Subiect de interes: libertatea de a alege
miercuri, 7 noiembrie 2012
de Arhm. Vasilios Bacoianis | Vizionări: 3479
De ce oare am ajuns să nu ne mai suportăm între noi? De unde vine oare otrava în sufletul omului și-l pizmuiește și urăște pe aproapele său? Unii spun că omul după ce a pierdut fericirea raiului și era părtaș al acelei armonii s-a rătăcit depărtându-se de Creatorul său Izvorul Bunătății și astfel din Împărat și Cunună a Creației a ajuns un sărman pribeag. Acest sărman pribeag dornic de a redeveni ceea ce fost odată a alunecat spre dorința de dominare. Dorința de dominare a produs conflictul dintre semeni iar comuniunea, iubirea, conlucrarea și armonia s-au pierdut și astfel fiecare poate spune cu tupeu celuilalt - „nu te mai suport”. Biserica însă reunește fiecare mădular în parte – fiecare om - în Trupul lui Hristos, astfel readucând omului armonia și pacea Raiului pierdut prin posibilitatea mântuirii. [...]
citește tot articolul
luni, 5 noiembrie 2012
de Zaharia Zaharou | Vizionări: 3476
Monahismul, potrivit învățăturii Părintelui Sofronie Saharov, nu este o născocire omenească. El constituie un imperativ categoric al duhului pentru cel care se atinge de focul iubirii lui Hristos, iubire care se jertfește pe sine pentru ca ceilalți să trăiască și își primește moartea ei. Monahismul este plin de recunoștință al omului la jertfa lui Hristos și în esență nu este altceva decât împlinirea cuvântului Mântuitorului:
„Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tată, și pe mamă, și pe femeie, și pe fiu, și pe fiică, și pe frați, și pe surori, până și viața sa, nu poate fi ucenic al Meu” (Luc.14, 26), iar ,,cel ce-și pierde viața pentru Mine, acela o va mântui” (Luc. 9, 24).Monahismul este un rod ales al vieții sănătoase a Bisericii. El râvnește la aceeași desăvârșire a iubirii pe care [...]
citește tot articolul
vineri, 26 octombrie 2012
de Nicolae Velimirovici | Vizionări: 4857
Cuvânt din partea Sfântului Nicolae Velimirovici către minerul Radosava, Despre trădătorul Iuda!
Tu întrebi:
„Oare îi va fi iertat lui Iuda păcatul trădării Domnului și Învățătorului Său Iisus Hristos?”
Nu știu din ce motiv te interesează acest lucru. Pentru noi cea mai mare grijă n-o constituie să nu-L trădăm pe Hristos cu fărădelegile noastre? Și mai mult de atât, nu trebuie să ne îngijim cum să ne mântuim sufletele noastre? Pentru că, vezi tu, ceasul vieții noastre măsoară repede zilele și orele, amintindu-ne de ieșirea viitoare din această lume. Toți ne vom găsi în fața Judecătorului veșnic, care va rosti sentința Sa dreaptă pentru toate lucrurile câte le-am săvârșit în viață, în fața tuturor oamenilor din ceruri.
Când oamenii merg la judecată, fiecare trebuie să se gândească la propriile sale [...]
citește tot articolul
luni, 15 octombrie 2012
de Cristian Stavriu | Vizionări: 4339
Frica este pusă de Sfinții Părinți între patimi și ne învață cât de devastatoare poate fi aceasta. Pe de altă parte frica pornită din patimi nu are nici-o legătură cu „frica de Dumnezeu” care renaște pe om și-l menține pe calea de mijloc în „neliniștea cea bună” spre a nu pierde iubirea lui Dumnezeu. Vă invităm să ascultați cu atenție învățăturile Sfinților Părinți cu privire la FRICA, la tămăduirea fricii și la înțelegerea fricii. Vă dorim audișie plăcută și folos d u h o v n i c e s c : [...]
citește tot articolul
luni, 23 iulie 2012
de Arhm. Vasilios Bacoianis | Vizionări: 4701
Omul având o structură dihotomică - trup și suflet - cu singuranță este luptat de vrajmașul diavol pe ambele părți astfel încât să se întregească una pe alta și omul să nu se mai poată ridica. Când cele două structuri ale omului sunt biruite de patimi, omului i se întărește starea de mânie, starea de repulsie și dispreț față de semeni astfel încât să nu-și mai găsească ieșirea. Părintele Vasilios Bacoianis ne vorbește despre:
Patimile noastre.
„Dacă nu ne biruim patimile, zadarnic am venit pe lume, mai mult pentru a face răul” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Există două feluri de patimi:
patimile trupului, numite
patimi trupești, și
patimile sufletului, cunoscute sub numele de
patimi sufletești.
Patimile trupului sunt în principal: îmbuibarea pântecelui și curvia, în timp ce patimile sufletului sunt mândria, [...]
citește tot articolul
miercuri, 4 iulie 2012
de Ernest Bernea | Vizionări: 3778
Cât de confuză este înțelegerea despre dragoste, despre iubire, de cum așteptăm să o primim și cum o oferim. Ernest Bernea în câteva cuvinte extrem de concise și cu putere multă ne deslușește ordinea firească a lucrurilor.
Am putea spune fără să greșim că această pledoarie a iubirii poate fi o prelungire a imnului iubirii descris de Sfântul Apostol Pavel în prima epistolă către Corinteni. Oamenii vremurilor noastre și-au pus prioritar - pe baza unor înțelegeri moderne - iubirea de stăpânire și dominație, de putere, de desfrânare samd, lăsând la o parte împlinirea autentică prin iubirea aratată nouă de Hristos Domnul. Dar iată cum trebuie noi să ierarhizăm prioritățile:
Întâi dragostea
Omul e singur și sărac, ca un ecou fugar printre stâncile unui munte. Omul trist, făptură rătăcită și slabă, orfan al darurilor [...]
citește tot articolul
luni, 28 mai 2012
de Ernest Bernea | Vizionări: 6154
Adevărul este că prea puține persoane aprofundează starea lăuntrică, partea interioară a sufletului după principii „adevărate”. Vedem cu ușurință că omul zilelor noastre este mai mult ca oricând muncit din interiorul său, că cele mai grave probleme sunt legate de starea lăuntrică. Ernest Bernea - un creștin autentic - face o incursiune cu privire la aspectele vieții și mai cu seamă la:
Experiența proprie!
Adie un vânt de tristețe. Natura e frumoasă și nestabilă: se împodobește, se preface și se arată în toate chipurile.
Uneori trăim o impresie de izolare și mândrie față de semenii noștri. Căutăm să ne împlinim încercând o trăire cosmică; simțim legăturile cu izvoarele vieții, simțim cum pulsează întregul existenței în fiece fibră a făpturii și sufletului nostru.
Adesea sufletul se revarsă fluvial. Umblă [...]
citește tot articolul
vineri, 20 ianuarie 2012
de Teofan Zavoratul | Vizionări: 2806
Avem nevoie de o nevoință care să ne ducă la o limpezime a duhului, nu o limpezime a minții. Sfinții Părinți spun că limpezimea minții este dracul rațiunii care nu dă voie omului să priceapă Tainele lui Dumnezeu, minunăția legăturii cu Dumnezeu. Avem nevoie de libertatea dinlăuntru care ne face liberi cu adevărat, ne descotorosește de jugul materiei și de dorința nebună de „a avea”. Sfântul Teofan Zăvorâtul aduce înaintea noastră câteva repere folosindu-se de:
Pilda despre iconom ne înfățișează cum trebuie să fie creștinul față de cele ale vieții. Iconomul se îngrijește cu osârdie de datoria lui,
însă cu inima nu se leagă de nimic, e liber de orice legături, de orice lucru este legat numai pe dinafară. Așa trebuie să fie creștinul față de orice lucru lumesc.
Dar este, oare, cu putință acest lucru? [...]
citește tot articolul
vineri, 21 octombrie 2011
de Ernest Bernea | Vizionări: 3381
Libertăți și libertate!De veacuri omul suferă și luptă pentru libertate. Libertatea de cuget, de faptă, libertatea pentru darurile frumeseții și ale credinței.O zădărnicie cât muntele vieții. Omul trăiește mereu, trăiește dezgustător de plin toate libertățile făpturii sale căzute, trăiește libertatea desfrâului, a minciunii, a lenei și a furtului; libertatea tuturor păcatelor, libertatea care distruge, care schimbă viața într-o mlaștină unde cresc numai plante otrăvitoare.Aceasta pentru că omul nu a înțeles și nici nu a făcut nimic pentru câștigarea adevăratei libertăți care este o condiție absolută a omeniei. Libertatea nu poate fi găsită decât în inima ta. Nu căuta în jurul tău ceea ce ai în tine. Sfarmă piatra ce acoperă aurul. Libertatea este un dar al lui Dumnezeu. Libertatea nu poate fi decât interioară, [...]
citește tot articolul
joi, 13 octombrie 2011
de Teofan Zavoratul | Vizionări: 2739
Libertatea este marele „dar” pe care l-am primit de la Dumnezeu ca ființe create după chip și asemănare. Din păcate această libertate ne așează și sub semnul responsabilității ceea ce uneori ne apasă conștiința. Fiind ființe raționale și înzestrate cu însușiri dumnezeiești avem responsabilitate față de faptele pe care le săvărșim și ca atare vom da socoteală pentru ele în fața lui Dumnezeu. Noi nu trăim numai pentru noi înșine ci și pentru cei din trecut cât și pentru cei din viitor. Acțiunile noastre au repercusiuni si rezonanțe și cu sufletele care au o legătură sufletesc-trupească cu noi dar și cu generațiile viitoare. Avem de pildă pe sfinții - cu care vrem să credem că suntem înrudiți - și iată că viața și lucrările lor ne influențează în viața duhovnicească. Sfântul Teofan Zăvorâtul [...]
citește tot articolul