Pentru omul modern cu siguranță Taina Spovedaniei, Taina Pocăinței sunt lucruri de luat în râs, sunt practici medievale și însușite de oameni slabi, proști și înapoiați. Dacă ar ști „omul” cât de importantă este această Taină, câtă binecuvântare, fericire, eliberare, sănătate primește de pe urma ei s-ar îngrămădi să purceadă la ea. Iată cum Sfântul Nicolae Velimirovici scrie:
Cuvântul către meseriașul Pavel T., despre Sfânta Spovedanie
Ai vrea să afli dacă Spovedania este neapărat necesară. Înainte-vreme mergeai mai des la spove-danie, dar te-ai oprit deoarece cineva te-a ironizat pentru acest lucru. Nu trebuia s-o înterupi! Pe cine n-au ironizat oamenii?
Știi ce le-a spus acestora Cel văzător cu duhul? „Vai vouă, care râdeți acum! Căci vă veți tângui și veți plânge!” (Luca, 6, 25).
Îmi scrii că în afară de meseria ta, mai ai și o vie care îți dă rod bun, pentru că o îngrijești mult. Dacă cineva ar lăsa în paragină via lui și ar râde de tine care o îngrijești cu multă râvnă, oare ți-ai lua mâinile de pe ea și te-ai opri s-o mai îngrijești? Cu siguranță că n-ai face acest lucru!
Așadar, cum poți să șovăiești când este vorba despre îngrijirea sufletului tău, care este mai important decât toate viile din lume? Pentru că atunci când mori vei lua cu tine sufletul tău, în timp ce via o vei lăsa. Dintre toate îngrijirile, cea mai importantă este îngijirea sufletului. Și dintre toate ostenelile pe care omul le depune pe pământ, osteneala pentru suflet este cea mai înțeleaptă. De aceea, întoarce-te la efortul de mai înainte, legat de suflet, și încearcă să te spovedești din nou. Sfântul Apostol Iacob ne îndeamnă: „Mărturisiți-vă deci unii altora păcatele!” (Iacov 5, 16).
Păcatele se întețesc și se înmulțesc în ascuns. Când sunt scoase însă la lumină, se usucă și mor. Să nu spui: „Nu am păcate!”
Citește ceea ce spune Dreptul David în Psaltire: „Întru fărădelegi m-am zămlisit, și întru păcate m-a născut maica mea” (Psalmul 50, 7).
Să nu spui din nou: „eu îmi mărturisesc păcatele mele lui Dumnezeu, n-am nevoie să mă mărturisesc oamenilor!”
Cine a fost mai drept decât Sfântul Apostol Pavel? Și Pavel acesta a avut un păcat înainte de chemarea lui apostolică, pe care l-a mărturisit public, și nu o dată, ci de multe ori, și nu doar în fața credincioșilor, ci și în fața idolatrilor. El scrie creștinilor din Galata: „Căci ați auzit despre purtarea mea de altădată întru iudaism, că prigoneam peste măsură biserica lui Dumnezeu și o pustiam” (Galateni, 1, 13). Același lucru îl descoperă și înaintea regelui Agripa.
Prin urmare, de vreme ce Sfântul Apostol Pavel a lucrat în acest fel, tu de ce ții ascunse rănile sufletului tău? De ce lași șerpii să se înmulțească în sufletul tău? Oare pentru că cineva te-a ironizat? Și dacă te-a ironizat o dată, oare va râde de tine veșnic?
Roagă-te pentru aceasta în taină lui Dumnezeu, poate se pocăiește și își mărturisește cu lacrimi păcatul lui. Ce este mai nestatornic decât cugetarea omenească? Câți oameni nu se căiesc seara pentru cuvintele care le-au ieșit din gură în timpul zilei! De aceea, în ceea ce privește sufletul tău, să nu-l asculți pe cel ce spune întâmplător ceva, ci ascultă ceea ce propovăduiește biserica lui Dumnezeu. Poartă discuții cu duhovnicii care-i spovedesc pe oameni, și vei afla de la aceia multe exemple despre câtă ușurare sufletească au primit cei care s-au spovedit din inimă.
Nu sunt povești, ci adevărul pur, că mulți muribunzi, aflându-se în agonie multă vreme, au putut să-și dea sufletul doar atunci când și-au mărturisit păcatele lor preotului. Aș putea și eu însumi să vă spun înainte astfel de exemple, la care am fost martor ocular. Dumnezeul nostru este Dumnezeul milei și al bunătății și dorește mântuirea tuturor oamenilor. Cum se poate mântui însă un om, dacă în mod conștient și limpede nu face deosebire între păcat și dreptatea lui Dumnezeu, dacă nu respinge păcatul și nu recunoște dreptatea lui Dumnezeu?
Cu ceea ce este împovărat omul în sufletul său în ceasul morții, cu aceea merge la Judecata lui Dumnezeu.
Dacă poartă în sufletul păcatul, va merge cu păcatul, și dacă poartă dreptatea, va merge cu dreptatea. Dumnezeu așteaptă de la orice muritor pocăința, și pocăința cuprinde mărturisirea propriilor păcate. Și deoarece îngerul morții poate veni ca să ia sufletul nostru în orice zi și în orice zi și în orice ceas, Biserica recomandă credincioșilor deasa și foarte deasa Împărtășanie.
Dumnezeu să te lumineze și să te binecuvânteze!

Prima Lege a lui Dumnezeu – Nicolae Velimirovici – Editura Egumenița - 2011