de Simeon Kraiopoulos | Vizionări: 4599
În afara Bisericii nu există mântuire ci doar înșelare. Pentru cei ce sunt în afara Bisercii este destul greu să priceapă ce înseamnă cu adevărat Biserica, ce este, si cine face parte din Trupul lui Hristos? În acest veac al minciunii, înșelării, și al decăderi, din cauza înmulțirii fărădelegilor oamenii sunt tot mai suferinzi, tot mai bolnavi și deprimați si de aceea caută vindecarea. Mulți în disperarea lor caută salvarea în Biserică, la Dumnezeu și mai ales la Sfinții ei. Avem a înțelege că această vindecare, această tămăduire nu vine doar prin rugăciune către dânșii ci urmând cale sfințeniei lor. Să înțelegem cu toții că suferința este mijlocul prin care omul poate reveni în sinele său, se poate îndrepta și căuta calea prin care va deveni un bine plăcut a lui Dumnezeu. Devenind un bine plăcut a lui Dumnezeu se va vindeca cu siguranță iar rugăciunile îi vor fi ascultate atât pentru sine cât și pentru cei dragi ai săi. Dar iată cî părintele Simeon Kraiopoulos ne lămurește cum și de ce numai:
În biserică avem siguranță!
Sub acest aspect, pe toate le avem în Biserică.
În afara ei este înșelăciune și nu există mântuire.
Nu trebuie, însă, doar să intrăm în Biserici, ci să primim duhul autentic, învățătura adevărată a Bisericii.De aceea, să avem în mintea noastră că este posibil ca și oamenii, așa ziși ai Bisericii, să ne învețe adevărul răstălmăcit, învăluit în înșelăciune.
Atenție! Certitudinea o aflăm în Biserica lui Hristos, care nu este ceva nevăzut sau teoretic. În secolul XX avem siguranță, pentru că sunt cu noi Sfinții Părinți, viața pe care au trăit-o aceștia în biserică, întrega lor viețuire și duhul lor deplin.
Avem cuvintele, faptele, scrierile lor, toate câte au discutat, au hotărât, au scris și au formulat. Dacă cineva dorește să fie înlăuntrul bisericii, să urmeze și să accepte duhul și adevărul pe care îl mărturisește aceasta.
Biserica nu este o instituție, o persoană, sau anumiți oameni, ea înseamnă Hristos și cei care L-au urmat pre Hristos. Mai concret Sfinții.
Deci, să urmăm Sfinților, să cugetăm la viața și la lucrarea lor și nu doar să-i rugăm simplu să ne ajute. Nu vom înțelege multe lucruri dacă facem așa, ci vom fi în primejdie să cădem în înșelăciune când, fără să pricepem, vom privi toată relația noastră cu Sfinții ca pe ceva magic, idolatru.
Prin urmare, să-i rugăm, să nu căutăm doar harul lor, CI SĂ LE URMĂM CALEA SFINȚENIEI.
Nu știu cât ați înțeles ceea ce v-am spus și cât ați pus la inimă, însă lucrurile stau așa. Și dacă cineva le va primi astfel, va simți o asemenea ușurare înlăuntrul lui, ca și cum ar fi uitat de toate problemele sale, pentru că în Dumnezeu toate sunt uitate. Dacă unele rămân se întâmplă pentru că este necesar. Din acestea se va naște bine, ca în cele din urmă să apară deplina odihnă a sufletului.
Sfântul Maslu este Taina pentru vindecarea neputințelor noastre.
Dacă nu ne vindecăm, înseamnă că nu este necesar să ne vindecăm.
De aceea nici nu se întâmplă vindecarea.
Dacă privim lucrurile așa, suntem deja vindecați.
Știm foarte bine că este prețioasă boala care rămâne și nu pleacă.
Taina Suferinței – Arh. Simeon Kraiopoulos – Editura Bizantină 2007