Între oameni mereu apar dispute și polemici însă este foarte importantă maniera de abordare a vieții duhovnicești în duhul Sfinților Părinți, în duhul Bisericii. Uneori ambițiile și învârtoșările personale ne scot din sfera mântuirii deoarece devenim doar împlinitori în literă ai poruncilor evanghelice și nicidecum niște următori fideli ai lui Hristos. Părintele Epifanie Teodoropulos nu dă o sentință în cele de mai jos ci doar prezintă o stare de fapt, o manieră de înțelegere a căii spre mântuire în contextul unei dispute dintre oameni care mărturisesc aceleași crez, aceleași dogme, aceleași învățături dar sunt poziționați diferit.
Fie și ultimul în rai
Odată a discutat cu un stilist simplu care îi spunea cu mânie și încredere în sine:
-Voi, cei de pe stilul nou, nu veți merge în rai.
-Vom merge! Îi spunea zâmbind Starețul.
- Nu veți merge! Insista acela.
- Vom merge! Repeta starețul.
- Dacă veți merge și voi, eu nu vreau un astfel de rai!
- Bre, ticălosule, îi spune Starețul, ce te interesează pe tine, pe cine va băga Dumnezeu în rai?
Pe mine nu m-ar deranja deloc chiar dacă Dumnezeu mă va băga în rai împreună cu Neron, cu Calligula și cu Hitler și-mi va da de lucru să le lustruiesc pantofii.
E destul numai să mă bage și pe mine înlăuntru, fie și ultimul. Dar lucrul de care mă tem este că voi, cei de pe stilul vechi, cu îngustimea de minte ce o aveți, veți pierde raiul.

Crâmpeie de viață. Din viața și învățătura părintelui Epifanie Teodoropulos – Ed. Evanghelismos