cu omul. Într-un verset din apocalipsă scrie: ,,Și au pierit în cutremur numele a șapte mii de oameni” (Apocalipsă, 11, 13). Prin cuvântul ,,cutremur” ar trebui să se înțeleagă marile ispite la care au fost supuși acești șapte mii de oameni, care au căzut din credința în Hristos și și-au piedut sufletele. Aceasta înseamnă că n-au căzut doar trupurile lor, lucru care nu este destul de important, ci împreună și sufletele, și trupurile lor. Numele lor au dispărut în veac și au fost șterse din Cartea celor vii.
Cel care dorește pomenire veșnică împlinește lucrul evanghelic. Cel care caută nume nemuritor pe pământ, zadarnic lucru caută. Să știi că mulți care și-au pierdut viața pe pământ, fără zgomot și în tăcere, au dobândit nume nemuritor în lumea cealaltă, deasupra morții și a stricăciunii. Cugetă la acestea, frate Meletie, și Dumnezeu îți va desoperi încă mai multe. Și când auzi că am murit, spune rugăciunea ta: ,,Veșnica pomenire!”
Pace ție și sănătate de la Dumnezeu!

Prima Lege a lui Dumnezeu – Nicolae Velimirovici – Editura Egumenița - 2011