de Paisie Aghioritul | Vizionări: 3686
-Părinte, este corect să spună cineva despre cel ce l-a nedreptățit: ,,S-o afle de la Dumnezeu”?
-Cel ce spune așa este batjocorit de cel viclean și nu înțelege că în felul acesta blesteamă într-un mod politicos. Sunt unii care spun că sunt sensibili și au dragoste și finețe și suportă nedreptățile ce li se fac de oameni, dar spun: ,,S-o afle de la Dumnezeu”.
În viața aceasta toți oamenii dăm examene pentru ca în cealaltă viață, cea veșnică, să ne învrednicim de rai. Gândul îmi spune că acest blestem politicos este sub nivelul de plutire duhovnicească și nu îi este îngăduit creștinului, pentru că Hristos nu ne-a învățat un astfel de mod de dragoste, ci: ,,Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac”.
Tot astfel binecuvântarea cea mai mare dintre toate este atunci când suntem blestemați pe nedrept, iar noi primim aceasta în tăcere și cu bunătate.
Când suntem clevetiți sau nedreptățiți fie de oamenii superficiali, fie de cei vicleni, care au răutate și strâmbă adevărul, dacă putem, e bine să nu dorim să ne îndreptățim atunci când nedeptatea privește numai persoana noastră. Nici să spunem: ,,S-o găsească de la Dumnezeu”, pentru că și asta e tot blestem.
E bine să-i iertăm cu toată inima noastră și să rugăm pe Dumnezeu să ne întărească astfel ca să putem ridica greutatea clevetirii și să continuăm viața duhovnicească pe cât putem în ascuns. Oamenii care au ca tipic să judece și să osândească, să continuă să nedreptățească deoarece în felul acesta ne pregătesc mereu cununi de aur, pentru viața cea adevărată.
Firește, cei ce sunt aproape de Dumnezeu niciodată nu pot fi blestemați, pentru că nu au răutate, ci numai bunătate și orice rău ar arunca cineva asupra acestor oameni sfințiți, se sfințește,iar ei simt o bucurie mare și tainică.
Cu durere și dragoste pentru omul contemporan- Cuv.Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu)
La sfaturi toti suntem niste mari mesteri dar mai greu este atunci cand suntem noi loviti si trebuie sa ne miscam intr-o directie.
Ideea este ca Dumnezeu ne invata cum sa facem, cum sa pricepem lucrurile, cum sa reactionam. Daca ascultam si punem in practica atunci si rezultatele vor fi pe masura.
Eu n-am auzit pana acum pe cineva care sa fi implinit voia lui Dumnezeu, sa fi actionat dupa sfatul Lui si sa fi iesit prost. Dar este foarte important ce intelegem prin bine si prost. Pentru a putea avea o intelegere buna a lucrurilor trebuie sa ne lipsim de iubirea de sine care nu ne lasa sa pricepem lucrurile asa cum trebuie. De aceea suntem tentati sa spunem „Sa-i vada Dumnezeu” ptr ca nu-i iubim ci ne iubim pe noi. E mult de lucrat pe taramul acesta. Un inceput bun ar fi sa recunoastem voia lui Dumnezeu, sa recunoastem ca suntem slabi si sa nu ne indreptatim chiar daca gresim sa stim ca am gresit si recunoastem aceasta. Cand nu recunoastem ca gresim e mai dificil si nu prea avem sanse de izbavire.
Dumnezeu sa te intareasca in lupta ce-ti este inainte si sa o abordezi de pe o pozitie buna, cu rugaciune. Chiar daca nu reusesti sa-l iubesti pe vrajmasul tau, pe acela care te scuipa si te nedreptateste macar sa te rogi la Dumnezeu si sa spui: „Doamne stiu ca ai dat porunca sa-l iubesc pe vrajmasul meu, iar eu nu pot sa fac aceasta. Ajuta-ma cel putin sa nu-l urasc. Ajuta-ma sa nu-i port pica si sa nu ma razbun in asa fel incat pe viitor sa incep sa-l inteleg. Daca nu-l iubesc macar sa nu-l urasc Doamne!”
Pornind asa Dumnezeu vazand silinta ta va lucra in tine dar si in cel de langa tine, si te va incuraja in lupta ce-ti este inainte in asa fel incat sa vezi ca nu esti singura pe drumul asta si El raspunde oricaror nevointe pe care le facem. Raspunde insutit la cel mai mic pas al nostru, la cea mai mica nevointa a noastra spre bine.
Domnul sa-ti ajute si sa te calauzeasca pe calea ce duce la mantuire!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
zilele trecute vorbeam cu un prieten si-i impartaseam din experienta mea de aproape un an incoace, nu s-a putut abtine si mi-a replicat ca parca as citi dintr-o carte, o drama interminabila si nu inceta in a se minuna cum de mai pot zambi macar, asta doar bunul Dumnezeu o stie, ca doar El imi vede inima.
inteleg insa ca am gresit mult, pentru ca de am fost calomniata am spus si am gandit, "lasa ca Dumnezeu vede nedreptatea ce-mi e facuta si-i va pedepsi pe mincinosi", m-am rugat sa dea Dumnezeu fiecaruia ce merita, dupa fapte si dupa inima.
asta e lectia mea, caci e greu sa gandesti frumos atunci cand esti lovit din toate partile si nedreptatit, cand ti se pun in spate fapte pe care sufletul ti le respinge si toata fiinta ta se revolta numai la gandul ca ar putea cineva a le gandi macar... e greu atunci cand esti murdarit de cel pe care il iubesti cu suflet curat si ti-ai da viata pentru el, batut si batjocorit cum n-ar putea concepe un crestin, calomniat si scuipat in obraz. nu stiu daca exista om pe lumea asta sa inteleaga, e usor sa judeci, cand nu te atinge. durerea si singuratatea mea imi sunt parte a lectiei, poate nu stiu sa iubesc, cu siguranta ma lupt cu firea mea mandra si incerc sa-mi pricep lectia, cu siguranta Dumnezeu e singurul care imi vede sufletul, am ajuns sa nu mai vreau sa vad oameni, m-am inchis si ma rog doar sa-mi lumineze Dumnezeu mintea asta slaba sa pot pricepe rostul meu pe lumea asta stramba si sa-mi dea lacrimi sa pot spala pacatul din mine, sa pot ierta celui ce m-a lovit si sa-l iubesc cu dragoste curata, sa gasesc iertare celor ce le-am gresit cu gandul sau fapta, cu sau fara de voie.
Dumnezeu sa fie cu noi toti, Doame ajuta!
