Înainte de a citi în Vechiul Testament al Sfintei Scripturi / Biblia, cartea profetului Sofonie ar fi bine să ne documentăm și să știm câte ceva despre viața sa, despre momentul istoric în care și-a petrecut viața și activitatea și care sunt împrejurările și scopul pentru care a fost ales de Dumnezeu pentru a profetiza poporului ales.
Sfântul Prooroc Sofonie - al cărui nume se tâlcuieşte „straja Domnului" său „cunoscătorul celor ascunse" -, fiul lui Husi, din seminţia lui Simeon, a fost al noulea dintre "proorocii mici.
A trăit la Ierusalim la începutul domniei regelui Iosia (640-609 î.Hr.). A primit harul proorociei şi a proorocit despre căderea şi pustiirea Ierusalimului şi despre necazurile cele mari ce vor veni peste iudei. A mai proorocit că neamurile vor ajunge popor ales al lui Dumnezeu; că ruşinare va fi pentru cei necredincioşi şi mărire pentru cei drepţi; că Hristos Domnul va fi Judecător şi împărat a toată suflarea cuvântătoare şi că va răsplăti fiecăruia după faptele lui. A murit în casa lui şi a fost îngropat în ţarina lui, aşteptând învierea cea mare de apoi. Sfântul Prooroc Sofonie se asemăna la înfăţişarea trupului cu Sfântul Ioan Teologul, numai că avea barba puţin mai rotundă.
Mai important ca profet decât ca scriitor, Sofonie şi-a exercitat mandatul în vremea regelui Iosia al Iudeii. Severitatea cu care profetul înfierează decadenţa poporului iudeu, în frunte cu cârmuitorii săi, duce la concluzia că opera sa a fost scrisă înainte de reforma religioasă introdusă de Iosia, adică înainte de 622, la vremea când Ieremia se afla încă la începutul activităţii sale; de aici, o seamă de similitudini între operele celor doi profeţi.
Scrierea este alcătuită din trei părţi: Ziua Domnului; ameninţări asupra neamurilor păgâne; mustrări, dar şi făgăduinţe asupra regatului Iuda.
Ziua Domnului va fi, în fapt, ziua mâniei Domnului, temă care în Evul Mediu îi va furniza imnografiei creştine apusene celebra Dies irae, parte a misei catolice, copios exploatată de numeroşi compozitori. Profetul o înfăţişează în culori sumbre, ca pe o revărsare a urgiei divine asupra unor cugete înnebunite de spaimă. E perioada purificării generale, un proces care implică arderi, decantări, nimicire şi salvare.
Ea însă nu va veni înainte ca Domnul să-Şi fi istovit mustrările, avertismentele, ameninţările. Aceasta, nu de dragul de a înspăimânta, ci spre a le oferi păcătoşilor şansa de a se îndrepta înainte de dezastru şi, pe de altă parte, spre a-i face pe nelegiuiţi să priceapă că în ziua judecăţii finale nu vor avea nici o scuză; este ceea ce Însuşi Iisus va rosti asupra acestui soi de oameni: „De n-aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n-ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor“ (In 15, 22).
Se cădea aşadar ca fiii lui Iuda – şi îndeosebi locuitorii Ierusalimului – să nu fie cruţaţi de asprimea mustrărilor lui Dumnezeu, începând cu demnitarii şi cârmuitorii spirituali; principii sunt lei înfometaţi, judecătorii sunt lupi răpitori, profeţii sunt nişte simpli „cărători de vânt“, preoţii au ajuns profanatori. Decadenţa şi nepocăinţa vor stârni mânia Domnului şi vor grăbi sfârşitul, dar îndurarea divină şi, mai mult, iubirea lui Dumnezeu faţă de om vor face ca minoritatea celor drepţi, celebra „rămăşiţă a lui Israel“ să constituie nucleul regenerării universale. Din acest punct de vedere, cartea lui Sofonie e dătătoare de speranţă şi anunţă apropiatul reviriment spiritual pe care-l va aduce domnia de maturitate a regelui Iosia.

Sfânta Scriptură - Biblia - Bartolomeu Anania

Cartea are în componenţa sa doar 3 capitole, structurate astfel:
- 1,1: titlul cărţii;
- 1,2-2,3: ziua Domnului
- 2,4-15: judecata împotriva popoarelor păgâne vecine Regatului lui Iuda;
- 3,1-20: condamnarea Ierusalimului şi promisiunea restaurării regatului.

Sofonia este profetul "Zilei Domnului". El vede această zi ca pe una a mâniei, a distrugerii Ierusalimului şi a poporului întreg. Motivul? Închinarea la idoli. Această zi trebuie să fie văzută de întregul popor ca o lecţie în vederea convertirii. Ea nu se sfârşeşte doar cu distrugerea unei părţi din popor, ci e un cataclism general. Totul va fi distrus, inclusiv păcatul, din cauza căruia s-a declanşat această zi. Singurul care va rămâne va fi "restul sfânt", acea parte a poporului umilă şi săracă, cei care, în sinceritatea sufletului lor, împlinesc totuşi voinţa lui Dumnezeu. Acest rest sfânt, scăpat de cataclism va trăi în Ierusalimul sfânt, unde singurul rege va fi Domnul, iar singura lege va fi iubirea.
În ansamblu, Sofonia este un profet al groazei. Mesajul său este unul care trezeşte fiori, dar care este şi medicinal, vindecă acolo pe unde trece. Nimeni nu se bucura pentru distrugerea pământului, de aceea mulţi se convertesc şi intră în rândul "restului sfânt".

Texte de referinţă din cartea profetului:
"Voi nimici totul de pe faţa pământului, zice Domnul. Voi nimici oameni şi animale, păsările cerului şi peştii mării! Voi face să cadă cei care fac nelegiuiri şi îi voi distruge pe oamenii de pe faţa pământului. Şi voi întinde mâna mea împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor locuitorilor din Ierusalim şi voi distruge din locul acesta pe Baal până la ultimele lui rămăşiţe, numele celor care îl slujesc şi al tuturor preoţilor. Şi pe toţi cei care se închină pe acoperişuri, oştirii cerului şi pe toţi cei care îl preamăresc pe Domnul, dar se jură şi pe Milcom, pe cei care se întorc de la Domnul, pe cei care nu-l caută pe Domnul şi nu speră în el" (Sof 1,2-6).

"Zi de mânie este ziua aceea, zi de strâmtorare şi de jale, zi de pustiire şi de nimicire, zi de întuneric şi de beznă, zi de nori şi de negură; zi cu sunet de trâmbiţă şi de strigăte de război împotriva cetăţilor întărite şi a turnurilor înalte" (Sof 1,15-16).

"Umblă după lege şi cu rânduială, neam fără ruşine... Căutaţi pe Domnul toţi cei umili din ţară, care săvârşiţi faptele legii Domnului; căutaţi dreptatea, căutaţi umilinţa; poate astfel veţi fi feriţi de ziua mâniei Domnului" (Sof 2,1.3).

"În ziua aceea se va zice Ierusalimului: «Nu te teme, Sioane, căci mâinile tale nu vor slăbi... În acea zi îi voi distruge pe toţi cei care te asupresc, îi voi salva pe toţi cei care şchiopătează şi pe cei daţi afară îi voi strânge de pe drumuri, îi voi da spre laudă şi cu nume bun în ţinuturile în care altădată fusese daţi de ocară. În vremea aceea vă voi aduce înapoi. Şi, în momentul în care vă voi aduna, vă voi da spre laudă şi cu nume bun la toate neamurile pământului, când în faţa lor voi întoarce din robie pe robii voştri», zice Domnul" (Sof 3,16.19-20).