de Cristian Stavriu | Vizionări: 2278
Sfatul zilei de 13 iulie
Taina morții
„Pe cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit pe acelea le-a grăit Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (I Corinteni 2, 9)
Ce mare răsplată îi așteaptă pe cei ce-L iubesc pe Domnul! Îi așteaptă ceea ce sărmana noastră minte omenească nu poate să priceapă! Și ce viitor de necuprins ne deschid înaintea ochilor minții aceste cuvinte! Se simte în ele ceva ce nu putem nicicum explica, pentru că lumea minunată care ne așteaptă după moarte nu poate fi imaginată de mintea noatră, atâta timp cât suntem încă pe pământ.
Pe mulți îi înspăimântă moartea, se tem de necunoscut, încearcă să pătrundă acea taină pe care Domnul n-a dorit să ne-o dezvăluie.
Dar oare nu ne e de ajuns cuvântul Său sfânt, nu ne este suficient să știm că acolo, pe tărâmul acela, cei credincioși se vor bucura de o fericire deplină?
Și chiar să nu putem înțelege că această fericire este atât de minunată și de măreață, încât nu este de conceput acum, aici, pe acest pământ?
Aici rămânem parcă în ceață; n-am fi în stare să suportăm cu ochii noștri pământești acea lumină extraordinară, după cum nici mintea noastră limitată nu poate cuprinde ceea ce i se deschide sufletului la trecerea către viața veșnică. Simțul nostru lăuntric ne spune că există viața veșnică, iubire veșnică, adevăr veșnic și întreaga noastră ființă trebuie să fie pătrunsă de convingerea că „suferințele din vremea de acum nu au nicio însemnătate față de mărirea care ni se va descoperi” (Romani 8, 18).
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia
