Sfatul Zilei de 3 august
Ascultarea
„De nu vă veți reveni și nu veți fi precum copiiii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. (Matei 18, 3)
Iisus Hristos, în viața Sa pământească, a dat omenirii exemplul unui fiu supus, ascultător. Știm că „le era supus” (Luca 2, 51) părinților Săi pământești și avem și mărturia Sa despre deplina ascultare față de voința Tatălui ceresc: „Pentru că M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis” (Ioan 6, 38). „Voia Tatălui Meu”, aceste cuvinte aveau să fie repetate mereu de Iisus. „Eu și Tatăl Meu suntem una” (Luca 22, 42). „Tatăl este mai mare decât Mine” (Ioan 14, 28).
Și, în sfârșit, ultima exclamație solemnă: „Săvârșitu-s-a!” (Ioan 19, 30), adică s-a săvârșit, s-a realizat voia lui Dumnezeu până la capăt, în întregime, perfect. Cum, de ce? Pentru că viața lui Hristos s-a săvârșit în ascultare, ca și cum voința lui Dumnezeu se reflecta în Sine, cu deplin consimțământ.
Nici noi putem să urmăm lui Hristos, dacă nu vom fi „precum copiii”. Numai atunci vom începe să trăim ca niște adevărați fii ai lui Dumnezeu, bizuindu-ne întru totul pe El predând Domnului cu neștirbită încredere toate grijile acestei vieți și ale celei viitoare. Toate necazurile și greutățile noastre sunt și ale Lui. A noastră trebuie să fie doar ascultarea, care nu implică grijă și preocupare, ci supunerea copilului față de părintele său. Să cădem în genuchi și să predăm în mâinile Domnului, în fiecare zi, la fiecare pas, îndoielile și grijile noastre, mai mari sau mai mici.
Voia lui Dumnezeu nu se poate săvârși decât în condițiile unei asemenea supuneri filiale, care ne poate face să nu avem grijă de nimic. „Toată grija voastră lăsați-I-o lui Dumnezeu” (I Petru 5, 7). Și „De nimic nu vă-ngrijorați, ci-ntru totul faceți-I cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și rugă de mulțumire. Și pacea lui Dumnezeu, care covârșește toată mintea, să vă păzească inimile și cugetele întru Hristos Iisus (Filipeni 4, 6-7).

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia