La vremea aceasta se cade să știm cum trebuie să arate un bun conducător, care trebuie să-i fie calitățile samd. Oare mai există undeva oameni aleși pe astfel de criterii descrise de Ernest Bernea? Mai este capabilă societatea modernă să-și mai aleagă liderii? Din punctul nostru de vedere bine fără Dumnezeu nu există. Atâta timp cât societatea în întregul ei este întoarsă cu fața de la Dumnezeu, unde să ne fie speranța? Soluția singură și cea mai viabilă ar fi să revenim cu capul pe umeri și să ne restabilim legătura cu Creatorul. Întru-un îndemn la simplitate, Ernest Bernea ne face cunoscută părerea sa cu privire la:
Bunul conducător.
Oamenii nu pot trăi laolaltă fără să se aleagă dintre ei unii care conduc. Este aceasta o lege aspră legată de natura și de soarta noastră.
Epoca modernă și contemporană, fie ea liberală sau comunistă, a prins omul într-un angrenaj, într-o seamă de condiții care îi distrug felul său originar și adânc, setea sa de libertate și duh. Viața interioară a omului de astăzi este obosită până la distugere de elemente străine naturii ei. Colectivitatea fiind concepută ca o mașină, conducătorul cel mai nimerit și mai firesc a fost desigur tehnicianul, cunoscătorul principiilor și al mecanismului social.
Nerodnicia și suferința contemporană arată cu prisosință cât de puțin corespunde tehnicianul nevoilor istorice ale unui popor.
Tehnicianul este de folos numai în serviciul comandat, nu însă ca om politic.
Inteligența și știința precisă acumulată pe calea ei nu-i sunt îndeajuns conducătorului. Izvoare mult mai adânci și orizonturi mult mai largi trebuie să hrănească sufletul conducătorului.
A fi conducător este o sarcină atât de grea, încât puțini sunt aceia care pot răspunde unei astfel de chemări.
Faptul însuși al conducerii omului de către om este în viața noastră un nenoroc.
Îndreptarea acestei sorți triste poate veni pe o singură cale, și atunci numai în parte: prin ajungerea la conducerea a celor mai bogați lăuntric, mai blânzi și mai darnici, a celor mai cuprinzători și mai spiritualizați dintre noi.
Conducătorul, atât cât poate oferi viața noastră aci pe pământ, trebuie să iasă vădit deasupra nivelului de rând și anume prin tăria sa morală, prin forța nestăvilită a unui suflet creator. Conducătorul trebuie să cuprindă o întregă umanitate în ființa sa.
În general, oamenii ajung conducători prin setea lor de dominație, prin dorința de a dispune de semenii lor, nu prin chemare.
Există o voluptate a puterii politice, foarte răspândită mai ales la acei ce trăiesc numai pe plan social și care, așa cum sunt dăruiți, izbândesc foarte adesea. Din această voluptate nasc întotdeauna formele întoarse ale conducerii așa cum sunt demagogia și tirania.
Când ai puterea în mână, să nu abuzezi de ea; să nu faci filantropie pentru că nu ești în situația de-a o face. Când ai puterea cu tine, fii bun și îndrumător; fă dreptate. De obicei oamenii fac pe filantopii când sunt datornici, după cum fac pe vitejii când nici o primejdie nu-i amenință. Și aceasta se observă îndeosebi când acești oameni sunt la conducere.
Bunul conducător. Unde e bunul conducător?
Acela care iubește cu toată ființa sa, care mângâie, care înalță? E atât de rar printre oameni!. Popoarele caută mereu profeți și capătă în schimb cezari.

Îndemn la simplitate – Ernest Bernea – Editura Vremea – București- 2006