de Cristian Stavriu | Vizionări: 3580
Cezaro-papismul.
Termenul se referă la situația în care stăpânirea bisericească și cea lumească se confundă într-o persoană. Papa este conducătorul ,,bisericii” Latine și totodată conducătorul statului Vatican. Cezaro-papismul – cu desăvârșire incompatibil cu Evanghelia, Sfintele Canoane și Tradiția bisericească – îi ia orice drept papismului de a apărea ca biserică.
Primul stat papal a fost întemeiat, așa cum am văzut, în anul 754. statul papal de astăzi constituie o rămășiță medievală vrednică de plâns în epoca noastră. Hotarele lui au fost fixate în 1929 de către dictatorul Mussolinii și papa pius al XI-lea. Ultimul a formulat chiar părerea că ,,reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ nu trebuie să fie cetățean al statului pământesc” (Hristos a fost cetățean al statului pământesc, iar ,,reprezentantul” Lui nu poate fi!)
Vaticanul, astăzi, ca și celelate state, are prim-ministru, miniștri, ambasadori, gardă, agenție de știri și mai ales bănci, prin care influențează economia internațională, fiind acționari la mari societăți și participând la tot felul de afaceri.
Despre cum s-a făcut papa pe sine împărat și Dumnezeu – Sfânta Mânăstire Paraklitu
Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos - 2010
Ideea este că cezaro-papismul a pervertit ideea de theocrație încercând să îndrepte autoritatea deplină către un om ce se socotește pe sine vicar al lui Hristos.
Ce este theocratia?
Cuvântul teocraţie vine de la cuvântul grecesc θεοκρατία, care înseamnă „domnia lui Dumnezeu”. Acesta la rândul lui este derivat de la cuvintele greceşti θεός înseamnă „Dumnezeu” şi κράτειν (kratein), înseamnă „a domni”. Deci sensul cuvântului grec este „a domni prin Dumnezeu”
„Teonomia este o gândire care, voit, renunţă la a fi autonomă şi care acceptă că spiritul omenesc se releagă fundamentului său divin. Anselm conchide: şi acesta eşti tu, Doamne Dumnezeul nostru (Proslogion, 3), iar Tillich spune Iată ce numesc eu teonomie.”
