de Teofan Zavoratul | Vizionări: 2859
Cine s-ar putea numi drept în lumea aceasta? Cine s-ar putea crede pe sine un sfânt, un drept și ar socoti că această chemare a Domnului spre pocăință nu este pentru sufletul lui? Deși gândind logic și simplu că nu pot exista astfel de oameni totuși realitatea ne-o descoperă în adepții sectelor așa zis creștine care după teoria lor sunt deja mântuiți. Să ne ferească Dumnezeu de un astfel de gând trufaș și omorâtor de suflet! sfântul Teofan Zăvorâtul ne tâlcuiește pe scurt acest pasaj din Biblie:
„N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință!”
Ce mângâiere pentru păcătoși! Însă ei trebuie să se lase depăcate și să lucreze numai binele; ba și făcând binele, să se socoată pe sine drept păcătoși și nu numai cu limba, ci și cu inima.
Nu păcătui, dar pocăiește-te ca un adevărat păcătos și strigă către Domnul ca să te miluiască.
De vei avea această stare sufletească, înseamnă că stai întru adevăr; îndată ce ți se va sui la cap dreptatea și vei începe să te socoți fără de păcat, să știi că te abați de la calea dreaptă și te duci la cei cărora nu este mântuire.
Cum poate fi împăcată viața dreaptă cu simțământul păcătoșeniei? Asta întreabă numai cărturarii, care scriu, însă nu făptuiesc; pentru cel ce merge pe calea făptuitoare, lucrurile sunt atât de limpezi, că nici nu e în stare să priceapă cum ar putea să fie astfel.
Sf. Teofan Zăvorâtul - Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Editura Sophia, București 1999, Colecția Părinți Ruși (II Cor. 1, 8-11: Lc. 5, 27-32)